ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4188/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 5057 de la 21 mai 2010, Judecătoria Târgu Mureș a admis cererea formulată de creditoarea SC R.D.C. SRL în contradictoriu cu debitoarea SC M.P. SRL și a ordonat debitoarei ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestei ordonanțe, să plătească creditoarei suma de 69.507,90 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 893 din 21 decembrie 2009 scadentă la data de 21 ianuarie 2010, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței până la achitarea debitului. Împotriva acestei ordonanțe, debitoarea SC M.P. SRL a formulat cerere în anulare în temeiul art. 13 alin. (l) din O.U.G.

nr. 119/2007, iar Judecătoria Târgu-Mureș, prin sentința civilă nr. 1062 de la 4 februarie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea în favoarea Judecătoriei Iași, cu motivarea că, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007, cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, iar conform art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal, în speță Judecătoria Iași. Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 12547 de la 30 iunie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea oricărei proceduri în dosar și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență, reținând că, potrivit art. 13 alin. (2) din O.U.G.

nr. 119/2007, competența soluționării cererii în anulare aparține instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, respectiv Judecătoriei Târgu - Mureș. Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Asupra conflictului negativ de competență de față, Înalta Curte reține următoarele: În speță, pentru determinarea judecătoriei competente teritorial, se vor avea în vedere prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007 conform cărora competența soluționării cererii pentru emiterea ordonanței de plată revine instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță și ale art. 13 din același act normativ, care statuează că instanța competentă să soluționeze cererea în anulare este cea competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Din prevederile legale anterior menționate, rezultă că, atât timp cât Judecătoria Târgu Mureș s-a considerat competentă în soluționarea cererii privind emiterea ordonanței de plată în raport de dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007, potrivit art. 13 anterior menționat, competența de soluționare a căii de atac împotriva ordonanței emise de Judecătoria Târgu-Mureș revine aceleiași instanțe, calea de atac prevăzută în această materie având un caracter special, derogatoriu de la normele de competențe stabilite potrivit dreptului comun în materie, respectiv codul de procedură civilă. Așadar, în materia ordonanței de plată, competența de soluționare a cererilor în anularea ordonanței de plată emise în temeiul O.U.G.

nr. 119/2007 aparține instanței care a pronunțat ordonanța de plată. Față de aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 22 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Târgu-Mureș.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi,/i5 decembrie 2011.