ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2014

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 București la data de 7

decembrie 2012, SC K.M.B.S.R. SRL a chemat în judecată pe debitoarea SC U. SRL,

solicitând emiterea unei ordonanțe care să conțină somația de plată împotriva

debitoarei având ca obiect suma de 48.843,15 lei reprezentând contravaloare

debit, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți a

fost încheiat contractul de service și materiale din 23 octombrie 2009 prin

care i-a livrat debitoarei consumabile, piese de schimb și service, emițând în

acest sens facturi fiscale, care nu au fost achitate de debitoare.

Debitoarea, prin întâmpinare a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorul 1 București.

Prin sentința civilă nr. 9404 din data de 24 aprilie 2013

Judecătoria Sectorul 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Constanta.

Pentru a hotărî astfel, instanța inițial învestită a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ. „cererea împotriva

unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei

principal." Iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei clauze

atributive de competență în favoarea instanței de la sediul reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 11303 din data de 23 septembrie

2013 Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale a

instanței, invocată de creditoare și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București.

Pentru a hotărî astfel Judecătoria Constanța a reținut că

părțile au depus la dosar forma completă a contractului în litigiu care la art.

11.2 cuprinde o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor de la

sediul executantului, în speță creditoarea SC K.M.B.S.R. SRL, cu sediul în

București, sector 1. Prin urmare în baza prevederilor art. 19 C. proc. civ.

care reglementează prorogarea convențională de competență coroborate cu

prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 competența soluționării

cauzei aparține Judecătoriei Sectorul 1 București.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva

conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată,

Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea

Judecătoriei Sectorul 1 București, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr.

119/2007 „Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța

competentă pentru judecarea fondului în primă instanță".

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale,

pentru situația în care pârâta este persoană juridică este înscrisă în art. 7 alin.

(1) C. proc. civ. conform căruia cererea se face la instanța sediului principal

al acesteia.

În cauză, nefiind incidență nici una din situațiile ce impun

competența teritorială obligatorie, se aplică competența teritorială de drept

comun stabilită de art. 7 alin. (1) C. proc. civ.

Competența teritorială de drept comun prevăzută de art. 7 C.

proc. civ. nu are caracter absolut, ci relativ, aflându-ne deci în prezența

unei necompetențe relative, de ordine privată.

Una dintre caracteristicile competenței relative o

reprezintă posibilitatea derogării prin acordul expres al părților, de la norma

care o stabilește.

Atunci când, prin convenție, părțile au stabilit competența

unei anumite instanțe, partea care introduce cererea trebuie să sesizeze

respectiva instanță.

În speță, prin contractul de service și materiale din 23

octombrie 2009 părțile au stipulat o clauză atributivă de competență prin care

au stabilit că orice litigiu născut între părți este de competența instanțelor

judecătorești de la sediul executantului, în speță creditoarea SC K.M.B.S.R. SRL,

cu sediul în București, sector 1.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată ca

Judecătoria Constanța a apreciat in mod corect situația de fapt si de drept

reținând că în baza prevederilor art. 19 C. proc. civ. care reglementează

prorogarea convențională de competență coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1)

din O.U.G. nr. 119/2007 competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei

Sectorul 1 București.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și

dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 1 București. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014.