ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 873/2013

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, reclamanta SC A.P. SRL prin lichidator judiciar C.G. a chemat în judecată pe pârâtele SC C.D. SA și SC C.R. SRL - Departamentul NTL - Regiunea Curtea de Argeș pentru anularea facturii din 19 decembrie 2011 emisă de SC C.D. SA în cuantum de 11.430,34 RON, acordarea de daune morale în cuantum de 20.000 RON și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că în data de 19 decembrie 2011 a fost emisă factura contestată, ce nu a fost niciodată comunicată reclamantei și de care a luat la cunoștință în 12 martie 2011, reclamanta contestând suma de 11.400,34 RON.

În privința daunelor morale s-a apreciat că emiterea abuzivă a acestei facturi a creat societății multiple prejudicii de natură morală, mai ales că aceasta se află în procedură de reorganizare judiciară, iar un asemenea debit conduce la imposibilitatea închiderii procedurii. Pârâta SC C.D. SA a invocat excepția necompetenței teritoriale, asupra căreia instanța s-a pronunțat cu prioritate și a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 coroborat cu art. 10 pct. 8 C. proc. civ. În raport de aceste dispoziții legale, Judecătoria Curtea de Argeș a constatat că instanța în a cărei rază teritorială are sediul pârâta este Judecătoria Craiova, în circumscripția acestei instanțe săvârșindu-se și faptul ilicit, respectiv emiterea facturilor contestate de reclamantă.

În consecință, Judecătoria Curtea de Argeș, prin Sentința civilă nr. 195/2012 din 30 mai 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. La rândul său, Judecătoria Craiova, secția civilă, învestită cu soluționarea acțiunii, prin Sentința civilă nr. 15630 din 2 noiembrie 2012, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș; de asemenea, constatând existența conflictului negativ de competență a suspendat, din oficiu judecata și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Judecătoria a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 1 C. proc. civ., acțiunea în anulare este de competența instanței locului în care se execută, chiar în parte, obligația. Conform art. 7 alin. (2) C. proc. civ., cererea se poate face și la instanța locului unde persoana juridică de drept privat are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta. Cum cererea dedusă judecății nu are ca obiect atragerea răspunderii delictuale decât în mod accesoriu (pentru daune morale), reiese că în mod greșit Judecătoria Craiova a fost învestită cu soluționarea cauzei. Înalta Curte, sesizată în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ. cu soluționarea conflictului negativ de competență intervenit, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș pentru argumentele ce succed. Reclamanta a învestit instanța de judecare cu soluționarea unei acțiuni prin care s-a solicitat anularea unei facturi fiscale emisă de SC C.D. SA și acordarea de daune morale. În raport de obiectul cererii, Înalta Curte constată că obligațiile părților decurg din asumarea unor obligații contractuale, în formă simplificată, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata de daune morale doar în mod accesoriu. În raport de aceste precizări, raportat la obiectul cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc.

civ., potrivit cărora, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai este competentă, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea, sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (2) C. proc. civ., cererea se poate face și la instanța locului unde persoana juridică de drept privat are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta. Prin urmare, fiind vorba de o competență alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului în virtutea art. 12 C. proc.

civ., urmând a fi aplicate dispozițiile sus evocate, în funcție de sediul pârâtelor. În consecință, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, litigii cu profesioniștii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2013. Procesat de GGC - AS