ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4564/2011

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Constată că la data de

07 iunie 2010, reclamantul I.G.D.G. s-a adresat instanței, formulând cerere de chemare

în judecată împotriva pârâtului Consiliul Local Municipal Pitești - Direcția Apă-Canal,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sporului

de condiții penibile, acordarea de penalități de 10 ROn pe zi de întârziere până

la efectuarea plății efective, cu cheltuieli de jduecată.

Prin sentința civilă

nr. 1919 din 06 octombrie 2010, Tribunalul Iași, secția civilă, litigii de muncă,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 284 alin. (2) C.

muncii „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței

competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința,

ori, după caz, sediul”.

Conform art. 159

alin. (3) C. proc. civ. „Necompetența este de ordine publică când pricina este de

competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.”

Totodată, din cererea

de chemare în judecată rezultă că reclamantul este domiciliat în localitatea Dolhasca,

județul Suceava.

Având în vedere că dispozițiile

art. 284 alin. (2) C. muncii reprezintă o derogare de la regula generală prevăzută

de C. proc. civ. conform căreia cererea se introduce la instanța domiciliului pârâtului,

astfel că, din termenii acestui text rezultă fără echivoc faptul că, în domeniul

conflictelor de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv

instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.

Prin sentința civilă

nr. 231 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepția de necompetență

teritorială a Tribunalului Suceava, în soluționarea pricinii; a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, a constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul

Suceava și Tribunalul Iași și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

emiterii regulatorului de competență.

S-a reținut în esență

că reclamantul potrivit cărții de identitate are domiciliul în județul Iași în circumscripția

Tribunalului Iași, instanță competentă a soluționa acțiunea în raport de dispozițiile

art. 284 alin. (2) C. muncii.

Pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, conflictul

negativ de competență a fost înregistrat sub nr. 5020/99/2010 pe data de 04

martie 2011, fiind fixat termen pentru soluționarea acestuia pe data de 27 mai 2011.

Analizând, în conformitate

cu prevederile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., conflictul negativ de competență

ivit între Tribunalul Suceava și Tribunalul Iași, Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, avându-se în vedere următoarele

considerente:

Dispozițiile art. 284

alin. (2) C. muncii coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., stabilesc competența teritorială exclusivă în soluționarea cererilor referitoare

la cauzele prevăzute la alin. (1) în favoarea Tribunalului în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul”.

Este adevărat că prin

cererea de chemare în jduecată reclamantul a precizat că are domiciliul în localitatea

Dolhasca, județul Suceava, dar instanța învestită cu soluționarea cererii nu își

verifică competența numai în raport de susținerile părții, fără a le corobora cu

înscrisuri sau alte mijloace de probă care să confirme care este domiciliul legal

al părții.

Tribunalul Iași atunci

când a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, nu a făcut verificări

sub acest aspect, ci s-a raportat doar la indicarea în cererea de chemare în jduecată

de către reclamant a domiciliului.

Aceste verificări au fost

făcute de către Tribunalul Suceava și această instanță în mod corect, pe baza cărții

de identitate a reclamantului și a susținerilor sale, a invocat din oficiu necompetența

sa teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

În consecință, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în în raport de dispozițiile

art. 284 alin. (2) C. muncii în favoarea Tribunalului Iași, în a cărei rază teritorială

își are domiciliul reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2011.