ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la data de 27 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A.N. Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acesteia la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând plată nedatorată încasată în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, ca rezultat al recalculării drepturilor salariale, conform deciziei directorului general al Administrației Naționale "Apele Române" din 14 decembrie 2015 și a notei A.N.A.R. din 14 decembrie 2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 266 și art. 269 alin. (1) și (2) din C. muncii și pe prevederile art. 92 și art. 194 C. proc. civ.,

Tribunalul Suceava, secția I civilă, prin Sentința nr. 163 din 29 ianuarie 2018 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că art. 269 alin. (2) C. muncii nu conține nici un indiciu al intenției legiuitorului de a se raporta, în toate cazurile, la sediul angajatorului cu care salariatul a încheiat contractul de muncă, iar referirea generică la domiciliul/sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Tribunalul a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) C. muncii este sediul principal al societății, independent de existența unor sedii secundare și chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la o sucursală a societății reclamante.

Ca atare, dacă legiuitorul ar fi intenționat stabilirea competenței și în funcție de eventualele dezmembrăminte, ar fi inserat această posibilitate în chiar conținutul normei din art. 269 alin. (2) C. muncii.

În plus, conform art. 14 alin. (2) din C. muncii, "persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice".

Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996:

"(1) în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă. (2) Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică. Ori, în actul normativ menționat, în Anexa 1-A la nr. crt. 9 figurează Administrația Bazinală de Apă Siret, unitate cu personalitate juridică, cu sediul în Bacău".

Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că Administrația Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind și titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtul.

Ca urmare, s-a apreciat că sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) C. muncii este sediul Administrației Bazinale de Apă Siret, independent de existența unor subunități fără personalitate juridică și chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a deraiat Ia această subunitate.

Prin Sentința nr. 256 din 21 martie 2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

A reținut că, în speță, calitatea de reclamant o are Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, iar lipsa personalității juridice nu interesează în această fază procesuală, acest aspect urmând a fi analizat ulterior, în raport de dispozițiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că sediul reclamantului se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, prin care se urmărește obligarea pârâtei A. la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de plată nedatorată, a fost promovată de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava.

Potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Aceste dispoziții stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată de alegerea reclamantei sau de dreptul comun în materie de competență, conform principiului specialia generalibus derogării.

Sediul reclamantei Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret, indicat în împuternicirea aflată la dosarul Tribunalului Suceava, este situat în Bacău.

Din cererea de chemare în judecată rezultă că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în Suceava, are calitatea doar de persoană împuternicită de reclamantă să o reprezinte în derularea litigiului și nu calitatea de reclamantă, în acțiune arătându-se expres că cererea este promovată de A.N. "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava.

Calitatea de împuternicit a Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava de către reclamanta Administrația Bazinală Siret rezultă din împuternicirea atașată cererii de chemare în judecată, în cuprinsul căreia se menționează că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava este împuternicită să reprezinte reclamanta în litigiile cu agenții economici și cu persoane fizice aflate pe aria administrativă a S.G.A. Suceava.

Faptul că reclamanta a împuternicit pentru derularea acțiunii o unitate care își are sediul în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava nu poate atrage competența Tribunalului Suceava, ca instanță de la sediul reclamantului, chiar dacă raportul de muncă s-a derulat la sediul mandatarului.

Pentru determinarea instanței competente nu s-au avut în vedere precizările orale făcute în fața Tribunalului Bacău la termenul de judecată din data de 21 martie 2018 de consilier juridic B., având în vedere că nu s-a depus un înscris din care să rezulte că acesta este punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate.

Având în vedere că acțiunea cu care instanța a fost învestită a fost promovată de Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret, al cărei sediu se află în circumscripția Tribunalului Bacău, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 9 mai 2018.

Cu opinia separată a doamnei judecător C. în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Motivare opinie separată în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând plată nedatorată încasată de la reclamantă în calitate de angajator, temeiul de drept invocat fiind art. 256 alin. (1) din C. muncii.

Potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

De asemenea, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, calitatea de reclamant o are Sistemul de Gospodărire a Apelor - Suceava, conform precizărilor exprese ale reprezentantului convențional al acestuia la termenul din 21.03.2018, care se coroborează cu faptul că în cererea de chemare în judecată inițială a fost indicat sediul acestei unități din Suceava, și a fost sesizată instanța competentă de la acest sediu.

Mai mult, inclusiv în contractul de muncă este menționat sediul din Suceava al Sistemului de Gospodărire a Apelor.

Pentru determinarea competenței teritoriale este nerelevant dacă reclamantul are sau nu personalitate juridică. De altfel, potrivit art. 56 alin. (2) C. proc. civ. pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.

Atâta timp cât sediul reclamantului se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, această instanță este competentă să soluționeze cererea.

De altfel, această interpretare este concordantă cu ideea centrală a legislației muncii care este în sensul aducerii litigiilor de muncă cât mai aproape de locul de muncă sau domiciliul angajatului. În sensul aceleiași idei sunt și prevederile art. 18 - 21 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA I CIVILĂ

Încheiere

Ședința din camera de consiliu din 24 aprilie 2018

S-a luat în examinare, în lipsa părților, a căror citare nu a fost dispusă conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Suceava, secția I civilă și Tribunalul Bacău, secția I civilă, cu privire la soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect conflict de muncă, formulată de reclamanta A.N. Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în contradictoriu cu pârâtul A.

ÎNALTA CURTE,

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. civ.,

ÎN NUMELE LEGII

Amână pronunțarea la data de 3 mai 2018.

Pronunțată în ședință publică astăzi 24 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL