ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1062/2011

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 19 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.A.L. a chemat în judecată pe

pârâtul I.G.P.R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

dispună anularea Deciziei nr. 1979 din data de 13 aprilie 2010 emisă de pârât,

prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară „avertisment scris”, în temeiul

art. 264 alin. (1) lit. a) C. muncii, cu cheltuieli de judecată.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 2184

din 18 iunie 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a

tribunalului, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., reținând că actul contestat este un act administrativ emis de o

instituție publică centrală.

Prin Sentința nr. 217

din 1 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a declinat la rândul său competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, ca instanță de litigii de muncă, în

raport cu dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. b) și art. 284 alin. (1) C.

muncii și ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Suceava a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu

obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea de

chemare reclamanta C.A.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 1979 din data de 13

aprilie 2010 emise de pârâtul I.G.P.R., prin care i s-a aplicat sancțiunea

disciplinară „avertisment scris”, în temeiul art. 264 alin. (1) lit. a) C.

muncii.

Actul contestat a

fost emis în temeiul dispozițiilor art. 263, art. 264 alin. (1) lit. a), art. 266,

art. 267 alin. (1) și art. 268 C. muncii, ale art. 23 lit. a), art. 24 și art. 30

din anexa la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 458/2003 și

ale Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 600/2005.

După cum rezultă din

probatoriul administrat (Raportul de cercetare prealabilă depus la filele 21-24

la dosarul Tribunalului Suceava), precum și din susținerile necontestate ale

pârâtului, reclamanta Cîmpan Angela Lăcrămioara este încadrată, pe bază de

contract individual de muncă, în funcția de inspector de specialitate gradul I

la Centrul regional de prevenire, evaluare și consiliere antidrog Suceava,

fiindu-i aplicabile dispozițiile C. muncii.

Astfel fiind,

reclamanta a fost sancționată în temeiul dispozițiilor cuprinse în Codul

muncii, actul contestat fiind emisă în temeiul art. 268 C. muncii.

Conform art. 268 alin.

(5) C. muncii, „

Decizia de sancționare poate fi

contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30

de zile calendaristice de la data comunicării

”.

Conform art. 281 C.

muncii, „

Jurisdicția muncii are ca obiect

soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea,

suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de

muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile

juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod

”.

Potrivit art. 284 C.

muncii

:

„Art. 284

Alin.

(1)

Judecarea

conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului

de procedură civilă.

Alin. (2)

Cererile referitoare la cauzele prevăzute la

alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul

.”

Conform art. 2 pct. 1

lit. c) C. proc. civ.: „Tribunalele judecă în primă instanță

conflictele de muncă, cu

excepția celor date prin lege în competența altor instanțe

”.

În raport cu

dispozițiile citate, competența de soluționare a litigiului având ca obiect

anularea Decizia nr. 1979 din data de 13 aprilie 2010 emise de pârâtul I.G.P.R.,

aparține Tribunalului Suceava, secția litigii de muncă.

de competență

Având în

vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Suceava, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei pe

reclamanta C.A.L. în contradictoriu cu

pârâtul I.G.P.R. în favoarea Tribunalului Suceava, secția litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.