ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3030/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 5 noiembrie 2010, reclamanta SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL a chemat în judecată pe pârâta SC L.B.M. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 43.292,19 RON, reprezentând debit restant și la plata dobânzii legale de la data scadenței (25 noiembrie 2008 - data emiterii facturilor) până la achitarea integrală a debitului. Prin Sentința comercială nr. 1881 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, reținându-se, în esență, aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora "cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal". Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub același număr de dosar, la data de 23 februarie 2011. Prin Sentința civilă nr. 9216 din 04 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata sumei de 43.292,19 RON, reprezentând contravaloare produse livrate, fiind respinsă cererea pârâtei privind plata dobânzii legale ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe, pârâta SC L.B.M. SRL prin asociat unic C.M. a formulat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 674/2012 din 07 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat Argeș, avându-se în vedere obiectul pricinii, respectiv pretenții comerciale rezultând din derularea unui contract între două societăți comerciale.

Primind dosarul, prin Decizia nr. 178/RC din 28 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de judecată. Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 14 noiembrie 2012, sub număr unic de dosar 32392/215/2010*. La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2013, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Pitești, iar prin Sentința civilă nr. 4118/2013 din 29 aprilie 2013 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect pretenții formulată de reclamanta SC I.I.

SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta L.B.M. SRL în favoarea Judecătoriei Craiova. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 C. proc. civ., raportat la art. 10 C. proc. civ., cu referire la art. 59 C. com., ținând cont, totodată de prevederile art. 13.2 din contractul încheiat între părți. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: În speță, reclamanta SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei SC L.B.M. SRL la plata sumei de 43.292,19 RON reprezentând debit restant, precum și la plata dobânzii legale de la data scadenței (25 noiembrie 2008 - data emiterii facturilor) până la achitarea integrală a debitului. Între părțile litigante s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 852/04 iunie 2008 prin care SC I.I. SRL, în calitate de furnizor, a vândut mobilă și tapițerie pârâtei SC L.B.M.

SRL. Înalta Curte constată că părțile au prevăzut expres în Cap. XIII - Litigii, la art. 13.2 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat, că: "litigiile care nu se pot soluționa pe cale amiabilă, vor fi de competența instanțelor judecătorești de la sediul furnizorului". În altă ordine de idei, este de reținut că prevederile art. 59 C. com., conform cărora "orice obligațiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, sau în locul care ar rezulta din natura operațiunii, ori din Mențiunea părților contractante" erau în vigoare la data înregistrării acțiunii pe roiul Judecătoriei Craiova. În consecință, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Craiova ca instanță de la sediul furnizorului, conform art. 13.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 852 din 04 iunie 2008, raportat la art. 59 C. com., motiv pentru care, față de considerentele anterior expuse văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL Craiova în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV