ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2515/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 martie 2011, disjunsă din Dosarul nr. 1729/109/2011, Sindicatul S. Argeș, în numele și pentru reclamanta membră de sindicat P.C., a formulat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Argeș, contestație împotriva dispozițiilor privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale emise de pârâtă, în baza cărora începând cu data de 01 ianuarie 2011 se stabilesc drepturile saiariale (salariul de bază și sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 și Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestor dispoziții și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești la nivelul funcțiilor similare din cadrul Direcției de Sănătate Publică Argeș, începând cu data de 01 ianuarie 2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 61 din 8 februarie 2012, Tribunalul Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și acțiunea ca neîntemeiate. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Sindicatul S. Argeș, iar prin decizia civilă nr. 1585 din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Pitești a admis recursul formulat, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare. Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 9858 din 19 septembrie 2013 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, a respins acțiunea completată, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs Sindicatul S. Argeș criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 273 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins, ca tardiv, recursul. Împotriva acestei decizii la data de 04 martie 2014 reclamantul a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând, în esență, că decizia civilă nr. 273 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, este contradictorie deciziei civile nr. 14 din 07 ianuarie 2014, pronunțată de aceeași instanță. Prin decizia civilă nr. 273 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a cererii de revizuire.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 aprilie 2014, iar la termenul din 02 octombrie 2014 Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibiiității cererii de revizuire, invocată de intimată, excepție ce va fi admisă, potrivit celor ce urmează: Revizuentul a solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 273 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu decizia civilă nr. 14 din 07 ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, prin care s-a admis recursul declarat de Sindicatul S. Argeș, în numele și pentru membrul de sindicat M.C., împotriva sentinței civile nr. 9539 din 21 iunie 2013, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea și a modificat dispoziția nr. 184 din 16 februarie 2011 în sensul stabilirii salariului de bază la nivelul celui aflat în plată pentru funcția similară de personal contractual în care a fost încadrat contestatorul, începând cu data de 01 ianuarie 2011. A fost obligată pârâta la plata diferențelor salariale către contestator, fiind menținută în rest sentința.

În aplicarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidență teza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză. Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în aceiași proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută de revizuent, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive (și irevocabile) ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Pitești), pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce sunt membri de sindicat, revizuentul nu poate obține anularea deciziei instanței de recurs, întrucât practica neunitară a unei instanțe nu poate ti remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate te părți, obiect și cauză, față de cel anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privința situației revizuentului, întrucât art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009. Sub aspectul admisibilității cererii de revizuire este ireievant argumentul semnalat de revizuent, anume faptul că pricinile soluționate prin hotărârile judecătorești menționate au avut aceiași cauză juridică, cât timp acestea au avut obiect diferit și nu au fost pronunțate prin înfrângerea autorității de lucru judecat a vreuneia dintre ele.

Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se unnărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct 7 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, cererea de revizuire nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 273 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, formulată de revizuentul Sindicatul S. Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2014.