ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5954/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 martie 2011 sub nr. 2247/2/2011, reclamanta SC C.E. SRL în contradictoriu cu pârâții Curtea De Apel București și SC S.C SRL, a solicitat desființarea deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor din 2 martie 2011 și, pe cale de consecință, în urma reținerii cauzei spre rejudecare, anularea deciziei autorității contractante prin care a fost desemnată drept câștigătoare a licitației publice SC S.C SRL.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor din 2 martie 2011, Consiliul a respins în mod nelegal și netemeinic contestația formulată ca fiind inadmisibilă. Din motivarea acestei decizii rezultă că excepția inadmisibilității a fost invocată din oficiu și se bazează pe aprecierea că, în speță, licitația organizată de Curtea de Apel București la data de 18 ianuarie 2011 nu ar fi fost o licitație publică și că obiectul acesteia nu l-ar fi constituit închirierea unei clădiri existente, care nu se supune prevederilor O.U.G. nr. 34/2006. Reclamanta a susținut că soluția dată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor este greșită întrucât contravene, pe de o parte, cadrului modului de desfășurare a licitației, stabilit de autoritatea contractantă prin documentația de atribuire, caietul de sarcini și formularele publice la 26 noiembrie 2010, iar pe de altă parte, contravine obiectului acestei licitații.

A precizat că autoritatea contractantă, de la data publicării anunțului de publicitate și până la finalizarea procedurii de atribuire, a precizat în toate documentele sale că organizează, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, o licitație deschisă pentru atribuirea unui contract de achiziție publica. Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor, prin decizia din 2 martie 2011, fără să țină seama de situația de fapt și de conținutul înscrisurilor aflate la dosarul licitației, a făcut abstracție de prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit căruia „contractul de servicii este acel contract de achiziție publica (...) care are ca obiect prestarea uneia sau mai multor servicii astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele nr. 2A și 2B” și a decis în mod neîntemeiat că se află în față unui simplu contract de închiriere a unei clădiri existente pentru care, conform art. 13 lit. a) nu se aplica prevederile acestei ordonanțe.

Decizia Curții de Apel București prin care a fost desemnata câștigătoare a licitației deschise din data de 18 ianuarie 2011 pentru atribuirea contractului de achiziție publică oferta SC S.C SRL este nelegală deoarece autoritatea contractantă a desemnat câștigătoare o ofertă care, în conformitate cu pct. VIII.8 din documentația de atribuire, trebuia respinsă ca neconformă lipsindu-i mai mult de trei documentele valabile și obligatorii, fapt constatat și consemnat în procesul-verbal al ședinței de deschidere a ofertelor din data de 18 ianuarie 2011. Decizia atacată este nelegală și pentru că, deși oferta societății reclamante a fost net avantajoasă din punct de vedere economic în raport cu oferta SC S.C SRL, astfel cum rezultă din procesul-verbal de deschidere al ofertelor, autoritatea contractantă a continuat și după data de 18 ianuarie 2011 procedura de atribuire, solicitând o serie de clarificări care au dat posibilitatea societății declarate câștigătoare să-și modifice oferta economică și, de asemenea, să-și completeze actele lipsă.

Intimata Curtea de Apel București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii petentei, arătând că decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor din 2 martie 2011 este legală și temeinică. Ministerul Justiție a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, cerere încuviințată în principiu de către instanță prin încheierea de ședință din data de 24 august 2011. În motivarea cererii de intervenție principală Ministerul Justiție a invocat prevederile cuprinse în H.G. nr. 866/2003, arătând că are calitatea de titular al dreptului de administrare al bunului proprietate publică și a solicitat anularea procedurii de licitație organizată de către intimata Curtea de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 1980 din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC C.E. SRL, în contradictoriu cu intimații Curtea de Apel București, SC S.C SRL și intervenientul principal Ministerul Justiției. Prin aceeași decizie a fost disjunsă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul principal Ministerul Justiției și s-a dispus înaintarea acestei cauze la Serviciul registratură al Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în vederea formării unui dosar separat. S-a format, în urma disjungerii, Dosarul nr. 8544/2/2011.

2. Hotărârea Curții de Apel București Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 2377 din 24 octombrie 2011 a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimatele Curtea de Apel București, SC C.E. SRL și SC S.C. SRL în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a. A reținut în pronunțarea acestei soluții că pârâta Curtea de Apel București este o autoritate publică locală, astfel că revine tribunalului, în baza prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența de a soluționa cauza, iar, pe de altă parte, fiind vorba de competență materială, nu sunt incidente prevederile art. 17 C. proc.

civ., potrivit cărora cererile incidentale sunt de competența instanței care judecă cererea principală, întrucât prorogarea legală de competență nu poate opera cu încălcarea normelor de competență materială. 3. Hotărârea Tribunalului București Tribunalul București secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3946 pronunțată la data de 17 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de Ministerul Justiției, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut, în consens cu instanța învestită inițial, că prorogarea legală de competență nu poate opera cu încălcarea normelor de competență materială, norme de ordine publică. În cauza de față, însă, instanța anterioară a luat deja, prin încheiere interlocutorie, o măsură care presupunea prorogarea competenței sale materiale, respectiv a încuviințat în principiu cererea de intervenție principală formulată de către Ministerul Justiției, efectele introducerii cererii de intervenție voluntară principală se produc dacă instanța de judecată pronunță o încheiere de încuviințare în principiu, între efecte fiind și prorogarea legală de competență, art. 17 C. proc.

civ., pentru că încuviințarea în principiu presupune pronunțarea unei încheieri interlocutorii, prin care instanța, verificând toate condițiile de admisibilitate, apreciază că este fezabilă soluționarea unitară a cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție, aflate în strânsă legătură. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Sesizată în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 17 C. proc.

civ., privind prorogarea legală de competență. Prorogarea legală poate să opereze chiar dacă s-ar nesocoti norme de competență materială exclusivă, întrucât, prin dispozițiile art. 17 C proc. civ., situat în Cartea I, Titlul III „Dispoziții speciale”, după textele legale ce reglementează competența materială, legiuitorul a avut intenția de a deroga de la normele anterioare de competență, respectiv de la regulile înscrise în art. 1-16 C. proc. civ. Cu referire la împrejurarea potrivit căreia Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus prin decizia civilă nr. 1980 din 30 septembrie 2011 disjungerea cererii de intervenție principală formulată de intervenientul principal Ministerul Justiției, Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea cu caracter incidental, în raport cu dispozițiile art. 17 C. proc.

civ. rămâne competentă să soluționeze această cerere și după disjungere. Atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, instanța poate să dispună disjungerea celor două cereri și judecata separată (art. 55 C. proc.civ.). În urma disjungerii, se va constitui un dosar separat pentru cererea de intervenție. Cererea din acest dosar nu va fi declinată, întrucât efectul prorogării de competență subzistă chiar dacă cererile sunt soluționate prin hotărâri diferite. Așa fiind, în considerarea caracterului cererii și a normelor ce reglementează prorogarea legală de competență, Curtea apreciază că litigiul este de competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Ministerul Justiției, SC C.E. SRL, SC S.C SRL și Curtea de Apel București în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, complet de recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.