ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4564/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Constată că la data de 07 iunie 2010, reclamantul I.G.D.G. s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului Consiliul Local Municipal Pitești - Direcția Apă-Canal, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sporului de condiții penibile, acordarea de penalități de 10 ROn pe zi de întârziere până la efectuarea plății efective, cu cheltuieli de jduecată. Prin sentința civilă nr. 1919 din 06 octombrie 2010, Tribunalul Iași, secția civilă, litigii de muncă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul”.

Conform art. 159 alin. (3) C. proc. civ. „Necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.” Totodată, din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul este domiciliat în localitatea Dolhasca, județul Suceava. Având în vedere că dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii reprezintă o derogare de la regula generală prevăzută de C. proc. civ. conform căreia cererea se introduce la instanța domiciliului pârâtului, astfel că, din termenii acestui text rezultă fără echivoc faptul că, în domeniul conflictelor de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.

Prin sentința civilă nr. 231 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Suceava, în soluționarea pricinii; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Suceava și Tribunalul Iași și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență. S-a reținut în esență că reclamantul potrivit cărții de identitate are domiciliul în județul Iași în circumscripția Tribunalului Iași, instanță competentă a soluționa acțiunea în raport de dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, conflictul negativ de competență a fost înregistrat sub nr. 5020/99/2010 pe data de 04 martie 2011, fiind fixat termen pentru soluționarea acestuia pe data de 27 mai 2011. Analizând, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Suceava și Tribunalul Iași, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, avându-se în vedere următoarele considerente: Dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., stabilesc competența teritorială exclusivă în soluționarea cererilor referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) în favoarea Tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul”.

Este adevărat că prin cererea de chemare în jduecată reclamantul a precizat că are domiciliul în localitatea Dolhasca, județul Suceava, dar instanța învestită cu soluționarea cererii nu își verifică competența numai în raport de susținerile părții, fără a le corobora cu înscrisuri sau alte mijloace de probă care să confirme care este domiciliul legal al părții. Tribunalul Iași atunci când a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, nu a făcut verificări sub acest aspect, ci s-a raportat doar la indicarea în cererea de chemare în jduecată de către reclamant a domiciliului. Aceste verificări au fost făcute de către Tribunalul Suceava și această instanță în mod corect, pe baza cărții de identitate a reclamantului și a susținerilor sale, a invocat din oficiu necompetența sa teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în în raport de dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii în favoarea Tribunalului Iași, în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2011.