ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1181/2015

Decizia nr. 1181/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

La data de 6 martie 2014, SC A. SRL a solicitat restituirea cauțiunii consemnată în Dosarul nr. x/46/2011 având ca obiect suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. 17 din 18 februarie 2011, emisă de B. Argeș, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința nr. 295/F/C din 25 mai 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a suspendat decizia de impunere menționată până la pronunțarea instanței de fond, însă prin Decizia nr. 4212 din 20 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de intimată și a modificat sentința, în sensul că a respins ca nefondată cererea de suspendare.

Ulterior, prin sentința nr. 257/F/Cont din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată pe fondul cauzei de către reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta B. Argeș și a anulat parțial Decizia de impunere nr. 1736 din 12 august 2011, Raportul de inspecție fiscală nr. 15114 din 17 februarie 2011 și Decizia nr. 386 din 29 august 2011, pentru sumele de 194.433 lei T.V.A., plus 134.214 lei accesorii, menținând actele pentru restul sumelor imputate, cu obligarea pârâtei să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 11.165 lei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 7576 din 4 decembrie 2013, a admis recursul formulat de B. Argeș, iar pe fond a respins acțiunea în anulare, vizând Decizia de impunere nr. 17 din 18 februarie 2011 și respectiv Decizia nr. 1736 din 12 august 2011.

Hotărârea instanței de fond;

Prin

Încheierea din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de petenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata B. Argeș, în prezent C. Ploiești - D. Argeș și s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 58.331 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, in esență, raportat la dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., că nu a fost formulată cerere pentru plata despăgubirilor cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotărâre irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei, respectiv 4 decembrie 2013, pârâta prin relațiile prezentate instanței, arătând că intenționează să întreprindă acest demers în viitor.

Recursul;

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta C. Ploiești - D. Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a susținut că in cauză bugetul general al statului a fost prejudiciat prin suspendarea executării obligațiilor datorate pe perioada 25 mai 2011 - 4 decembrie 2013, iar societatea înregistrează obligații neachitate in cuantum de 698.784 lei, care pot fi acoperite parțial prin suma consemnată.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea cererii de restituire a cauțiunii.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente.

Temeiul juridic al cererii intimatei-reclamante l-a constituit art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia „Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru formularea cererii de restituire a cauțiunii trebuie îndeplinite în prealabil două condiții imperative: hotărârea de fond să fie irevocabilă și, în al doilea rând, partea interesată, respectiv creditorul, să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune.

Cauțiunea a fost instituită ca o condiție a suspendării executării actului administrativ fiscal, pentru acoperirea eventualelor daune suferite prin efectul suspendării acestuia, iar, pe de altă parte, prin acest mecanism, s-a urmărit să se prevină și să se limiteze eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către părți.

În cazul actelor administrativ fiscale cauțiunea se plătește în vederea soluționării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu, din oficiu, al actului administrativ.

Înalta Curte constată că instanța de fond, cu ocazia soluționării cererii de restituire, a verificat îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. pentru restituirea cauțiunii, reținând în mod corect că hotărârea de fond este irevocabilă, că partea interesată, respectiv recurenta, nu a făcut dovada formulării unei cereri pentru plata de despăgubiri, în termenul legal de 30 de zile, din suma achitată cu titlu de cauțiune.

Împrejurarea că recurenta invocă debite neexecutate pe care intimata le are la bugetul de stat, nu are relevanță raportat la dispozițiile art. 723

1

C. proc. civ., in condițiile in care cauțiunea nu reprezintă o garanție instituită pe numele creditoarei - recurente, in general, cu privire la orice obligații fiscale ale petentei, ci doar cu privire la prejudiciul suferit urmare a măsurii dispuse de către instanță

De altfel, această abordare a fost reglementată mai clar prin dispozițiile noului cod de procedură civilă( republicat), care in art. 1064 alin. (4) prevăd expres că dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, aceasta se restituie din oficiu de către instanța de judecată

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. Ploiești - D. Argeș împotriva Încheierii din 24 iunie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2015.