ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.03.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 987/2015

HOTĂRÂRE
05.03.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 987/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 987/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06 martie 2014, petenta SC A. SRL a solicitat eliberarea cauțiunii în sumă de 52.959 lei depus cu recipisa din 19 octombrie 2011.

Prin încheierea din 01 aprilie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de petenta SC A. SRL și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 52.959 lei, achitată de SC A. SRL, prin recipisa de consemnare din 19 octombrie 2011.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând cererea, a constatat că ea este fondată, cauțiunea fiind plătită cu ocazia soluționării unei cereri de suspendare provizorie a executării unei decizii de impunere, până la pronunțarea instanței de fond, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 7576 din 04 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL și s-a admis recursul declarat de pârâta B. Argeș, iar în consecință, s-a modificat sentința și s-a respins acțiunea ca neîntemeiată (fila 145).

În concluzie, reținând că s-a dispus irevocabil asupra titlului executoriu a cărui suspendare provizorie s-a cerut, că nu s-au solicitat despăgubiri în termenul prevăzut de lege, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta C. prin D. Argeș a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, autoritatea pârâtă invocă prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității.

Astfel, instituția care s-a subrogat în drepturile si obligațiile procesuale ale fostei B. Argeș, în baza O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității E., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea E., nu a fost conceptată si citata în cauza, astfel ca a fost în imposibilitatea formulării apărărilor în fata instanței de fond.

Invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșita a legii.

În speța, condițiile legale nu sunt realizate, în sensul ca fondul litigiului dintre părți nu a fost soluționat în mod irevocabil în favoarea intimatei-reclamante, motiv pentru în prezent acesta datorează sume stabilite prin actele administrative fiscale contestate.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

Înalta Curte reține netemeinicia argumentelor expuse de către recurentă în invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., având în vedere împrejurarea că, în mod legal, Curtea de apel a soluționat cauza, la data de 01 aprilie 2014, fără citarea părților.

Temeiul juridic al cererii intimatei-reclamante l-a constituit art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia „Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru formularea cererii de restituire a cauțiunii trebuie îndeplinite în prealabil două condiții imperative: hotărârea de fond să fie irevocabilă și, în al doilea rând, partea interesată, respectiv creditorul, să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune.

Cauțiunea a fost instituită ca o condiție a suspendării executării actului administrativ fiscal, pentru acoperirea eventualelor daune suferite prin efectul suspendării acestuia, iar, pe de altă parte, prin acest mecanism, s-a urmărit să se prevină și să se limiteze eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către părți.

În cazul actelor administrativ - fiscale cauțiunea se plătește în vederea soluționării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu, din oficiu, al actului administrativ.

Înalta Curte constată că instanța de fond, cu ocazia soluționării cererii de restituire, a verificat îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. pentru restituirea cauțiunii, reținând, în mod corect, că hotărârea de fond este irevocabilă, că partea interesată, respectiv recurenta, nu a făcut dovada formulării unei cereri pentru plata de despăgubiri, în termenul legal de 30 de zile, din suma achitată cu titlu de cauțiune.

Împrejurarea că recurenta invocă debite neexecutate pe care intimata le are la bugetul de stat, nu are relevanță raportat la dispozițiile art. 723

1

De altfel, această abordare a fost reglementată mai clar prin dispozițiile noului cod de procedură civilă (republicat), care în art. 1064 alin. (4) prevăd expres că dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, aceasta se restituie din oficiu de către instanța de judecată

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de C. prin D. Argeș împotriva încheierii din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-03-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1181/2015
de judecată în sumă de 11.165 lei. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 7576 din 4 decembrie 2013, a admis recursul formulat de B. Argeș, iar pe fond a respins acțiunea în anulare, vizând Decizia de impunere nr. 17 din 18 f
ÎCCJ 2015-03-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1402/2015
tele accesorii în cuantum de 423.923 RON majorări de întârziere și 36.950 RON penalități de întârziere, fiind menținute actele atacate în privința debitului principal în cuantum de 246.351 RON. La 16 mai 2013, recurenta a formulat cererea c
ÎCCJ 2013-05-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5336/2013
rei restituire a fost solicitată de către intimata-reclamantă a fost plătită de aceasta în cuantum de 144.155 RON, ca urmare a formulării unei acțiuni în contencios administrativ, prin care s-a solicitat suspendarea executării Deciziei de i
ÎCCJ 2011-10-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4804/2011
de Casație și Justiție. A mai reținut Curtea că temeinicia deciziei de impunere a fost verificată și pe fond, statuându-se asupra acesteia prin sentința nr. 229/F-Cont/2009 pronunțată în Dosarul nr. 782/46/2009, hotărâre rămasă, de asemenea
ÎCCJ 2018-12-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4293/2018
Asupra cauzei de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. x/2013 la data de 02.02.2018 reclamanta SC A. SRL a s
Sursă