ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2542/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2011, reclamantul Sindicatul S. Argeș, în nume propriu și pentru membrii de sindicat pe care îi reprezintă, a formulat acțiune, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Argeș, împotriva dispozițiilor privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale emise de pârâtă, în baza cărora, începând cu data de 1 ianuarie 2011, se stabilesc drepturile salariale (salariu de bază și sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 și Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestor dispoziții și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești la nivelul funcțiilor similare în cadrul Direcției de Sănătate P ublică Argeș, începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum și Ia plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2012, instanța a dispus disjungerea cauzei și formarea unui dosar pentru fiecare reclamant, membru de sindicat, dosarul de față privind reclamanta B.M., precum și dispoziția de reîncadrare din 16 februarie 2011, respectiv dispoziția de stabilire a drepturilor saiariale din data de 16 februarie 2011, emise în temeiul Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Sănătății, solicitând obligarea acestuia, în eventualitatea admiterii acțiunii principale, la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor saiariale, deoarece ministerul este ordonator principal de credite. Prin sentința civilă nr. 43 din data de 0 8 februarie 2012, Tribunalul Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și acțiunea formulată, ca neîntemeiate.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1582/2012 a Curții de Apel Pitești, a fost casată sentința civilă pronunțată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare. Primind cauza spre rejudecare, la dosar a fost depusa de către Sindicat o cerere completatoare a acțiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unor noi dispoziții de încadrare, pentru reclamanta B.M., referitoare la drepturile saiariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la nivelul funcțiilor similare din cadrul Direcției de Sănătate Publică Argeș, la modificarea în parte a contractului individual de muncă, în ceea ce privește drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie 2011 și la plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele cuvenite și cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație, până la data plății efective.

Prin sentința nr. 9543 din data de 21 iunie 2013, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea completată, formulată de reclamantul Sindicatul S. Argeș, pentru reclamanta-membru de sindicat B.M., ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 664 din data de 24 martie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul S. Argeș, pentru reclamanta-membru de sindicat B.M., împotriva sentinței nr. 9543 din data de 21 iunie 2013 a Tribunalului Argeș. La data de 24 aprilie 2014, reclamanta Sindicatul S. Argeș a înregistrat la Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, sub nr. 248/46/2014, cerere de revizuire a deciziei nr. 664 din data de 24 martie 2014, întemeiată de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Prin decizia civilă nr. 52 din data de 31 martie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivare, revizuentul a invocat faptul că, prin decizia civilă nr. 664/2014, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul S. Argeș, hotărâre care este potrivnică deciziei civile nr. 14 din data de 7 ianuarie 2014, pronunțată de aceeași instanță de recurs în Dosarul nr. 786/109/2012**, prin care a fost admis recursul reclamantului și s-a admis în parte acțiunea, fiind modificată dispoziția din data de 16 februarie 2011, în sensul stabilirii salariului de bază la nivelul celui aflat în plată pentru funcție similară de personal contractual, în care a fost încadrat contestatorul începând cu data de 1 ianuarie 2011. Revizuentul a invocat faptul că sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., deoarece, în dosarele finalizate prin cele două hotărâri potrivnice indicate, există identitate de obiect, cauză și părți. Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept al cererii, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de aceiași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Or, în cauză nu se regăsește situația premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al exercitării caii extraordinare de atac, în sensul existenței triplei identități de obiect, cauză și părți, întrucât decizia civilă nr. 14 din data de 7 ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, indicată ca fiind cea cu care este potrivnică decizia a cărei revizuire se cere, nu este dată în una și aceeași pricină, între aceleași părți, ci într-un litigiu diferit, cu privire la o cerere formulată de Sindicatul S. Argeș, ce reprezintă, în baza Legii dialogului social nr. 62/2001, un alt reclamant, numitul M.C.

și în care sunt contestate deciziile de reîncadrare și respectiv de stabilire a drepturilor salariale emise în favoarea acestuia din urmă, neputând fi astfel primite susținerile revizuentului privitoare la similitudinea respectivelor cauze. Prin urmare, respectivele hotărâri au fost pronunțate în pricini diferite, între care nu există identitate de părți și nici de obiect. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Totodată, prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Raportând cererea de revizuire formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege. Condiția ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină nu este îndeplinită când hotărârile contradictorii cu fost pronunțate în „cauze similare", după cum se-arată prin însăși cererea de revizuire. Chestiunea relevată de revizuentul Sindicatul S. Argeș reprezintă o problemă de practică neunitară a instanței de recurs în cauză, care nu poate fi rezolvată pe această cale procedurală, aleasă de revizuent, neexistând astfel un motiv legal de revizuire.

Pentru considerentele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul S. Argeș împotriva deciziei civile nr. 664 din 24 martie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2014.