ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3839/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

cererea adresată Judecătoriei Iași creditoarea, SC P. SA B. a chemat în judecată

pe debitoarea SC A.F. SRL București, solicitând instanței, ca în temeiul O.U.G.

nr. 119/2007, să emită ordonanța de somație de plată a debitorului, în baza contractelor

de vânzare-cumpărare încheiate între părți, pentru următoarele sume: 58.343,26 RON,

reprezentând preț al mărfii livrate; 10.869,86 RON penalități de întârziere și cheltuieli

de judecată.

Judecătoria Iași, secția civilă, a pus

în discuția părților excepția necompetenței teritoriale invocate de debitoare și,

prin ordonanța din 13 septembrie 2011 a admis-o, declinând competența judecării

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A reținut, în principal, că acțiunea are

ca obiect obligații comerciale, împrejurare față de care competența teritorială

urmează a se stabili la sediul debitoarei, având în vedere dispozițiile art. 7

C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 1 București, secția

civilă, a constatat că părțile, prin contractele de vânzare-cumpărare din 19 mai

2010 și din 31 ianuarie 2011, pe care creditoarea și-a întemeiat cererea, au făcut

o alegere de domiciliu așa cum rezultă din art. 9 care prevede că „orice neînțelegeri

ivite cu ocazia derulării contractului vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar

în caz contrar vor fi deferite spre soluționare instanțelor judecătorești competente

în a căror circumscripție își are sediul vânzătorul, devenind astfel incidente dispozițiile

art. 12 C. proc. civ.

Cum, în speță, vânzătorul este creditoarea,

care are sediul în Iași, competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Iași.

Prin sentința civilă nr. 9637 din 24 mai

2012 Judecătoria Sectorului 1 București, a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași și constatând

ivit conflictul negativ de competență l-a înaintat spre soluționare Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere conflictul negativ de competență

ivit între cele două instanțe ca urmare a interpretării și aplicării dispozițiilor

art. 5, 7 și 12 C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările

dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Iași.

Potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea

se face la instanța domiciliului pârâtului, această normă reprezentând dreptul comun

în materia competenței teritoriale.

Potrivit art. 12 din același act normativ

„reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În speță, se constată că părțile au ales,

prin contractele invocate, competența de soluționare a litigiului la sediul vânzătorului,

respectiv al creditoarei.

Titularul dreptului de opțiune asupra instanței

competente în soluționarea unei cauze este reclamantul, dacă acesta a sesizat una

dintre instanțele competente alternativ, în baza reglementării cu caracter dispozitiv

prevăzută de art. 12 C. proc. civ.

Cum sediul creditoarei este în localitatea

B., județul Iași, conform art. 12 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 9 din

contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți, competența de soluționare

a cauzei revine Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a litigiului ivit între creditoarea SC P. SA Iași și debitoarea

SC A.F. SRL București în favoarea Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.