ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3916/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul

Judecătoriei Timișoara, creditoarea SC T.A. SRL în contradictoriu cu debitoarea

SC A.C. SA a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 239.057,28 RON, reprezentând

debit principal și penalități de întârziere în cuantum de 162.485,44 RON.

Prin Sentința civilă

nr. 212 din 10 ianuarie 2012, Judecătoria Timișoara a admis excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța

astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că art. 5 alin. (1) din O.G. nr.

119/2007 prevede faptul că cererile privind creanța de plată a prețului se

depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă

instanță.

S-a mai reținut că

litigiul de față are caracter comercial, întrucât izvorăște dintr-un contract

de prestări servicii încheiat între două societăți comerciale, iar potrivit

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă

instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o

valoare de peste 100.000 RON, iar cum prin precizarea formulată, creditoarea a

solicitat, în principal, obligarea debitoarei la plata sumei de 239.057,28 RON,

valoare ce depășește competența materială în materie comercială a judecătoriei,

aceasta a admis excepția de necompetență materială invocată de debitoare prin

întâmpinare și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii pentru

emiterea ordonanței cuprinzând somația de plată în favoarea Tribunalului Timiș,

secția comercială.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș.

Prin Sentința civilă

nr. 152 din 13 martie 2012, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Timiș în ce privește soluționarea cererii formulată de

creditoarea SC T.A. SRL, având ca obiect ordonanță de plată (O.U.G. 119/2007).

A declanșat conflictul negativ de competență și a trimis dosarul pentru

soluționarea acestuia Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța

astfel, Tribunalul Timiș a reținut că Judecătoria Timișoara a considerat că

sunt incidente în speță prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. cu

referire la competența tribunalului în soluționarea litigiilor comerciale al

căror obiect are o valoare de peste 100.000 RON, dar această prevedere era

abrogată la data înregistrării cererii, prin Legea nr. 71/2011, revenind

judecătoriilor competența de soluționare a proceselor și cererilor în materie

civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON (art. 2 pct. 1 lit.

b)).

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Prin Sentința civilă

nr. 8/PI/C.C din 14 mai 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a pronunța

astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că în mod corect a constatat

Tribunalul Timiș că nu este competent să soluționeze cauza în primă instanță și

și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara, având în vedere că

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. au fost abrogate de Legea nr.

71 din 3 iunie 2011.

Împotriva acestei

sentințe, SC A.C. SRL a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept, în

motivarea căruia se susține că Judecătoria Timișoara în mod corect a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Verificând în cadrul

controlului de legalitate sentința atacată în raport de critici le formulate,

se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, în

raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. va încadra prezentul

recurs în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., urmând să-l analizeze prin prisma acestuia.

Susținerea recurentei

vizând încălcarea normelor de competență, în sensul că prezentul litigiu ar

trebui soluționat de Tribunalul Timișoara, nu poate fi reținută, având în

vedere că instanța anterioară a stabilit în mod corect prin regulatorul de competență

faptul că Judecătoria Timișoara este competentă să soluționeze pricina, în

raport de obiectul litigiului și de faptul că prevederile art. 2 pct. 1 lit. a)

C.proc. civ. erau abrogate la data introducerii acțiunii.

Față de

considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta SC A.C. SRL Cenei

împotriva Sentinței civile nr. 8/PI/C.C. din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de recurenta SC A.C. SRL Cenei împotriva Sentinței civile nr.

8/PI/C.C din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA