ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4267/2012

Asupra conflictului negativ de

competență de fața;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la data

de

22 decembrie 2011

sub nr. 13243/296/2011

pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanta SC P. SRL cu sediul în Satu Mare, a

chemat în judecată pe pârâta SC L. SRL cu sediul în București, solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 358,02 lei reprezentând debit neachitat la

plata dobânzii legale aferente începând cu data scadenței facturilor și până la

achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile art. 1270 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2164 din 21

martie 2011, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu și a declinat competența de

soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a se pronunța în sensul celor

de mai sus, Judecătoria Satu Mare, reținând că acțiunea reclamantei a fost

înregistrată la 22 decembrie 2011 și că prin intrarea în vigoare la data de 1

octombrie 2011 a Legii nr. 71/2010 au fost abrogate dispozițiile art. 10 pct. 4

C. proc. civ., care statuau competența teritorială alternativă în materie, a

tăcut aplicarea regulii generale prevăzute de art. 5 C. proc. civ., care

dispune că: „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului",

apreciind că în speță competența teritorială aparține instanței de la

domiciliul/sediul debitoarei.

II. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3

București, cauza a fost înregistrată la data de 29 martie 2012 sub nr. 11297/301/2012

și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 11871 din 26 iunie 2012 în

sensul admiterii excepției de necompetenței teritoriale, invocată din oficiu,

declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Satu-Mare, constatării ivirii conflictului negativ de competență și înaintării

dosarului către înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța în sensul celor

de mai sus, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că prin acțiunea dedusă

judecății reclamanta urmărește valorificarea unui drept de creanță, acțiune

personală, în raport de caracterul căreia, în cauză sunt aplicabile în materia

competenței teritoriale normele cu caracter general prevăzute de Codul de

procedură civilă (art. 5-12), care fiind de ordine privată, încălcarea lor

putea fi invocată, exclusiv de către pârâtă, prin întâmpinare conform art. 159 alin.

(2) coroborat cu art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ., situație care nu

s-a realizat în speță, Judecătoria Satu Mare invocând excepția din oficiu.

Pe cale de consecință, excepția

necompetenței teritoriale relative nefiind invocată de pârâtă, ci din oficiu de

instanța inițial sesizată, competența teritorială de soluționare a cauzei a

fost câștigată în mod irevocabil de către judecătoria pe rolul căreia a fost

introdusă acțiunea și anume de către Judecătoria Satu Mare.

În conformitate cu prevederile art. 20-22

C. proc. civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și în

conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a dispus

înaintarea dosarului cauzei înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea

soluționării acestuia.

III. Analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența

soluționării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Satu Mare - secția civilă,

pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor,

se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și

teritorială.

Competența materială, privită sub

aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor

categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și înalta Curte

de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de

control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența

materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului,

cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența

teritorială a instanței, Codul de procedură civilă cuprinde norme cu caracter

dispozitiv (art. 5-8) și norme cu caracter imperativ (art. 13-16).

În principiu, normele de competență

teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor

prevăzute la art. 13-16 C. proc. civ., care sunt norme de competență

teritorială exclusivă, de ordine publică.

Astfel, Judecătoria Satu-Mare - secția

civilă, instanța sesizată inițial, reținând că în speță se impune aplicarea

prevederilor art. 5 C. proc. civ., care consacră regula generală în materia

competenței teritoriale, a pierdut din vedere caracterul de ordine privată, iar

nu de ordine publică al acestei norme. Astfel, în raport de textele legale

amintite, care fiind norme de ordine privată, ce ocrotesc interese particulare,

înalta Curte reține că Judecătoria Satu Mare nu putea să invoce din oficiu

excepția de necompetență teritorială relativă, aceasta putând fi invocată numai

de pârâtă și numai prin întâmpinare, ori, în cazul în care întâmpinarea nu ar

fi fost obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, deci in limine

litis.

De asemenea, în raport de obiectul

cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta tinde la valorificarea

unui drept de creanță, înalta Curte apreciază că acțiunea dedusă judecății este

o acțiune personală în realizarea dreptului, guvernată de norme cu caracter de

ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în

baza cărora reclamanta are opțiunea alegerii între mai multe instanțe

deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv

pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 159 alin. (2) coroborat

cu art. 159

1

alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea

excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Satu Mare s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor legale precizate.

În raport de cele mai sus expuse,

înalta Curte, potrivii dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ. va stabili

competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta SC P. SRL și pârâta SC

L. SRL, având ca obiect pretenții în favoarea Judecătoriei Satu Mare - Secția

Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Satu-Mare - Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

30 octombrie 2012