ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2514/2014

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de

29 ianuarie 2013, Sindicatul

S. Argeș, în numele și pentru reclamanții, membri de sindicat: A.R., A.M., A.A.,

A.M., D.G., F.L., L.G., L.I., L.C., M.R., N.D., N.S., N.C., O.F., O.S., P.D.I.,

P.L., S.E., P.S., S.M., T.F., V.V., A.E.L., C.I., F.M., G.A., M.O., P.M., S.N.,

J.R.T., M.I., C.S., T.R., H.S., O.R., U.C., B.B., P.G., P.C., S.I., U.I., R.P.,

B.R., P.M., G.L., S.D.E., a chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Argeș, solicitând obligarea acesteia la plata unei

despăgubiri egală cu diferența contravalorii tichetelor cadou de care ar fi trebuit

să beneficieze cu ocazia Zilelor Argeșului și Muscelului (8 septembrie 2008-280

RON net/salariat), Sărbătorilor de Crăciun 2008, 1 martie 2009, Sărbătorilor de

Paști 2009, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 10070 din 8 octombrie 2013

a admis excepția prescrierii dreptului

material la acțiune al reclamanților și, în consecință, a respins acțiunea, ca prescrisă.

Î

mpotriva

sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs Sindicatul S. Argeș

pentru reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 299-316

C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 277 din 06 februarie 2014 a Curții de

Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul.

Î

mpotriva

acestei decizii la data de 03 martie 2014, Sindicatul S. Argeș pentru reclamanți

a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., susținând, în esență, că decizia civilă nr. 277 din 06 februarie 2014 a Curții

de Apel Pitești, secția I civilă, este contradictorie deciziei civile nr. 1584 din

27 septembrie 2011, pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia civilă nr. 815 din 08 aprilie

2014 a Cărții de Apel Pitești, secția I civilă,

s-a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

competența materială de soluționare a cererii de revizuire.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 aprilie 2014, iar la

termenul din 02 octombrie 2014 Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției

inadmisibilitâții cererii de revizuire, invocată din oficiu, excepție ce va fi admisă,

potrivit celor ce urmează:

Revizuentul, în numele și pentru membrii

săi de sindicat, a solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 277 din 06 februarie

2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare

de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

S-a susținut că decizia a cărei anulare

se cere este în contradicție cu decizia civilă nr. 1584 din 27 septembrie 2011 a

Curții de Apel Pitești, prin care s~a respins, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta Direcția generală de asistența socială și protecția copilului Argeș împotriva

sentinței civile nr. 669 din 11 aprilie 2011 a Tribunalului Argeș, intimați fiind

reclamanții I.M., G.R., N.L., P.I., H.G., M.D., E.C., S.J., Z.C., T.E., B.M., C.C.,

D.M., D.S., C.E., M.I., L.D.V. și B.L., reprezentați de Sindicatul S. Argeș.

În

aplicarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidență

teza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite

condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre

hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi

fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate

de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în

același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu

se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu

fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută

de revizuent, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive (și irevocabile)

ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Pitești), pronunțate în cauze similare (iar

nu identice), în privința altor părți ce simt membri de sindicat, revizuentul nu

poate obține anularea deciziei instanței de recurs, întrucât practica neunitară

a unei instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este

întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire

la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de cel

anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea

unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei

astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privința

situației revizuentului, întrucât art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ. prevede

că soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor

judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor

greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea

acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, instituirea normei de

la art. 322 pct 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii

de lucru judecat, dar și celui ai asigurării securității raporturilor juridice,

ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel

deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există

două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca Popescu

c. României din 7 iulie 2009.

Sub aspectul admisibilității cererii de

revizuire este irelevant argumentul semnalat de revizuent, anume faptul că pricinile

soluționate prin hotărârile judecătorești menționate au avut aceiași cauză juridică,

cât timp acestea au avut obiect diferit și nu au fost pronunțate prin înfrângerea

autorității de lucru judecat a vreuneia dintre ele.

Fiind vorba de pricini diferite, aspectele

invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici

de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată

în puterea lucrului judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu,

anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea

revizuirii.

Așa fiind, pentru considerentele de fapt

și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condițiile

de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, pe

cale de consecință, cererea de revizuire nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

a deciziei civile nr. 277 din 6 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția

I civilă, formulată de revizuenții Sindicatul S. Argeș și Sindicatul S. Argeș pentru:

A.R., A.M., A.A., A.M., D.G., F.L., L.G., L.J., L.C., M.R., N.D., N.S., N.C., O.S.,

P.D.I., P.L., S.E., P.S., S.M., T.F., V.V., A.E.L., C.I., F.M., G.A., M.O., P.M.,

S.N., J.R.T., M.I., C.S., T.R., H.S., O.R., U.C., B.B., P.G., P.C., S.I., U.I.,

R.P., B.R., P.M., G.L., S.D.E. și O.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

2 octombrie 2014.