ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2676/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2014 la Curtea de Apei Pitești, secția I civilă, Sindicatul S. Argeș a solicitat revizuirea deciziei nr. 271 din 6 februarie 2014 pronunțată de această instanță în Dosarul nr.. 784/109/2012* în raport de decizia nr. 14 din 7 ianuarie 2014 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 786/109/2012*. În drept, a invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivare, revizuientul a arătat că, prin decizia nr. 14/2014, Curtea de Apel Pitești a admis recursul sau, în timp ce, prin decizia nr. 271/2014, aceeași cale de atac a fost respinsă.

Astfel, tot instanța de recurs a dispus în Dosarul nr. 784/109/2012* o soluție contrară deciziei din dosarul nr. 786/109/2012*, cu referire la aceeași dispoziție nr. 184 din 16 februarie 201 1 Prin decizia nr. 39 din 31 martie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de revizuire este inadmisibilă.

Prin acțiunea înregistrată la data de 22 martie 2011 la Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul Sindicatul S. Argeș, în numele și pentru M.C., a formulat contestație împotriva dispozițiilor privind reîncadrarea șî stabilirea drepturilor salariale emise de pârâta Direcția de Sănătate Publică Argeș, în baza cărora, începând cu data de 1 ianuarie 2011, se stabilesc drepturile salariale (salariul de baza și sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 și Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând anularea acestor dispoziții și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la nivelul funcțiilor similare din cadrul direcției, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9539 din 21 iunie 2013, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea completată formulată de Sindicatul S. Argeș pentru membru de sindicat M.C. în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Argeș și cu chematul în garanție Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 14 din 7 ianuarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis recursul formulat de Sindicatul S. Argeș în numele și pentru membrul de sindicat - contestator M.C., a modificat în parte sentința de mai sus, a admis în parte acțiunea și a modificat dispoziția nr. 184 din 16 februarie 2011, în sensul stabilirii salariului de bază la nivelul celui aflat în plată pentru funcția similară de personal contractual în care a fost încadrat contestatorul, începând cu data de 1 ianuarie 2011, a obligat pârâta la plata diferențelor salariale corespunzătoare către contestator.

Prin acțiunea înregistrată la data de 2 martie 2011 la Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta T.S. a formulat contestație împotriva dispozițiilor privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale emise de pârâta Direcția de Sănătate Publică Argeș, în baza cărora, începând cu data de 1 ianuarie 2011, se stabilesc drepturile salariale (salariul de bază și sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 șî Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând anularea acestor dispoziții și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la nivelul funcțiilor similare din cadrul direcției, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9819 din 17 septembrie 2013, TribunaIul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea reclamantului Sindicatul S. Argeș în numele și pentru membra de sindicat T.S., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Argeș și, totodată, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății, soluție menținută prin decizia nr. 271 din 6 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. În speță, se invocă contrarietatea dintre decizia nr. 14 din 7 ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, privind recursul formulat de Sindicatul S. Argeș în numele și pentru M.C. împotriva sentinței civile nr. 9539 din 21 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, și decizia nr. 271 din 6 februarie 2014, pronunțată de aceeași instanță în soluționarea recursului declarat de Sindicatul S. Argeș în numele și pentru reclamanta T.S.

împotriva sentinței civile nr. 9819 din 17 septembrie 2013 a Tribunalului Argeș. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Așa fiind, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii. În speță, acțiunea finalizată prin hotărârea supusă revizuirii a avut ca obiect contestația formulată de contestatoarea T.S.

împotriva dispozițiilor privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariate emise de pârâta Direcția de Sănătate Publică Argeș, respectiv anularea acestor dispoziții și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la nivelul funcțiilor similare din cadrul direcției, iar, prin decizia nr. 14 din 7 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a soluționat aceeași cerere, cauză privind însă pe contestatorul M.C. în cadrul celor două litigii fiecare dintre reclamanți a vizat plata propriilor drepturi salariale, înscrise greșit, în opinia lor, în dispoziția din 6 februarie 2011, ce privea pe mai mulți angajați ai Direcției de Sănătate Publică Argeș, iar nu drepturile salariale stabilite pentru celelalte persoane indicate în dispoziția contestată.

Or, motivul de revizuire invocat impune ca judecata să aibă loc între aceleași părți, condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi fost participant și să îi fi obținut o soluție contrară celei din hotărârea supusă revizuirii. Nici sub aspectul obiectului nu există identitate, întrucât părțile reclamante din litigiile menționate au tins la valorificarea propriilor drepturi bănești, care ar putea fi considerate similare, dar nu sunt identice. În aceeași măsură, faptul că figurează aceeași pârâtă în toate aceste litigii nu este suficient pentru îndeplinirea condiției triplei identități, menționată de textul legal.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiția identității de părți și obiect, care configurează puterea de lucru judecat, între hotărârea irevocabilă pronunțată în dosarul de față și cele din litigiul menționat, în care figurează ca pârâtă aceeași instituție, respectiv Direcția de Sănătate Publică Argeș. Aplicarea diferită a dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare, ar releva doar premisele unei jurisprudențe neunitare, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în consecință, nu poate fi cenzurată de prezenta instanță. Sub aspectul admisibilității cererii de revizuire este irelevant aspectul invocat de revizuent, anume faptul că pricinile soluționate prin hotărârile judecătorești menționate au avut aceeași cauză juridică, cât timp acestea au avut obiect diferit și nu au fost pronunțate prin înfrângerea autorității de lucru judecat a vreuneia dintre ele.

Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, cererea de revizuire nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul S. Argeș pentru T.S. împotriva deciziei nr. 271 din 6 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția l civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014.