ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3839/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Iași creditoarea, SC P. SA B. a chemat în judecată pe debitoarea SC A.F. SRL București, solicitând instanței, ca în temeiul O.U.G. nr. 119/2007, să emită ordonanța de somație de plată a debitorului, în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părți, pentru următoarele sume: 58.343,26 RON, reprezentând preț al mărfii livrate; 10.869,86 RON penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. Judecătoria Iași, secția civilă, a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale invocate de debitoare și, prin ordonanța din 13 septembrie 2011 a admis-o, declinând competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A reținut, în principal, că acțiunea are ca obiect obligații comerciale, împrejurare față de care competența teritorială urmează a se stabili la sediul debitoarei, având în vedere dispozițiile art. 7 C. proc. civ. Judecătoria Sectorului 1 București, secția civilă, a constatat că părțile, prin contractele de vânzare-cumpărare din 19 mai 2010 și din 31 ianuarie 2011, pe care creditoarea și-a întemeiat cererea, au făcut o alegere de domiciliu așa cum rezultă din art. 9 care prevede că „orice neînțelegeri ivite cu ocazia derulării contractului vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar în caz contrar vor fi deferite spre soluționare instanțelor judecătorești competente în a căror circumscripție își are sediul vânzătorul, devenind astfel incidente dispozițiile art. 12 C. proc.

civ. Cum, în speță, vânzătorul este creditoarea, care are sediul în Iași, competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Iași. Prin sentința civilă nr. 9637 din 24 mai 2012 Judecătoria Sectorului 1 București, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași și constatând ivit conflictul negativ de competență l-a înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având în vedere conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe ca urmare a interpretării și aplicării dispozițiilor art. 5, 7 și 12 C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, această normă reprezentând dreptul comun în materia competenței teritoriale. Potrivit art. 12 din același act normativ „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". În speță, se constată că părțile au ales, prin contractele invocate, competența de soluționare a litigiului la sediul vânzătorului, respectiv al creditoarei. Titularul dreptului de opțiune asupra instanței competente în soluționarea unei cauze este reclamantul, dacă acesta a sesizat una dintre instanțele competente alternativ, în baza reglementării cu caracter dispozitiv prevăzută de art. 12 C. proc. civ. Cum sediul creditoarei este în localitatea B., județul Iași, conform art. 12 C. proc.

civ. raportat la prevederile art. 9 din contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între creditoarea SC P. SA Iași și debitoarea SC A.F. SRL București în favoarea Judecătoriei Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.