ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5086/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4120 din 24 noiembrie 2009, a respins, ca inadmisibilă acțiunea formulată de CN A.D.N.R. SA, în contradictoriu cu pârâta SC C.G.R. SA, respingând totodată excepția necompetenței materiale și a necompetenței funcționale, precum și excepția tardivității acțiunii. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, în soluționarea prezentei cauze este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ., iar excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ este, de asemenea, neîntemeiată, în considerarea caracterului contractului dedus judecății în fața Tribunalului Arbitral, respectiv un contract de achiziție publică încheiat în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 60/2001, privind achizițiile publice. S-a mai reținut că, în cauză, sentința care face obiectul acțiunii în anulare a fost comunicată la data de 30 iulie 008 reclamantei, data introducerii cererii de chemare în judecată fiind 27 august 2009, astfel încât excepția tardivității este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 365 alin. (2) C. proc. civ. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii instanța a constatat că motivele invocate de către reclamanta nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., privind cazurile în care hotărârile arbitrale pot fi desființate prin acțiuni în anulare și prin urmare nu pot constitui obiect al cenzurii de legalitate pe care instanța să o realizeze potrivit art. 365 și următoarele C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În acest sens recurenta a susținut neluarea n considerare a dispozițiilor legale imperative în materie, cu privire la obligarea sa de a achita penalități de întârziere, precum și în ceea ce privește obligarea la achitarea sumei de 177.326,14 lei, cu titlu de daune interese, constând în prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat, în condițiile în care aceeași instanță a reținut că rezilierea, ca măsură sancționatorie, aplicată în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor înscrise într-un contract, nu a operat. Cu privire la obligarea companiei de a încheia proces verbal de recepție finală, recurenta a susținut că, în esență, instanța a luat în considerare numai dispozițiile contractuale, fără a ține cont de prevederile legale aplicabile în materie, respectiv cele ale Legii nr. 10/1995.

Recursul este nul. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c), cererea de recurs trebuie să cuprinsă, sub sancțiunea nulității „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor (…)”. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Verificând însă conținutul cererii de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte constată ă aceasta nu cuprinde critici la adresa hotărârii curții de apel care a respins acțiunea ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 364 C. proc.

civ. ci reprezintă o analiză pe fondul litigiului dintre părți, aspect pe care prima instanță nici nu l-a avut în vedere, soluția acesteia fiind consecința admiterii excepției inadmisibilității acțiunii. În consecință, Înalta Curte va constata nulitatea recursului reclamantei, în condițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de CN A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 4120 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei fixate prin apreciere. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2010.