ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 123/2015

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. 22956/280/2012 la data de 16 noiembrie 2012, reclamanta SC L.I. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC C.V. SA și SC C.D. SA, solicitând instanței să constate inexistența dreptului pârâtelor de a solicita plata sumei de 22025,67 lei. La data de 22 aprilie 2013 pârâta SC C.V. SA a formulat întâmpinare, invocând totodată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești, raportat la prevederile art. 7 alin. (1) C. proc. civ. La termenul din data de 22 aprilie 2013 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 155 1 C. proc.

civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor reținute de către instanță în sarcina reclamantei. Prin Decizia civilă nr. 1075 din 22 aprilie 2014 Tribunalul Argeș a admis recursul formulat de reclamanta SC L.I. SRL, a casat încheierea de suspendare și a trimis cauza instanței de fond pentru continuarea judecății. Cauza a primit termen după recurs la data de 1 septembrie 2014, când instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâta SC C.V. SA și prin Sentința nr. 7525 din 01 septembrie 2014 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. La Judecătoria Craiova cauza a fost înregistrată la 23 septembrie 2014 sub același număr. La primul termenul de judecată fixat la data de 24 octombrie 2014 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova și a rămas în pronunțarea asupra acestei excepții.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale, instanța a constatat că este întemeiată pentru următoarele motive: Potrivit art. 7 alin. (1) și (2) C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane de drept privat se face la instanța sediului ei principal sau la instanța locului unde ea are reprezentanță comercială pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din actele încheiate prin reprezentat sau săvârșite de acesta, iar potrivit art. 10, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Așadar, dacă persoana juridică de drept privat are o reprezentanță, art. 7 alin. (2) C. proc. civ., instituie o competență teritorială alternativă. Reclamantul are alegerea între instanța de la sediul principal al pârâtei și cea de la sediul reprezentanței, pentru că potrivit textului, cererea se poate face și la instanța locului unde se află reprezentanța. Competența teritorială este alternativă numai dacă cererea reclamantului are ca obiect obligații ce urmează a fi executate la locul unde se găsește reprezentanța sau obligații izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât pârâtele au puncte de lucru în Pitești, înregistrate la ORC, punctul de lucru fiind asimilat reprezentanței, iar cererea reclamantului are ca obiect obligații ce urmează a fi executate în acel loc, obligații izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta. Potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, drept ce este reglementat favoarea reclamantului. În cazul de față reclamantul a ales instanța de la sediul reprezentanței, al punctului de lucru, respectiv Judecătoria Pitești, litigiul izvorând din actele încheiate de C.D. Pitești (respectiv din nota de constatare încheiată aceasta).

Din toate demersurile făcute de reclamant rezultă că acesta a înțeles să-și exercite dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente teritorial și a ales Judecătoria Pitești în raza căreia au sediu reprezentanțele pârâtelor (punctele de lucru ale acestora), litigiul izvorând din actele încheiate prin reprezentat, respectiv din nota de constatare încheiată de lucrătorii de la punctul de lucru al pârâtei din Pitești. Având în vedere că punctul de lucru al unei societăți comerciale este asimilat reprezentanței comerciale, în cauză sunt incidente prevederile art. 7 alin. (2) din vechiul cod de procedură civilă potrivit căruia "Cererea se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta", astfel că în baza dreptului reglementat de lege reclamantul a optat pentru una dintre instanțele competente teritorial.

Ca urmare, văzând și dispozițiile art. 158 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. În baza art. 22 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Craiova și Judecătoria Pitești - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență. Înalta Curte, reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâtele au puncte de lucru în Pitești, înregistrate la ORC, punctul de lucru fiind asimilat reprezentanței, iar cererea reclamantului are ca obiect obligații ce urmează a fi executate în acel loc, obligații izvorâte din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.

Litigiul izvorăște din actele încheiate prin reprezentant de C.D. Pitești, respectiv din nota de constatare încheiată de lucrătorii de la punctul de lucru al pârâtei din Pitești. Potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar în cazul de față reclamantul a ales instanța de la punctul de lucru, respectiv Judecătoria Pitești, motiv pentru care aceasta este instanța competentă în soluționarea cauzei. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 7 alin. (2) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015. Procesat de GGC - NN