ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 123/2015

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Pitești sub nr. 22956/280/2012 la data de 16 noiembrie 2012,

reclamanta SC L.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC C.V. SA și SC C.D.

SA, solicitând instanței să constate inexistența dreptului pârâtelor de a

solicita plata sumei de 22025,67 lei.

La data de 22 aprilie

2013 pârâta SC C.V. SA a formulat întâmpinare, invocând totodată excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești, raportat la prevederile art.

7 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din data

de 22 aprilie 2013 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 155

1

C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor reținute de către instanță în

sarcina reclamantei.

Prin Decizia civilă

nr. 1075 din 22 aprilie 2014 Tribunalul Argeș a admis recursul formulat de

reclamanta SC L.I. SRL, a casat încheierea de suspendare și a trimis cauza

instanței de fond pentru continuarea judecății.

Cauza a primit termen

după recurs la data de 1 septembrie 2014, când instanța a pus în discuție

excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâta SC C.V. SA și prin

Sentința nr. 7525 din 01 septembrie 2014 a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

La Judecătoria

Craiova cauza a fost înregistrată la 23 septembrie 2014 sub același număr.

La primul termenul de

judecată fixat la data de 24 octombrie 2014 instanța a invocat din oficiu

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova și a rămas în

pronunțarea asupra acestei excepții.

Analizând cu

prioritate excepția necompetenței teritoriale, instanța a constatat că este

întemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 7 alin.

(1) și (2) C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane de drept privat se

face la instanța sediului ei principal sau la instanța locului unde ea are

reprezentanță comercială pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel

loc sau care izvorăsc din actele încheiate prin reprezentat sau săvârșite de

acesta, iar potrivit art. 10, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai

sunt competente următoarele instanțe: în cererile privitoare la executarea,

anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut

în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Așadar, dacă persoana

juridică de drept privat are o reprezentanță, art. 7 alin. (2) C. proc. civ.,

instituie o competență teritorială alternativă.

Reclamantul are

alegerea între instanța de la sediul principal al pârâtei și cea de la sediul

reprezentanței, pentru că potrivit textului, cererea se poate face și la

instanța locului unde se află reprezentanța.

Competența

teritorială este alternativă numai dacă cererea reclamantului are ca obiect

obligații ce urmează a fi executate la locul unde se găsește reprezentanța sau

obligații izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite

de acesta.

În cauză sunt

incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâtele au

puncte de lucru în Pitești, înregistrate la ORC, punctul de lucru fiind

asimilat reprezentanței, iar cererea reclamantului are ca obiect obligații ce

urmează a fi executate în acel loc, obligații izvorâte din acte încheiate prin

reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.

Potrivit art. 12 C.

proc. civ. reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanțe

deopotrivă competente, drept ce este reglementat favoarea reclamantului.

În cazul de față

reclamantul a ales instanța de la sediul reprezentanței, al punctului de lucru,

respectiv Judecătoria Pitești, litigiul izvorând din actele încheiate de C.D.

Pitești (respectiv din nota de constatare încheiată aceasta).

Din toate demersurile

făcute de reclamant rezultă că acesta a înțeles să-și exercite dreptul de a

alege între instanțele deopotrivă competente teritorial și a ales Judecătoria

Pitești în raza căreia au sediu reprezentanțele pârâtelor (punctele de lucru

ale acestora), litigiul izvorând din actele încheiate prin reprezentat,

respectiv din nota de constatare încheiată de lucrătorii de la punctul de lucru

al pârâtei din Pitești.

Având în vedere că

punctul de lucru al unei societăți comerciale este asimilat reprezentanței

comerciale, în cauză sunt incidente prevederile art. 7 alin. (2) din vechiul

cod de procedură civilă potrivit căruia "Cererea se poate face și la

instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi

executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant

sau din fapte săvârșite de acesta", astfel că în baza dreptului

reglementat de lege reclamantul a optat pentru una dintre instanțele competente

teritorial.

Ca urmare, văzând și

dispozițiile art. 158 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Craiova și a declinat competența teritorială de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

În baza art. 22 C.

proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat

dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului

negativ de competență.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 20

alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau

mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același

proces.

Verificând dacă sunt

întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de

competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Craiova

și Judecătoria Pitești - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri

irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt

reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să

soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Înalta Curte, reține

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât pârâtele au puncte de lucru în Pitești, înregistrate la ORC, punctul

de lucru fiind asimilat reprezentanței, iar cererea reclamantului are ca obiect

obligații ce urmează a fi executate în acel loc, obligații izvorâte din acte

încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.

Litigiul izvorăște

din actele încheiate prin reprezentant de C.D. Pitești, respectiv din nota de

constatare încheiată de lucrătorii de la punctul de lucru al pârâtei din Pitești.

Potrivit art. 12 C.

proc. civ. reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanțe

deopotrivă competente, iar în cazul de față reclamantul a ales instanța de la

punctul de lucru, respectiv Judecătoria Pitești, motiv pentru care aceasta este

instanța competentă în soluționarea cauzei.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 7 alin. (2) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.

Procesat

de GGC - NN