ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2946/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P.U. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții S.N.N. SA și B.C.R. SA suspendarea Notificării nr. 4126 din 11 mai 2009 precum și suspendarea executării Scrisorii de garanție bancară de bună execuție nr. 35 din 12 noiembrie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, din dosarul nr. 27665/3/2009, aflat pe rolul aceleiași instanțe cu termen de judecată la data de 23 septembrie 2009. La termenul de judecată din 07 iulie 2009, reclamanta și-a modificat acțiunea, în sensul că a invocat ca temei de drept prevederile art. 286 – art. 287 din O.U.G.

nr. 34/2006, în loc de art. 581 C. proc. civ. Pârâta B.C.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, arătând că urmare cererii nr. 5448 din 26 iunie 2009 formulată de S.N.N. SA, a fost executată scrisoarea de garanție, astfel că pe data de 03 iulie 2009, s-a efectuat plata, debitul fiind evidențiat în contul curent al reclamantei. La rândul său, pârâta S.N.N. SA, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.C.R., arătând că aceasta este terț față de Contractul nr. 844 din 01 noiembrie 2007, excepția inadmisibilității cererii de ordonanță, arătând că părțile au încheiat un contract în temeiul O.U.G.

nr. 34/2006 privind achizițiile publice, care cuprinde dispoziții speciale, excepția lipsei obiectului cererii și excepția lipsei de interes, întrucât în data de 03 iulie 2009, s-a efectuat plata sumei de 1.545.025 lei în baza cererii de plată nr. 5748 din 26 iunie 2009. La termenul de judecată din data de 07 iulie 2009, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a tribunalului, fată de împrejurarea că pârâta S.N.N. SA, este asimilată unei autorități publice la nivel central. Prin sentința civilă nr. 2529/2009, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul din data de 12 ianuarie 2010, S.N.N. SA a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Prin Sentința civilă nr. 144 din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta S.N.N, SA și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, constatând ivit conflictul negativ de competență. S-a reținut că litigiul părților vizează faza executării contractului de achiziție publică, astfel că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, competența aparținând Tribunalului București în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, fără a prezenta importanță împrejurarea că aceasta este asimilată unei autorități centrale. Având în vedere dispozițiile art. 20 și următoarele C. proc. civ., obiectul cauzei cu soluționarea căreia fuseseră investite instanțele, precum și temeiul legal al acțiunii, Înalta Curte a constatat existența unui conflict negativ de competență materială și a stabilit că Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, este instanța competentă pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză este necontestat că societatea comercială reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a aplicării Notificării nr. 4126 din 11 mai 2009 și de suspendare a Scrisorii de garanție bancară de bună execuție nr. 35 din 12 noiembrie 2007, în legătură cu executarea Contractului nr. 844 din 01.22.2007, invocând ca temei legal dispozițiile art. 287 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare.

Este adevărat că, în materia contractelor administrative, în raport cu dispozițiile generale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, jurisprudența constantă a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește criteriile de stabilire a instanței competente material, este în sensul aplicării criteriului rangului local sau național al autorității contractante. Or, în domeniul achizițiilor publice există o normă specială derogatorie de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 „procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică, se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/ sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către Curtea de Apel București”.

Mai mult, prin O.U.G. nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislației referitoare la achizițiile publice, care a modificat, între altele, și art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, a reglementat reguli procedurale noi, introducând art. 287 1 – art. 287 18 , unde, la art. 287 16 , se prevede în mod expres că recursul împotriva hotărârii primei instanțe se judecă la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel. Deci, în raport cu cele arătate mai sus, competența materială în cauza de față aparține Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, căruia îi va fi trimis dosarul pentru competență soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC P.U. SRL și pârâtele S.N.N.E. SA și B.C.R. SA în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.