ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății și procedura derulată în fața primei instanțe Prin cererea introdusă pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 aprilie 2014, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC V.A. SA Pitești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Ploiești, restituirea cauțiunii în sumă de 10.345 RON, achitată în Dosarul nr. 1296/46/2010 ale Curții de Apel Pitești. A arătat că a plătit, cu titlu de cauțiune, suma de 10.345 RON, cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale.

În cauză a fost pronunțată o soluție irevocabilă și, nefiind ridicate pretenții din partea intimatei-pârâte în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2014, Curtea de Apel Pitești a admis cererea precizată, privind restituirea cauțiunii, formulată de reclamantă și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.345 RON, achitată prin Ordinul de plată din 13 decembrie 2010 și Recipisa de consemnare din 13 decembrie 2010 la C.B. - Sucursala Pitești. A reținut instanța că, prin Încheierea din data de 15 decembrie 2010, în Dosarul nr. 1296/46/2010, Curtea de Apel Pitești a admis cererea reclamantei SC V.A.

SA de suspendare a executării Deciziei din 14 mai 2010, până la soluționarea irevocabilă a fondului contestației. Pentru soluționarea cererii de suspendare, a fost achitată cauțiune în sumă de 10.345 RON, prin Ordinul de plată din 13 decembrie 2010 și Recipisa de consemnare din 13 decembrie 2010 la C.B. - Sucursala Pitești. Acțiunea de fond a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 311/F-CONT din 12 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 841 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-au desființat parțial actele fiscale, reclamanta fiind exonerată de la plata sumei totale de 363.719 RON.

Astfel, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. 3. Recursul exercitat în cauză și apărările intimaților-pârâți Împotriva soluției instanței de fond, pârâta D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Argeș a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de restituire a cauțiunii. A susținut recurenta-pârâtă că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 723 1 C. proc. civ., în sensul că fondul litigiului dintre părți nu a fost soluționat irevocabil în favoarea reclamantei, care datorează, în parte, sumele stabilite prin actele administrative fiscale contestate.

A mai precizat că, începând cu data de 17 august 2011, reclamanta SC V.A. SA se află sub incidența Legii nr. 85/2006, executarea silită fiind suspendată în temeiul art. 36 din acest act normativ. Intimata-reclamantă SC V.A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sunt neîntemeiate susținerile recurentei, fiind îndeplinite condițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului 1. Înalta Curte, examinând încheierea recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu susținerile părților, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta SC V.A. SA a solicitat eliberarea cauțiunii achitate prin Ordinul de plată din 13 decembrie 2010 și Recipisa de consemnare din 13 decembrie 2010 la C.B. - Sucursala Pitești, stabilită de instanța de fond și consemnată în Dosarul nr. 1296/46/2010 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Această cauțiune a fost stabilită, în temeiul art. 215 C. proc. fisc., ca și condiție legală pentru soluționarea cererii reclamantei de suspendare a executării Deciziei de impunere din 14 mai 2010 emise de D.G.F.P. Argeș. Prin Încheierea de ședință din 15 decembrie 2010, cererea de suspendare a fost admisă, Curtea de Apel Pitești dispunând suspendarea executării Deciziei din 14 mai 2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei de fond.

Ulterior, încheierea de suspendare a deciziei menționate a fost casată, prin Decizia civilă nr. 2.331 din 19 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, și, în rejudecare, cererea de suspendare, disjunsă din Dosarul nr. 1296/46/2010, a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 452 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1173/46/2011, rămasă irevocabilă la 16 martie 2012 prin respingerea, ca tardiv declarat, a recursului reclamantei SC V.A. SA. Acțiunea în anularea Deciziei din 18 august 2010, emisă de pârâta D.G.F.P.

Argeș, cu consecința anulării Deciziei de impunere din 14 mai 2010 și a Raportului de inspecție fiscală din 14 mai 2006, a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 311/F-CONT din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus anularea parțială a Deciziei din 18 august 2010, a Deciziei de impunere din 14 mai 2010 și a Raportului de inspecție fiscală din 14 mai 2010, emise de D.G.F.P. Argeș, stabilindu-se că reclamanta nu datorează către bugetul de stat sumele de 304.413,56 RON, cu titlu de TVA suplimentară, și 293.327 RON, reprezentând accesoriile primei sume. Sentința civilă nr. 311/F-CONT din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, a devenit irevocabilă prin Decizia civilă nr. 841 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul declarat de D.G.R.F.P.

Ploiești (succesoare a D.G.F.P. Argeș), s-a modificat în parte sentința în sensul că a fost exonerată reclamanta de plata sumei totale de 363.719 RON, din care 302.414 RON reprezintă TVA și 61.305 RON accesorii aferente, și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Potrivit dispozițiilor art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ.: "Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară, în mod expres, că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate." Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume existența unei hotărâri irevocabile prin care s-a soluționat fondul cauzei și neformularea de către cel îndreptățit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii care a soluționat fondul cauzei. În speță, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că aceste două condiții au fost îndeplinite. Astfel, condiția privind soluționarea irevocabilă a fondului cauzei este îndeplinită.

Este neîntemeiată critica recurentei-pârâte în sensul că litigiul dintre părți nu a fost soluționat irevocabil "în favoarea reclamantei", pentru că dispozițiile C. proc. civ. nu disting asupra modului de soluționare, în favoarea sau în defavoarea părții reclamante. Și condiția privind neformularea unei cereri de despăgubire de către cel îndreptățit este îndeplinită în speță, pentru că, recurenta-pârâtă, deși apreciază că nu sunt realizate condițiile impuse de articolul menționat, nu a susținut și nici nu a făcut vreo dovadă în sensul că, în termen de 30 de zile de la data soluționării irevocabile a fondului cauzei, ar fi formulat vreo cerere pentru plata de despăgubiri. Aspectul invocat de recurenta-pârâtă, referitor la faptul că, începând cu data de 17 august 2011, SC V.A.

SA se află sub incidența Legii nr. 85/2006, fiind suspendată executarea silită în temeiul art. 36 din lege, nu are relevanță în cauză. Cauțiunea prevăzută de art. 215 C. proc. fisc. are drept scop constituirea la îndemâna autorității emitente a actelor de impunere fiscală a unei garanții pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite. După cum s-a reținut mai sus, cererea de suspendare a executării deciziei de impunere a fost respinsă, și, de altfel, recurenta-pârâtă nu a solicitat, în termenul de 30 de zile de la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei, obligarea părții adverse la plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Argeș împotriva Încheierii din 29 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 1296/46/2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2015. Procesat de GGC - N