ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3045/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3045/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată la data de 30 noiembrie 2011 pe rolul Judecătoriei
Iași reclamanta SC D.M. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL, solicitând
instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de
897,25 RON, reprezentând contravaloarea facturii din 1 decembrie 2008, precum și
la plata daunelor moratorii și compensatorii conform contractului încheiat între
părți.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că a prestat servicii de publicitate pentru pârâtă, dar că pentru
luna noiembrie 2008 a omis să emită factură fiscală.
Conform contractului
din 2007 încheiat între părți, pentru sumele neplătite la timp se pot percepe daune
moratorii art. 3.5 și daune compensatorii art. 3.6.
Prin sentința
civilă nr. 2730 din 6 februarie 2012 Judecătoria Iași, a admis excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Timișoara.
În motivare, instanța
a reținut că sediul pârâtei este în Timișoara, conform art. 5 coroborat cu art.
10 C. proc. civ.
Investită prin
declinare, Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința nr. 3966 din 21 martie 2013,
prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul
negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivare, s-a
arătat că Judecătoria Iași nu ar fi fost în drept să invoce din oficiu necompetența
teritorială.
De asemenea, s-a
reținut și că pretențiile reclamantei izvorăsc dintr-un contract, în cuprinsul căruia
părțile au înțeles să insere o clauză atributivă de competență, prin care au convenit
că instanța competentă să judece orice litigiu care izvorăște din contract să fie
Judecătoria Iași.
Analizând conflictul
de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art.
19 C. proc. civ. părților pot conveni, prin înscris, ca pricinile privitoare la
bunuri să fie judecate de alte instanțe decât cele care ar avea competență teritorială,
cu excepția cazurilor prevăzute de art. 13, art. 14, art. 15 și art. 16 C. proc.
civ.
În speța de față,
pretențiile reclamantei izvorăsc din contractul din 2007 semnat de părți, aflat
la dosarul Judecătoriei Iași.
În cuprinsul acestuia,
la art. 10 se stipulează că orice neînțelegere apărută între părți se va soluționa
pe cale amiabilă sau în instanța competentă de pe raza Judecătoriei Iași.
Această clauză
este atributivă de competență și are drept consecință prorogarea voluntară de competență.
Față de cele arătate
mai sus, Înalta Curte va constata că Judecătoria Iași este competentă să judece
soluționarea cererii de chemare în judecată ce are ca obiect pretenții, formulată
de către reclamanta SC D.M. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
30 mai 2013.