ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2124/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul D.V. a chemat în judecată pe pârâții SC L.E.S.C.D. SRL și Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de prestări servicii din 2011 încheiat cu pârâta SC L.E.S.C.D. SRL și repunerea părților în situația anterioară; obligarea pârâtului Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București, sector 1 la plata sumei de 16.145 RON, reprezentând prejudicial real, efectiv și material cauzat.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 8804/2012 din 21 mai 2012 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că, această instanță este competentă, ca instanță în a cărei rază teritorială de competență se află sediul social al pârâtei, iar locul executării contractului, nu este situat în raza Judecătoriei Constanța. Prin sentința civilă nr. 3130/2013 din 18 februarie 2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că, locul prevăzut în contract pentru executarea obligației fiind situat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța, competența de soluționare revine acesteia.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunțat regulatorul de competență stabilind competența, de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele considerente: Regula de drept comun în materia determinării competenței teritoriale de soluționare a unei acțiuni formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat este stabilită de art. 7 C. proc. civ., iar alin. (1) stabilește că „cererea se face la instanța sediului ei principal”. Însă, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, cazul în speță, art. 10 pct. 1 C. proc.

civ. stabilește o competență alternativă, reclamantul putând alege între instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii pe lângă instanța sediului principal al oricăruia dintre pârâți, instituita de art. 9 C. proc. civ. În aceste condiții, dând eficiență dispozițiilor art. 12 C. proc. civ., reclamantul a ales competența instanței locului prevăzut în Anexa la contractul de prestări servicii din 2011, pentru executarea obligațiunii, respectiv la punctul de lucru situat în Constanta. Or, locul prevăzut în contract pentru executarea obligațiunii fiind situat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Constanța, competența de soluționare revine acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2013.