ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3440/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Creditoarea SC I.B.C. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială în contradictoriu cu debitorul M.N. a solicitat pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să emită somația de plată împotriva debitorului pentru suma de 42.489,39 RON reprezentând contravaloare mărfuri, precum și pentru penalități de întârziere de 1% pe zi până la plata efectivă a debitului. Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 185/som din 30 noiembrie 2010, în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Prin Ordonanța din 14 iunie 2011 Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, reținând, în esență, că în cererile privitoare la obligațiile comerciale competența teritorială este cea stabilită de dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile O.G. nr. 5/2001 și cum debitorul a ridicat succesiv trei avize de însoțire a mărfii și mărfuri în valoare de 42.489,39 RON de Ia sediul creditorului, s-a apreciat că părțile au stabilit competența teritorială ca fiind instanța locului unde obligația a luat naștere și locul plății respectiv Judecătoria sector 1 București.

Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 5846 din 2 aprilie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale și pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat că a intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a pronunța astfel, Judecătoria sector 1 București a reținut în esență că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, iar instanța de drept comun din punct de vedere teritorial este instanța de la domiciliul pârâtului (art. 5 C. proc.

civ.). S-a mai reținut că în cererile privitoare la obligații comerciale - cum este cazul acțiunii de față - art. 10 pct. 4 C. proc. civ. stabilește o competență alternativă, reclamantul putând alege între instanța locului unde obligația a luat naștere și aceea a locului plății, pe lângă instanța sediului principal al debitoarei, toate instanțele fiind deopotrivă competente. S-a constatat că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, potrivit art. 12 C. proc. civ., iar opțiunea reclamantului nu poate fi contestată dacă a fost sesizată una dintre instanțele competente alternativ. În caz contrar, pârâtul (nu și instanța, întrucât competența teritorială alternativă este reglementată prin norme dispozitive) va putea invoca, prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare în primă instanță, excepția de necompetență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Iași competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Cererea dedusă judecății în prezenta cauză are ca obiect emitere somație de plată, în baza prevederilor O.G. nr. 5/2001. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, iar la alin. (3) se arată că judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând potrivit legii, aspect ce se referă la verificarea din oficiu a competenței materiale a instanței, iar nu la verificarea competenței teritoriale, care este reglementată prin normele dispozitive de competență stabilite în C. proc. civ. Potrivit art. 10 alin. (4) C. proc. civ., în vigoare la data introducerii acțiunii 27 octombrie 2010, în afară de instanța de la domiciliul pârâtului (art. 5 C. proc. civ.), mai sunt competente, în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.

Cum potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente teritorial, iar în cauză, creditoarea a învestit cu acțiunea introductivă Judecătoria Iași, instanță în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului, urmează ca această instanță legal învestită să soluționeze litigiul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.