ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.10.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2515/2014

HOTĂRÂRE
12.10.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2515/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 22 martie 2011, disjunsă din Dosarul nr. 1729/109/2011,

Sindicatul S. Argeș, în numele și pentru reclamanta membră de sindicat P.C., a formulat,

în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Argeș, contestație împotriva

dispozițiilor privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale emise de

pârâtă, în baza cărora începând cu data de 01 ianuarie 2011 se stabilesc drepturile

saiariale (salariul de bază și sporuri) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010

și Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea acestor dispoziții și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești

la nivelul funcțiilor similare din cadrul Direcției de Sănătate Publică Argeș, începând

cu data de 01 ianuarie 2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 61 din 8 februarie

2012, Tribunalul Argeș

a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și acțiunea

ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

Sindicatul S. Argeș, iar prin decizia civilă nr. 1585 din 20 iunie 2012, Curtea

de Apel Pitești a admis recursul formulat, a casat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 9858 din 19 septembrie 2013

a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, a respins acțiunea completată,

precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Împotriva sentinței instanței de fond,

a declarat recurs Sindicatul S. Argeș criticând-o pentru nelegalitate, invocând

dispozițiile art. 304

1

iar prin decizia civilă nr. 273 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă, s-a respins, ca tardiv, recursul.

Împotriva acestei decizii la data de 04

martie 2014 reclamantul a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând, în esență, că decizia civilă nr. 273 din

06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, este contradictorie

deciziei civile nr. 14 din 07 ianuarie 2014, pronunțată de aceeași instanță.

Prin decizia civilă nr. 273 din 06 februarie

2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă,

s-a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

competența materială de soluționare a cererii de revizuire.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 aprilie 2014, iar la

termenul din 02 octombrie 2014 Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției

inadmisibiiității cererii de revizuire, invocată de intimată, excepție ce va fi

admisă, potrivit celor ce urmează:

Revizuentul a solicitat instanței anularea

deciziei civile nr. 273 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide

părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în

care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau

de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

S-a susținut că decizia a cărei anulare

se cere este în contradicție cu decizia civilă nr. 14 din 07 ianuarie 2014 a Curții

de Apel Pitești, secția I civilă, prin care s-a admis recursul declarat de Sindicatul

nr. 9539 din 21 iunie 2013, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis

în parte acțiunea și a modificat dispoziția nr. 184 din 16 februarie 2011 în sensul

stabilirii salariului de bază la nivelul celui aflat în plată pentru funcția similară

de personal contractual în care a fost încadrat contestatorul, începând cu data

de 01 ianuarie 2011. A fost obligată pârâta la plata diferențelor salariale către

contestator, fiind menținută în rest sentința.

În aplicarea dispozițiilor art. 326

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă,

întrucât pentru a fi incidență teza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer

a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre

hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi

fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate

de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în

aceiași proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu

se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu

fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută

de revizuent, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive (și irevocabile)

ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Pitești), pronunțate în cauze similare (iar

nu identice), în privința altor părți ce sunt membri de sindicat, revizuentul nu

poate obține anularea deciziei instanței de recurs, întrucât practica neunitară

a unei instanțe nu poate ti remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este

întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire

la care să se verifice tripla identitate te părți, obiect și cauză, față de cel

anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea

unei decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei

astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în privința

situației revizuentului, întrucât art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ. prevede

că soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor

judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor

greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea

acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, instituirea normei de

la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii

de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice,

ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel

deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există

două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în cauza Stanca Popescu

c. României din 7 iulie 2009.

Sub aspectul admisibilității cererii de

revizuire este ireievant argumentul semnalat de revizuent, anume faptul că pricinile

soluționate prin hotărârile judecătorești menționate au avut aceiași cauză juridică,

cât timp acestea au avut obiect diferit și nu au fost pronunțate prin înfrângerea

autorității de lucru judecat a vreuneia dintre ele.

Fiind vorba de pricini diferite, aspectele

invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici

de nelegalitate, prin care se unnărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată

în puterea lucrului judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu,

anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea

revizuirii.

Așa fiind, pentru considerentele de fapt

și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condițiile

de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct 7 C. proc. civ. și, pe

cale de consecință, cererea de revizuire nu este admisibilă.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

a deciziei civile nr. 273 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția

I civilă, formulată de revizuentul Sindicatul S. Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

12 octombrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-02
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2542/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2011, reclamantul Sindicatul S. Argeș, în nume propriu și pentru membrii de sindicat pe care îi reprezintă, a formulat acțiune, în contradictoriu cu
ÎCCJ 2014-10-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2676/2014
) potrivit Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 șî Ordinului nr. 42/77/2011, solicitând anularea acestor dispoziții și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la nivelul funcțiilor similare din cadrul direcției, cu cheltuieli de
ÎCCJ 2014-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2777/2014
meiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 177/46/2014. Intimata nu a depus întâmpinare. Înalta Curte, la termenul din 17 octombrie
ÎCCJ 2014-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2514/2014
cheltuieli de judecată. Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 10070 din 8 octombrie 2013 a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților și, în consecință, a r
ÎCCJ 2014-09-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 6 februarie 2014 sub nr. 87/46/2014, revizuentul Sindicatul Sanilas pentru M.C. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322
Sursă