ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4675/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Suceava, reclamanta SC S.G. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații anularea procesului-verbal

din 10 august 2009 privind calculul dobânzilor, penalităților de întârziere sau

a altor sume prevăzute în titlul executoriu, reprezentat de Decizia Președintelui

A.N.C.O.M. nr. 345 din 18 mai 2009, precum și a acestui titlu executoriu.

Prin sentința civilă

nr. 3890 din 14 octombrie 2009, Judecătoria Suceava a admis excepția de necompetență

materială invocată de pârâtă și a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, avându-se în vedere

prevederile art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 22/2002, care reglementează competența

exclusivă a Curții de Apel București în soluționarea acțiunilor având ca obiect

anularea deciziilor emise de Președintele A.N.C.O.M.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus disjungerea capătului de

cerere având ca obiect anularea procesului-verbal din 10 august 2009 privind calculul

dobânzilor, penalităților de întârziere sau a altor sume prevăzute în titlul executoriu,

sens în care s-a format Dosarul nr. 11622/2009.

La termenul de judecată

din 22 februarie 2010, pârâta a invocat excepția de necompetență materială, apreciind

că instanța competentă este Judecătoria Suceava.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1028 din 25

februarie 2010, a admis excepția de necompetență materială, a declinat cauza în

favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

În motivarea soluției,

instanța a reținut, în esență, faptul că, în raport de prevederile art. 400

alin. (1) și (2) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., competentă să soluționeze

contestația la executare este judecătoria în circumscripția căruia se va face executarea.

Soluționând conflictul

de competență ivit, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Suceava, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În speța de față, obiectul

litigiului se referă la anularea procesului-verbal din 10 august 2009 privind calculul

dobânzilor, penalităților de întârziere sau a altor sume prevăzute în titlul executoriu,

reprezentat de Decizia Președintelui A.N.C.O.M. nr. 345 din 18 mai 2009, precum

și a acestui titlu executoriu.

În privința procesului-verbal

anterior individualizat, în raport de dispozițiile art. 142 alin. (6) C. proc.

fisc., se poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în

conformitate cu prevederile art. 172 și art. 172 din același Cod.

Conform art. 400

alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare silită se introduce la instanța

de executare.

Potrivit art. 373

alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Ca atare, instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, adică,

în cazul dedus judecății, Judecătoria Suceava.

Pe cale de consecință,

în raport de cele anterior expuse, rezultă că instanța competentă să soluționeze

contestația la executare de față este Judecătoria Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC S.G. SRL Suceava și Autoritatea Națională

pentru Administrare și Reglementare în Comunicații în favoarea Judecătoriei Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.