ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2514/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2013, Sindicatul S. Argeș, în numele și pentru reclamanții, membri de sindicat: A.R., A.M., A.A., A.M., D.G., F.L., L.G., L.I., L.C., M.R., N.D., N.S., N.C., O.F., O.S., P.D.I., P.L., S.E., P.S., S.M., T.F., V.V., A.E.L., C.I., F.M., G.A., M.O., P.M., S.N., J.R.T., M.I., C.S., T.R., H.S., O.R., U.C., B.B., P.G., P.C., S.I., U.I., R.P., B.R., P.M., G.L., S.D.E., a chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș, solicitând obligarea acesteia la plata unei despăgubiri egală cu diferența contravalorii tichetelor cadou de care ar fi trebuit să beneficieze cu ocazia Zilelor Argeșului și Muscelului (8 septembrie 2008-280 RON net/salariat), Sărbătorilor de Crăciun 2008, 1 martie 2009, Sărbătorilor de Paști 2009, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 10070 din 8 octombrie 2013 a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților și, în consecință, a respins acțiunea, ca prescrisă. Î mpotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs Sindicatul S. Argeș pentru reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 277 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul. Î mpotriva acestei decizii la data de 03 martie 2014, Sindicatul S. Argeș pentru reclamanți a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., susținând, în esență, că decizia civilă nr. 277 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, este contradictorie deciziei civile nr. 1584 din 27 septembrie 2011, pronunțată de aceeași instanță. Prin decizia civilă nr. 815 din 08 aprilie 2014 a Cărții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a cererii de revizuire.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 aprilie 2014, iar la termenul din 02 octombrie 2014 Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilitâții cererii de revizuire, invocată din oficiu, excepție ce va fi admisă, potrivit celor ce urmează: Revizuentul, în numele și pentru membrii săi de sindicat, a solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 277 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu decizia civilă nr. 1584 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, prin care s~a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția generală de asistența socială și protecția copilului Argeș împotriva sentinței civile nr. 669 din 11 aprilie 2011 a Tribunalului Argeș, intimați fiind reclamanții I.M., G.R., N.L., P.I., H.G., M.D., E.C., S.J., Z.C., T.E., B.M., C.C., D.M., D.S., C.E., M.I., L.D.V. și B.L., reprezentați de Sindicatul S. Argeș. În aplicarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidență teza de la art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză. Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută de revizuent, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive (și irevocabile) ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Pitești), pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce simt membri de sindicat, revizuentul nu poate obține anularea deciziei instanței de recurs, întrucât practica neunitară a unei instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de cel anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privința situației revizuentului, întrucât art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, instituirea normei de la art. 322 pct 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui ai asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009. Sub aspectul admisibilității cererii de revizuire este irelevant argumentul semnalat de revizuent, anume faptul că pricinile soluționate prin hotărârile judecătorești menționate au avut aceiași cauză juridică, cât timp acestea au avut obiect diferit și nu au fost pronunțate prin înfrângerea autorității de lucru judecat a vreuneia dintre ele.

Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, cererea de revizuire nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 277 din 6 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, formulată de revizuenții Sindicatul S. Argeș și Sindicatul S. Argeș pentru: A.R., A.M., A.A., A.M., D.G., F.L., L.G., L.J., L.C., M.R., N.D., N.S., N.C., O.S., P.D.I., P.L., S.E., P.S., S.M., T.F., V.V., A.E.L., C.I., F.M., G.A., M.O., P.M., S.N., J.R.T., M.I., C.S., T.R., H.S., O.R., U.C., B.B., P.G., P.C., S.I., U.I., R.P., B.R., P.M., G.L., S.D.E. și O.F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2014.