ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2569/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Urmare a

decimării competenței de către Curtea de Apel Pitești,

Prin Decizia nr. 42 din 1 aprilie

2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost învestită cu

soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr. 272 din 6 februarie 2014 a

Curții de Apel Pitești, secția I civilă, formulată de Sindicatul Sanitas Argeș,

pentru B.L., în contradictoriu cu intimații D.S.P. Argeș și Ministerul

Sănătății.

În motivarea cererii, revizuentul a

arătat că prin decizia a cărei anulare o cere, a fost respins, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul Sindicatul Sanitas Argeș, hotărâre care este

potrivnică deciziei civile nr. 14 din data de 7 ianuarie 2014 pronunțată de

aceeași instanță de recurs în Dosarul nr. 786/109/2012**, prin care a fost

admis recursul reclamantului și s-a admis în parte acțiunea, fiind modificată

dispoziția nr. 184 din data de 16 februarie 2011, în sensul stabilirii

salariului de bază la nivelul celui

aflat

în plată pentru funcție similară de personal contractual, în care a fost

încadrat contestatoral începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Revizuentul

susține că sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât

în dosarele finalizate prin cele două hotărâri potrivnice indicate există

identitate de obiect, cauză și părți.

Analizând

cererea de revizuire astfel formulată, Înalta Curte constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 24 martie 2011 pe rolul Tribunalului Argeș,

reclamantul Sindicatul Sanitas Argeș,

în nume propriu și pentru membrii de sindicat pe care îi reprezintă, în

contradictoriu cu pârâta D.S.P. Argeș, a formulat contestație împotriva

dispozițiilor privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale emise de

pârâtă, potrivit cărora începând cu data de 1 ianuarie 2011 se stabilesc

drepturile salariale (salariu de bază și sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010,

Legii nr. 285/2010 și Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând anularea acestor

dispoziții și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești Ia nivelul

funcțiilor similare în cadrul D.S.P. Argeș. începând cu data de 1 ianuarie

2011.

Pârâta a formulat

cerere de chemare în garanție a M.S.P.,

solicitând

obligarea acestuia, în eventualitatea admiterii acțiunii principale, la

asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, deoarece

ministerul este ordonator principal de credite.

Prin încheierea

de ședință din data de 25 ianuarie 2012,

instanța

a dispus disjungerea cauzei și formarea unui dosar pentru fiecare reclamant,

membru de sindicat, dosarul de față privind pe reclamanta B.L.

Prin sentința

civilă nr. 59 din data de 8 februarie 2012, Tribunalul Argeș

a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.S.P. și acțiunea formulată, ca neîntemeiate.

Curtea de Apel

Pitești, prin Decizia civilă nr. 1485 din 11 iunie 2012, a admis recursul

declarat de reclamant împotriva sentinței sus-menționate, a

casat sentința tribunalului și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

La data de 5

septembrie 2012, Sindicatul a depus la dosar o completare a acțiunii,

prin care a solicitat obligarea

pârâtei la emiterea altei dispoziții de încadrare referitoare la drepturile

salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la nivelul funcțiilor similare

din cadrul D.S.P. Argeș, la modificarea în parte a contractului individual de

muncă, în ceea ce privește drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie

2011 și la plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite și

cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății

efective.

Prin

sentința nr. 9818 din data de 17 septembrie 2013, Tribunalul Argeș, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

precizată, formulata de reclamantul Sindicatul Sanitas Argeș, pentru

reclamanta-membru de sindicat.

Prin

aceeași sentință a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a M.S.P.

Prin Decizia civilă

nr. 272 din data de 6 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

a respins, ca nefondat recursul

declarat de reciamaniul Sindicatul Sanitas Argeș, pentru reclamanta-membru de

sindicat B.L. împotriva sentinței tribunalului.

Excepția

inadmisihilitâții cererii de revizuire, asupra căreia instanța a rămas în

pronunțare la acest termen, va fi admisă pentru următoarele considerente:

Art. 322 pct. 7

C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept ai cererii, stipulează că

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apei sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și

în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Prin urmare,

textul cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot face

obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă

hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Or, în cauză

nu se regăsește situația premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al

exercitării căii extraordinare de atac, în sensul existenței triplei identități

de obiect, cauză și părți, întrucât Decizia civilă nr. 14 din data de 7

ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, indicată ca fiind cea cu care este

potrivnică decizia a cărei revizuire se cere, nu este dată în una și aceeași

pricină, între aceleași părți, ci într-un litigiu diferit, cu privire la o

cerere formulată de Sindicatul Sanitas Argeș, ce reprezintă, în baza Legii

dialogului social, nr. 62/2001, un alt reclamant, numitul M.C. și în care sunt

contestate deciziile de reîncadrare și respectiv de stabilire a drepturilor

salariale emise în favoarea acestuia din urmă, neputând fi astfel primite

susținerile revizuentuîui privitoare ia similitudinea respectivelor cauze.

Prin urmare,

respectivele hotărâri au fost pronunțate în pricini diferite, între care nu

există identitate de părți și nici de obiect.

Fiind o

cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele

limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Totodată, prin reglementarea cuprinsă

la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a

situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și

neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice

ale căror

dispozitive nu

se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru

situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Raportând cererea de revizuire

formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta

Curte consiată că, în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt

îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text

de lege.

Condiția ca hotărârile să fie

pronunțate în aceeași pricină nu este îndeplinită când hotărârile

contradictorii cu fost pronunțate în „cauze similare", după cum se arată

prin însăși cererea de revizuire.

Chestiunea relevată de revizuentul

Sindicatul Sanitas Argeș reprezintă o problemă de practică neunitară a

instanței de recurs în cauză, care nu poate fi rezolvată pe această cale

procedurală, neexistând astfel un motiv legal de revizuire.

Pentru

considerentele ce preced, cererea de revizuire urmează a

fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei nr. 272 din 6 febmarie 2014 a

Curții de Apel Pitești, Secția I civilă, formulată de Sindicatul Sanitas Argeș,

pentru B.L.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2014.