ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3030/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3030/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Craiova la data de 5 noiembrie 2010, reclamanta SC I.I. SRL prin
administrator judiciar A.S.I. SPRL a chemat în judecată pe pârâta SC L.B.M.
SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună
obligarea pârâtei la plata sumei de 43.292,19 RON, reprezentând debit restant
și la plata dobânzii legale de la data scadenței (25 noiembrie 2008 - data
emiterii facturilor) până la achitarea integrală a debitului.
Prin Sentința
comercială nr. 1881 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Craiova a
fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, reținându-se, în
esență, aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., conform
cărora "cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face
la instanța sediului ei principal".
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub același număr de dosar, la data de
23 februarie 2011.
Prin Sentința civilă
nr. 9216 din 04 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost admisă
acțiunea și a fost obligată pârâta la plata sumei de 43.292,19 RON,
reprezentând contravaloare produse livrate, fiind respinsă cererea pârâtei
privind plata dobânzii legale ca neîntemeiată.
Împotriva acestei
sentințe, pârâta SC L.B.M. SRL prin asociat unic C.M. a formulat recurs, iar
prin Decizia civilă nr. 674/2012 din 07 martie 2012 pronunțată de Tribunalul
Argeș, secția civilă, a fost declinată competența de soluționare a recursului
în favoarea Tribunalului Specializat Argeș, avându-se în vedere obiectul
pricinii, respectiv pretenții comerciale rezultând din derularea unui contract
între două societăți comerciale.
Primind dosarul, prin
Decizia nr. 178/RC din 28 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Specializat
Argeș, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre
rejudecare la aceeași instanță de judecată.
Cauza a fost din nou
înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 14 noiembrie 2012, sub
număr unic de dosar 32392/215/2010*.
La termenul de
judecată din data de 29 aprilie 2013, instanța a invocat excepția de
necompetență teritorială a Judecătoriei Pitești, iar prin Sentința civilă nr.
4118/2013 din 29 aprilie 2013 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale
a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cererii de
chemare în judecată având ca obiect pretenții formulată de reclamanta SC I.I.
SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL Craiova, în contradictoriu cu
pârâta L.B.M. SRL în favoarea Judecătoriei Craiova.
S-a constatat ivit
conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de
Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 C. proc. civ., raportat la art.
10 C. proc. civ., cu referire la art. 59 C. com., ținând cont, totodată de
prevederile art. 13.2 din contractul încheiat între părți.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,
în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța
regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova
competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele
considerente:
În speță, reclamanta
SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL a învestit instanța cu o
cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei SC L.B.M. SRL la plata sumei de
43.292,19 RON reprezentând debit restant, precum și la plata dobânzii legale de
la data scadenței (25 noiembrie 2008 - data emiterii facturilor) până la
achitarea integrală a debitului.
Între părțile
litigante s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 852/04 iunie 2008
prin care SC I.I. SRL, în calitate de furnizor, a vândut mobilă și tapițerie
pârâtei SC L.B.M. SRL.
Înalta Curte constată
că părțile au prevăzut expres în Cap. XIII - Litigii, la art. 13.2 din
contractul de vânzare-cumpărare încheiat, că: "litigiile care nu se pot
soluționa pe cale amiabilă, vor fi de competența instanțelor judecătorești de
la sediul furnizorului".
În altă ordine de
idei, este de reținut că prevederile art. 59 C. com., conform cărora
"orice obligațiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat
prin contract, sau în locul care ar rezulta din natura operațiunii, ori din
Mențiunea părților contractante" erau în vigoare la data înregistrării
acțiunii pe roiul Judecătoriei Craiova.
În consecință, competența
de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Craiova ca instanță de la sediul
furnizorului, conform art. 13.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 852 din
04 iunie 2008, raportat la art. 59 C. com., motiv pentru care, față de
considerentele anterior expuse văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.
proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii
formulată de reclamanta SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL
Craiova în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 octombrie 2013.
Procesat de GGC - GV