ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3916/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, creditoarea SC T.A. SRL în contradictoriu cu debitoarea SC A.C. SA a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 239.057,28 RON, reprezentând debit principal și penalități de întârziere în cuantum de 162.485,44 RON. Prin Sentința civilă nr. 212 din 10 ianuarie 2012, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș. Pentru a pronunța astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că art. 5 alin. (1) din O.G.

nr. 119/2007 prevede faptul că cererile privind creanța de plată a prețului se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. S-a mai reținut că litigiul de față are caracter comercial, întrucât izvorăște dintr-un contract de prestări servicii încheiat între două societăți comerciale, iar potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 RON, iar cum prin precizarea formulată, creditoarea a solicitat, în principal, obligarea debitoarei la plata sumei de 239.057,28 RON, valoare ce depășește competența materială în materie comercială a judecătoriei, aceasta a admis excepția de necompetență materială invocată de debitoare prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii pentru emiterea ordonanței cuprinzând somația de plată în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș. Prin Sentința civilă nr. 152 din 13 martie 2012, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș în ce privește soluționarea cererii formulată de creditoarea SC T.A. SRL, având ca obiect ordonanță de plată (O.U.G. 119/2007). A declanșat conflictul negativ de competență și a trimis dosarul pentru soluționarea acestuia Curții de Apel Timișoara. Pentru a pronunța astfel, Tribunalul Timiș a reținut că Judecătoria Timișoara a considerat că sunt incidente în speță prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

cu referire la competența tribunalului în soluționarea litigiilor comerciale al căror obiect are o valoare de peste 100.000 RON, dar această prevedere era abrogată la data înregistrării cererii, prin Legea nr. 71/2011, revenind judecătoriilor competența de soluționare a proceselor și cererilor în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON (art. 2 pct. 1 lit. b)). Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara. Prin Sentința civilă nr. 8/PI/C.C din 14 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că în mod corect a constatat Tribunalul Timiș că nu este competent să soluționeze cauza în primă instanță și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara, având în vedere că dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. au fost abrogate de Legea nr. 71 din 3 iunie 2011. Împotriva acestei sentințe, SC A.C. SRL a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept, în motivarea căruia se susține că Judecătoria Timișoara în mod corect a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Verificând în cadrul controlului de legalitate sentința atacată în raport de critici le formulate, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. va încadra prezentul recurs în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să-l analizeze prin prisma acestuia.

Susținerea recurentei vizând încălcarea normelor de competență, în sensul că prezentul litigiu ar trebui soluționat de Tribunalul Timișoara, nu poate fi reținută, având în vedere că instanța anterioară a stabilit în mod corect prin regulatorul de competență faptul că Judecătoria Timișoara este competentă să soluționeze pricina, în raport de obiectul litigiului și de faptul că prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C.proc. civ. erau abrogate la data introducerii acțiunii. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta SC A.C. SRL Cenei împotriva Sentinței civile nr. 8/PI/C.C. din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC A.C. SRL Cenei împotriva Sentinței civile nr. 8/PI/C.C din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA