ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5954/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 11 martie 2011 sub nr. 2247/2/2011, reclamanta

SC C.E. SRL în contradictoriu cu pârâții Curtea De Apel București și SC S.C SRL,

a solicitat desființarea deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor

din 2 martie 2011 și, pe cale de consecință, în urma reținerii cauzei spre rejudecare,

anularea deciziei autorității contractante prin care a fost desemnată drept câștigătoare

a licitației publice SC S.C SRL.

În motivarea cererii s-a

arătat că, prin decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor din

2 martie 2011, Consiliul a respins în mod nelegal și netemeinic contestația formulată

ca fiind inadmisibilă. Din motivarea acestei decizii rezultă că excepția inadmisibilității

a fost invocată din oficiu și se bazează pe aprecierea că, în speță, licitația organizată

de Curtea de Apel București la data de 18 ianuarie 2011 nu ar fi fost o licitație

publică și că obiectul acesteia nu l-ar fi constituit închirierea unei clădiri existente,

care nu se supune prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

Reclamanta a susținut

că soluția dată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor este greșită

întrucât contravene, pe de o parte, cadrului modului de desfășurare a licitației,

stabilit de autoritatea contractantă prin documentația de atribuire, caietul de

sarcini și formularele publice la 26 noiembrie 2010, iar pe de altă parte, contravine

obiectului acestei licitații.

A precizat că autoritatea

contractantă, de la data publicării anunțului de publicitate și până la finalizarea

procedurii de atribuire, a precizat în toate documentele sale că organizează, în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, o licitație deschisă pentru atribuirea

unui contract de achiziție publica.

Consiliul Național pentru

Soluționarea Contestațiilor, prin decizia din 2 martie 2011, fără să țină seama

de situația de fapt și de conținutul înscrisurilor aflate la dosarul licitației,

a făcut abstracție de prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit

căruia „contractul de servicii este acel contract de achiziție publica (...) care

are ca obiect prestarea uneia sau mai multor servicii astfel cum acestea sunt prevăzute

în anexele nr. 2A și 2B” și a decis în mod neîntemeiat că se află în față unui simplu

contract de închiriere a unei clădiri existente pentru care, conform art. 13

lit. a) nu se aplica prevederile acestei ordonanțe.

Decizia Curții de Apel

București prin care a fost desemnata câștigătoare a licitației deschise din data

de 18 ianuarie 2011 pentru atribuirea contractului de achiziție publică oferta SC

S.C SRL este nelegală deoarece autoritatea contractantă a desemnat câștigătoare

o ofertă care, în conformitate cu pct. VIII.8 din documentația de atribuire, trebuia

respinsă ca neconformă lipsindu-i mai mult de trei documentele valabile și obligatorii,

fapt constatat și consemnat în procesul-verbal al ședinței de deschidere a ofertelor

din data de 18 ianuarie 2011.

Decizia atacată este nelegală

și pentru că, deși oferta societății reclamante a fost net avantajoasă din punct

de vedere economic în raport cu oferta SC S.C SRL, astfel cum rezultă din procesul-verbal

de deschidere al ofertelor, autoritatea contractantă a continuat și după data de

18 ianuarie 2011 procedura de atribuire, solicitând o serie de clarificări care

au dat posibilitatea societății declarate câștigătoare să-și modifice oferta economică

și, de asemenea, să-și completeze actele lipsă.

Intimata Curtea de Apel

București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată

a plângerii petentei, arătând că decizia Consiliului Național de Soluționare a

Contestațiilor din  2 martie 2011 este legală și temeinică.

Ministerul Justiție a

formulat o cerere de intervenție în interes propriu, cerere încuviințată în principiu

de către instanță prin încheierea de ședință din data de 24 august 2011.

În motivarea cererii de

intervenție principală Ministerul Justiție a invocat prevederile cuprinse în H.G.

nr. 866/2003, arătând că are calitatea de titular al dreptului de administrare al

bunului proprietate publică și a solicitat anularea procedurii de licitație organizată

de către intimata Curtea de Apel București.

Prin decizia civilă

nr. 1980 din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC

C.E. SRL, în contradictoriu cu intimații Curtea de Apel București, SC S.C SRL și

intervenientul principal Ministerul Justiției.

Prin aceeași decizie a

fost disjunsă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul principal

Ministerul Justiției și s-a dispus înaintarea acestei cauze la Serviciul registratură

al Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în vederea formării unui dosar separat.

S-a format, în urma disjungerii, Dosarul nr. 8544/2/2011.

Apel București

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr.

2377 din 24 octombrie 2011 a admis excepția de necompetență materială a instanței

și a declinat competența de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu

formulată de intervenientul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimatele

Curtea de Apel București, SC C.E. SRL și SC S.C. SRL în favoarea Tribunalului București,

secția a IX-a.

A reținut în pronunțarea

acestei soluții că pârâta Curtea de Apel București este o autoritate publică locală,

astfel că revine tribunalului, în baza prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 competența de a soluționa cauza, iar, pe de altă parte, fiind vorba

de competență materială, nu sunt incidente prevederile art. 17 C. proc. civ., potrivit

cărora cererile incidentale sunt de competența instanței care judecă cererea principală,

întrucât prorogarea legală de competență nu poate opera cu încălcarea normelor de

competență materială.

București

Tribunalul București secția

a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3946 pronunțată

la data de 17 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței materiale invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, cererea de intervenție

în interes propriu, formulată de Ministerul Justiției, în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul București a reținut, în consens cu instanța învestită inițial,

că prorogarea legală de competență nu poate opera cu încălcarea normelor de competență

materială, norme de ordine publică.

În cauza de față, însă,

instanța anterioară a luat deja, prin încheiere interlocutorie, o măsură care presupunea

prorogarea competenței sale materiale, respectiv a încuviințat în principiu cererea

de intervenție principală formulată de către Ministerul Justiției, efectele introducerii

cererii de intervenție voluntară principală se produc dacă instanța de judecată

pronunță o încheiere de încuviințare în principiu, între efecte fiind și prorogarea

legală de competență, art. 17 C. proc. civ., pentru că încuviințarea în principiu

presupune pronunțarea unei încheieri interlocutorii, prin care instanța, verificând

toate condițiile de admisibilitate, apreciază că este fezabilă soluționarea unitară

a cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție, aflate în strânsă

legătură.

II. Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Sesizată în condițiile

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului

constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Curtea apreciază că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 17 C. proc. civ., privind prorogarea legală

de competență.

Prorogarea legală poate

să opereze chiar dacă s-ar nesocoti norme de competență materială exclusivă, întrucât,

prin dispozițiile art. 17 C proc. civ., situat în Cartea I, Titlul III „Dispoziții

speciale”, după textele legale ce reglementează competența materială, legiuitorul

a avut intenția de a deroga de la normele anterioare de competență, respectiv de

la regulile înscrise în art. 1-16 C. proc. civ.

Cu referire la împrejurarea

potrivit căreia Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a dispus prin decizia civilă nr. 1980 din 30 septembrie 2011 disjungerea

cererii de intervenție principală formulată de intervenientul principal Ministerul

Justiției, Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea

cu caracter incidental, în raport cu dispozițiile art. 17 C. proc. civ. rămâne competentă

să soluționeze această cerere și după disjungere.

Atunci când judecarea

cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, instanța poate

să dispună disjungerea celor două cereri și judecata separată (art. 55 C. proc.civ.).

În urma disjungerii, se

va constitui un dosar separat pentru cererea de intervenție. Cererea din acest dosar

nu va fi declinată, întrucât efectul prorogării de competență subzistă chiar dacă

cererile sunt soluționate prin hotărâri diferite.

Așa fiind, în considerarea

caracterului cererii și a normelor ce reglementează prorogarea legală de competență,

Curtea apreciază că litigiul este de competența Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Ministerul Justiției, SC C.E. SRL, SC S.C

SRL și Curtea de Apel București în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, complet de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 iunie 2013.