ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2569/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Urmare a decimării competenței de către Curtea de Apel Pitești, Prin Decizia nr. 42 din 1 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr. 272 din 6 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, formulată de Sindicatul Sanitas Argeș, pentru B.L., în contradictoriu cu intimații D.S.P. Argeș și Ministerul Sănătății.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin decizia a cărei anulare o cere, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul Sanitas Argeș, hotărâre care este potrivnică deciziei civile nr. 14 din data de 7 ianuarie 2014 pronunțată de aceeași instanță de recurs în Dosarul nr. 786/109/2012**, prin care a fost admis recursul reclamantului și s-a admis în parte acțiunea, fiind modificată dispoziția nr. 184 din data de 16 februarie 2011, în sensul stabilirii salariului de bază la nivelul celui aflat în plată pentru funcție similară de personal contractual, în care a fost încadrat contestatoral începând cu data de 1 ianuarie 2011. Revizuentul susține că sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât în dosarele finalizate prin cele două hotărâri potrivnice indicate există identitate de obiect, cauză și părți. Analizând cererea de revizuire astfel formulată, Înalta Curte constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 martie 2011 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Sindicatul Sanitas Argeș, în nume propriu și pentru membrii de sindicat pe care îi reprezintă, în contradictoriu cu pârâta D.S.P. Argeș, a formulat contestație împotriva dispozițiilor privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale emise de pârâtă, potrivit cărora începând cu data de 1 ianuarie 2011 se stabilesc drepturile salariale (salariu de bază și sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 și Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând anularea acestor dispoziții și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești Ia nivelul funcțiilor similare în cadrul D.S.P.

Argeș. începând cu data de 1 ianuarie 2011. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a M.S.P., solicitând obligarea acestuia, în eventualitatea admiterii acțiunii principale, la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, deoarece ministerul este ordonator principal de credite. Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2012, instanța a dispus disjungerea cauzei și formarea unui dosar pentru fiecare reclamant, membru de sindicat, dosarul de față privind pe reclamanta B.L. Prin sentința civilă nr. 59 din data de 8 februarie 2012, Tribunalul Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.S.P. și acțiunea formulată, ca neîntemeiate. Curtea de Apel Pitești, prin Decizia civilă nr. 1485 din 11 iunie 2012, a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței sus-menționate, a casat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

La data de 5 septembrie 2012, Sindicatul a depus la dosar o completare a acțiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea altei dispoziții de încadrare referitoare la drepturile salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la nivelul funcțiilor similare din cadrul D.S.P. Argeș, la modificarea în parte a contractului individual de muncă, în ceea ce privește drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie 2011 și la plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite și cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective. Prin sentința nr. 9818 din data de 17 septembrie 2013, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea precizată, formulata de reclamantul Sindicatul Sanitas Argeș, pentru reclamanta-membru de sindicat.

Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a M.S.P. Prin Decizia civilă nr. 272 din data de 6 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat recursul declarat de reciamaniul Sindicatul Sanitas Argeș, pentru reclamanta-membru de sindicat B.L. împotriva sentinței tribunalului. Excepția inadmisihilitâții cererii de revizuire, asupra căreia instanța a rămas în pronunțare la acest termen, va fi admisă pentru următoarele considerente: Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept ai cererii, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apei sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Or, în cauză nu se regăsește situația premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al exercitării căii extraordinare de atac, în sensul existenței triplei identități de obiect, cauză și părți, întrucât Decizia civilă nr. 14 din data de 7 ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, indicată ca fiind cea cu care este potrivnică decizia a cărei revizuire se cere, nu este dată în una și aceeași pricină, între aceleași părți, ci într-un litigiu diferit, cu privire la o cerere formulată de Sindicatul Sanitas Argeș, ce reprezintă, în baza Legii dialogului social, nr. 62/2001, un alt reclamant, numitul M.C. și în care sunt contestate deciziile de reîncadrare și respectiv de stabilire a drepturilor salariale emise în favoarea acestuia din urmă, neputând fi astfel primite susținerile revizuentuîui privitoare ia similitudinea respectivelor cauze.

Prin urmare, respectivele hotărâri au fost pronunțate în pricini diferite, între care nu există identitate de părți și nici de obiect. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Totodată, prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Raportând cererea de revizuire formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte consiată că, în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege. Condiția ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină nu este îndeplinită când hotărârile contradictorii cu fost pronunțate în „cauze similare", după cum se arată prin însăși cererea de revizuire. Chestiunea relevată de revizuentul Sindicatul Sanitas Argeș reprezintă o problemă de practică neunitară a instanței de recurs în cauză, care nu poate fi rezolvată pe această cale procedurală, neexistând astfel un motiv legal de revizuire.

Pentru considerentele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei nr. 272 din 6 febmarie 2014 a Curții de Apel Pitești, Secția I civilă, formulată de Sindicatul Sanitas Argeș, pentru B.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2014.