ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2946/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

inițial pe rolul Tribunalul București, secția a IX-a de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P.U. SRL a solicitat în

contradictoriu cu pârâții S.N.N. SA și B.C.R. SA suspendarea

Notificării nr. 4126 din 11 mai 2009 precum și suspendarea

executării Scrisorii de garanție bancară de bună

execuție nr. 35 din 12 noiembrie 2007 până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei, din dosarul nr. 27665/3/2009,

aflat pe rolul aceleiași instanțe cu termen de judecată la data

de 23 septembrie 2009.

La termenul de judecată din 07

iulie 2009, reclamanta și-a modificat acțiunea, în sensul că a

invocat ca temei de drept prevederile art. 286 – art. 287 din O.U.G. nr. 34/2006,

în loc de art. 581 C. proc. civ.

Pârâta B.C.R. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect,

arătând că urmare cererii nr. 5448 din 26 iunie 2009 formulată

de S.N.N. SA, a fost executată scrisoarea de garanție, astfel că

pe data de 03 iulie 2009, s-a efectuat plata, debitul fiind evidențiat în

contul curent al reclamantei.

La rândul său, pârâta S.N.N.

SA, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei B.C.R., arătând că

aceasta este terț față de Contractul nr. 844 din 01 noiembrie 2007,

excepția inadmisibilității cererii de ordonanță,

arătând că părțile au încheiat un contract în temeiul

O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, care cuprinde

dispoziții speciale, excepția lipsei obiectului cererii și

excepția lipsei de interes, întrucât în data de 03 iulie 2009, s-a

efectuat plata sumei de 1.545.025 lei în baza cererii de plată nr. 5748

din 26 iunie 2009.

La termenul de judecată din

data de 07 iulie 2009, instanța a invocat din oficiu excepția

necompetenței materiale a tribunalului, fată de împrejurarea că

pârâta S.N.N. SA, este asimilată unei autorități publice la

nivel central.

Prin sentința civilă nr. 2529/2009,

Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul din data de 12 ianuarie 2010,

S.N.N. SA a invocat excepția de necompetență materială a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în raport de dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr.

34/2006.

Prin Sentința civilă nr. 144

din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția

necompetenței materiale invocată de pârâta S.N.N, SA și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal,

constatând ivit conflictul negativ de competență.

S-a reținut că litigiul

părților vizează faza executării contractului de

achiziție publică, astfel că în cauză sunt pe deplin

aplicabile dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006,

competența aparținând Tribunalului București în

circumscripția căruia se află sediul autorității

contractante, fără a prezenta importanță împrejurarea

că aceasta este asimilată unei autorități centrale.

Având în vedere dispozițiile art.

20 și următoarele C. proc. civ., obiectul cauzei cu soluționarea

căreia fuseseră investite instanțele, precum și temeiul

legal al acțiunii, Înalta Curte a constatat existența unui conflict

negativ de competență materială și a stabilit că

Tribunalul București, secția de contencios administrativ și

fiscal, este instanța competentă pentru motivele care vor fi

prezentate în continuare.

În cauză este necontestat

că societatea comercială reclamantă a învestit instanța de

contencios administrativ cu o cerere de suspendare a aplicării

Notificării nr. 4126 din 11 mai 2009 și de suspendare a Scrisorii de

garanție bancară de bună execuție nr. 35 din 12 noiembrie 2007,

în legătură cu executarea Contractului nr. 844 din 01.22.2007,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 287

7

alin. (1) din

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție

publică, a contractelor de concesiune de lucrări și a

contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și

completările ulterioare.

Este adevărat că, în

materia contractelor administrative, în raport cu dispozițiile generale

ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, jurisprudența constantă a secției

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în ceea ce privește criteriile de stabilire a

instanței competente material, este în sensul aplicării criteriului

rangului local sau național al autorității contractante.

Or, în domeniul achizițiilor

publice există o normă specială derogatorie de la

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 286 alin. (1)

din O.U.G. nr. 34/2006 „procesele și cererile privind actele

autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru

repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum

și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea,

rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de

achiziție publică, se soluționează în primă

instanță de către secția de contencios administrativ

și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află

sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind

procedurile de atribuire de servicii și/ sau lucrări aferente

infrastructurii de transport de interes național, care se

soluționează în primă instanță de către Curtea de

Apel București”.

Mai mult, prin O.U.G. nr. 19/2009

privind unele măsuri în domeniul legislației referitoare la

achizițiile publice, care a modificat, între altele, și art. 286 din

O.U.G. nr. 34/2006, a reglementat reguli procedurale noi, introducând art. 287

1

– art. 287

18

, unde, la art. 287

16

, se prevede în

mod expres că recursul împotriva hotărârii primei instanțe se

judecă la secția de contencios administrativ și fiscal a

Curții de apel.

Deci, în raport cu cele arătate

mai sus, competența materială în cauza de față

aparține Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, căruia îi va fi trimis dosarul pentru

competență soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC P.U. SRL și pârâtele S.N.N.E.

SA și B.C.R. SA în favoarea Tribunalului București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.