ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4188/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4188/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin ordonanța nr. 5057 de la 21 mai
2010, Judecătoria Târgu Mureș a admis cererea formulată de creditoarea SC
R.D.C. SRL în contradictoriu cu debitoarea SC M.P. SRL și a ordonat debitoarei
ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestei ordonanțe, să plătească
creditoarei suma de 69.507,90 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale
nr. 893 din
21 decembrie 2009 scadentă la
data de 21 ianuarie 2010, precum și la plata dobânzii
legale calculate
de la data scadenței până la achitarea debitului.
Împotriva acestei ordonanțe,
debitoarea SC M.P. SRL a formulat cerere în anulare în temeiul art. 13 alin.
(l) din O.U.G. nr. 119/2007, iar Judecătoria Târgu-Mureș, prin sentința
civilă nr. 1062 de la 4 februarie 2011, a admis
excepția necompetenței
teritoriale și a dispus declinarea în favoarea
Judecătoriei Iași, cu motivarea că, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 119/2007,
cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă
pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, iar conform art. 7 alin.
(1)
C. proc. civ., cererea unei persoane
juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal, în speță
Judecătoria Iași.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă
nr. 12547 de la 30 iunie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale a
Judecătoriei Iași, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a
dispus suspendarea oricărei proceduri în dosar și a înaintat dosarul Înaltei
Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de
competență, reținând că, potrivit art. 13 alin.
(2) din O.U.G. nr. 119/2007,
competența soluționării cererii în anulare
aparține instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă
instanță, respectiv Judecătoriei Târgu - Mureș.
Constatând ivit conflictul negativ de
competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în
vederea soluționării acestuia.
Asupra
conflictului negativ de competență de față, Înalta Curte
reține următoarele:
În speță, pentru determinarea
judecătoriei competente teritorial, se vor avea în vedere prevederile art. 5
din O.U.G. nr. 119/2007 conform cărora competența soluționării cererii pentru
emiterea ordonanței de plată revine instanței competente pentru judecarea
fondului cauzei în primă instanță și ale art. 13
din același act normativ,
care statuează că instanța competentă să
soluționeze cererea în
anulare este cea
competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă
instanță.
Din prevederile legale anterior
menționate, rezultă că, atât timp
cât
Judecătoria Târgu Mureș s-a considerat competentă în soluționarea
cererii
privind emiterea ordonanței de plată în raport de dispozițiile art. 5 din
O.U.G. nr. 119/2007, potrivit art. 13 anterior menționat, competența de
soluționare a căii de atac împotriva ordonanței emise de Judecătoria
Târgu-Mureș revine aceleiași instanțe, calea de atac prevăzută în această
materie având un caracter special, derogatoriu de
la normele de competențe stabilite potrivit dreptului comun în materie,
respectiv codul de procedură civilă.
Așadar, în materia ordonanței de
plată, competența de
soluționare a
cererilor în anularea ordonanței de plată emise în temeiul
O.U.G. nr.
119/2007 aparține instanței care a pronunțat ordonanța de plată.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte, conform art. 22 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă
soluționare Judecătoriei Târgu-Mureș.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența în favoarea
Judecătoriei Târgu-Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi,/i5 decembrie 2011.