ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1649/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 53953/299/2010

la data de 18 noiembrie 2010, creditoarea SC E.M.S. SRL a chemat în judecată

debitoarea SC P.S. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța,

să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 6.982,53 lei actualizată cu

rata inflației până la data efectivă a plății, în termen de 10 zile de la

comunicarea ordonanței, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 9763 din 20 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă

excepția de necompetență teritorială, și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a se pronunța

astfel, această instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

7 C. proc. civ., instanța competentă teritorial fiind cea de la sediul

debitoarei, în speța de față aceasta fiind Judecătoria Timișoara.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 53953/299/2010.

Prin sentința civilă

nr. 30628 din 8 decembrie 2011 a Judecătoriei Timișoara a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, a fost declinată competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost

constatată existența conflictului negativ de competență între cele două

instanțe, a fost înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție și

a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de

competență.

Pentru a se pronunța

astfel această instanță a reținut următoarele:

Cererea introductivă

a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007, iar potrivit

art. 5 alin. (1) din acest act normativ, competența teritorială exclusivă de

soluționare a cererilor privind somația de plată revine instanței competente

pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Părțile au încheiat

contractul de prestări de servicii nr. 28 din 11 decembrie 2009, iar prin

dispozițiile art. 10 din acest contract, în temeiul dispozițiilor art. 19 C.

proc. civ., au stabilit că instanța competentă să soluționeze eventualele

neînțelegeri dintre ele este cea din raza teritorială corespunzătoare sediului

locatorului. Cum sediul locatorului este în București Sector 1, s-a constatat

că instanța competentă pentru soluționarea fondului litigiului este Judecătoria

Sectorului 1 București.

Analizând materialul

probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte a constatat că instanța

competentă cu soluționarea litigiului este Judecătoria Sectorului 1 București

pentru următoarele considerente:

Cererea introductivă

formulată de către reclamanta-creditoare a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G.

nr. 119/2007.

Potrivit

dispozițiilor art. 5 alin. (1) din acest act normativ, competența teritorială

exclusivă revine instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă

instanță.

Între părți a fost

încheiat contractul de închiriere și prestări servicii toalete mobile nr. 28

din 11 decembrie 2009, (fil.3 și 4 dos. Judecătoria Sectorului 1 București) iar

în art. 10 al acestui contract se prevede că eventualele neînțelegeri dintre

părți se vor soluționa pe cale amiabilă, iar în caz de eșec al negocierilor, de

către instanțele judecătorești competente în raza teritorială de la sediul

locatorului.

Cum calitatea de

locator o are reclamanta-creditoare, rezultă că instanța competentă teritorial

este Judecătoria Sectorului 1 București, în cauză nefiind incidente niciunul

dintre cazurile prevăzute de art. 13, art. 14, art. 15 și art. 16 C. proc. civ.,

la care se referă teza finală a art. 19 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 22 martie 2012.