ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 873/2013

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Curtea de Argeș, reclamanta SC A.P. SRL prin lichidator judiciar

C.G. a chemat în judecată pe pârâtele SC C.D. SA și SC C.R. SRL - Departamentul

NTL - Regiunea Curtea de Argeș pentru anularea facturii din 19 decembrie 2011

emisă de SC C.D. SA în cuantum de 11.430,34 RON, acordarea de daune morale în

cuantum de 20.000 RON și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

s-a arătat, în esență, că în data de 19 decembrie 2011 a fost emisă factura

contestată, ce nu a fost niciodată comunicată reclamantei și de care a luat la

cunoștință în 12 martie 2011, reclamanta contestând suma de 11.400,34 RON. În

privința daunelor morale s-a apreciat că emiterea abuzivă a acestei facturi a

creat societății multiple prejudicii de natură morală, mai ales că aceasta se

află în procedură de reorganizare judiciară, iar un asemenea debit conduce la

imposibilitatea închiderii procedurii.

Pârâta SC C.D. SA a

invocat excepția necompetenței teritoriale, asupra căreia instanța s-a pronunțat

cu prioritate și a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 coroborat cu

art. 10 pct. 8 C. proc. civ.

În raport de aceste

dispoziții legale, Judecătoria Curtea de Argeș a constatat că instanța în a

cărei rază teritorială are sediul pârâta este Judecătoria Craiova, în

circumscripția acestei instanțe săvârșindu-se și faptul ilicit, respectiv

emiterea facturilor contestate de reclamantă.

În consecință,

Judecătoria Curtea de Argeș, prin Sentința civilă nr. 195/2012 din 30 mai 2012,

a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

La rândul său,

Judecătoria Craiova, secția civilă, învestită cu soluționarea acțiunii, prin

Sentința civilă nr. 15630 din 2 noiembrie 2012, a admis excepția de

necompetență teritorială invocată de reclamantă și a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș; de asemenea,

constatând existența conflictului negativ de competență a suspendat, din oficiu

judecata și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea

pronunțării unui regulator de competență.

Judecătoria a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 1 C. proc. civ., acțiunea în anulare

este de competența instanței locului în care se execută, chiar în parte,

obligația.

Conform art. 7 alin.

(2) C. proc. civ., cererea se poate face și la instanța locului unde persoana

juridică de drept privat are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi

executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant

sau din fapte săvârșite de acesta.

Cum cererea dedusă

judecății nu are ca obiect atragerea răspunderii delictuale decât în mod

accesoriu (pentru daune morale), reiese că în mod greșit Judecătoria Craiova a

fost învestită cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte,

sesizată în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. cu

soluționarea conflictului negativ de competență intervenit, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș pentru

argumentele ce succed.

Reclamanta a învestit

instanța de judecare cu soluționarea unei acțiuni prin care s-a solicitat

anularea unei facturi fiscale emisă de SC C.D. SA și acordarea de daune morale.

În raport de obiectul

cererii, Înalta Curte constată că obligațiile părților decurg din asumarea unor

obligații contractuale, în formă simplificată, reclamanta solicitând obligarea

pârâtei la plata de daune morale doar în mod accesoriu.

În raport de aceste

precizări, raportat la obiectul cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10

pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanța domiciliului

pârâtului, mai este competentă, în cererile privitoare la executarea, anularea,

rezoluțiunea, sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în

contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

De asemenea, potrivit

art. 7 alin. (2) C. proc. civ., cererea se poate face și la instanța locului

unde persoana juridică de drept privat are reprezentanță, pentru obligațiile ce

urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin

reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.

Prin urmare, fiind

vorba de o competență alternativă, alegerea instanței competente aparține

reclamantului în virtutea art. 12 C. proc. civ., urmând a fi aplicate

dispozițiile sus evocate, în funcție de sediul pârâtelor.

În consecință, Înalta

Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Curtea de Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, litigii cu

profesioniștii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2013.

Procesat de GGC - AS