ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4752/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 februarie 2009, sub nr. de dosar 6940/3/2009, pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SA S.N.C.L.E. N.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta I.B.R.A.

BUCUREȘTI, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere în valoare de 49.950,45 lei, potrivit contractului de prestări servicii nr. 1083 din 03 iulie 2006, în cuantum de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere, aferente facturii fiscale nr. 06-0280-120 din data de 31 august 2006, neachitate în sumă de 139.526,40 lei, de la data scadenței, 06 martie 2007, până la data promovării prezentei acțiuni; actualizarea penalităților de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere, de la data promovării prezentei acțiuni până la data plății efective; obligarea debitoarei la plata sumei de 13.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, efectuate în procedura somației de plată ce a făcut obiectul dosarului nr. 24.682/3/2008 al Tribunalului București; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată Prin sentința civilă nr. 1499 din 17 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007, cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de contencios administrativ competentă, iar în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile având ca obiect actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale sunt de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Conform dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 677/2001 privind înființarea I.B.R.A., debitoarea din prezenta cauza este o unitate cu personalitate juridică, subordonată Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, organizată ca instituție publică și finanțată integral din venituri extrabugetare.

Din economia prevederilor aceluiași act normativ reiese că debitoarea este o instituție publică centrală, competența acesteia exercitându-se la nivel național. Prin sentința civilă nr. 623 din 3 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, și a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul București. În considerentele hotărârii pronunțate s-au reținut, în esență, următoarele: În speță, competența de soluționare a cererii revine tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante în raport de dispozițiile art. 286 alin. (1) teza a II-a din O.U.G.

nr. 34/2006, care stabilesc că procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția de contencios administrative și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind procedura de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de interes național care se soluționează în primă instanță de Curtea de Apel București.

Aceasta, întrucât competența specială exclusivă a Curții de Apel București de a judeca în primă instanță este stabilită exclusiv litigiilor privind procedura de atribuire de servicii și-sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, nu și celor legate de executarea contractelor de achiziție publică, cum este și litigiul de față, chiar dacă este vorba despre un contract privind servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național.

Este adevărat că obiectul contractului subsecvent de servicii și lucrări nr. 1008 din 02 aprilie 2009 îl reprezintă prestarea de servicii și lucrări de întreținere multianuală iarna-vara 2008-2011 pentru SDN Baia Mare, ceea ce constituie o prestare de servicii aferentă infrastructurii de transport de interes național, însă intenția legiuitorului, desprinsă din interpretarea sistematică a dispozițiilor alin. (1) al art. 286 este în sensul că numai litigiile referitoare la procedurile de atribuire, nu și cele ulterioare încheierii contractelor de achiziție publică, legate de executarea acestora, revin în competența exclusivă de soluționare a Curții de Apel București. Sub aspect teritorial, de asemenea, teza I a alin. (1) al art. 286 prevede o competență exclusivă în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, ori autoritatea contractantă în cauză este I.B.R.A.

București, unitate cu personalitate juridică, subordonată MAAP, organizată ca instituție publică finanțată integral din venituri extrabugetare, cu sediul în municipiul București, sector 2. Analizând cauza, in raport de dispozițiile art. 22 alin. (1)-(3) si (5) C. proc. civ., având in vedere cadrul legal aplicabil, Înalta Curte constata că revine Tribunalului București, secția comercială, competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de servicii, așa cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 76/2010 „procesele și cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.’ Față de aceste dispoziții legale și având în vedere că obiectul cererii formulate de reclamantă vizează executarea unui contract de achiziții publice Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006 așa încât litigiul cade în competența materială și teritorială a secției comerciale a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, respectiv Tribunalul București, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC „S.N.C.L.E.” N.V. Tulcea și pârâtul I.N.B.R.A. București în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.