ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1768/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

procedura derulată în fața primei instanțe

Prin cererea introdusă pe rolul Curții de

Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la

data de 2 aprilie 2014, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC

V.A. SA Pitești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Ploiești,

restituirea cauțiunii în sumă de 10.345 RON, achitată în Dosarul nr.

1296/46/2010 ale Curții de Apel Pitești.

A arătat că a plătit,

cu titlu de cauțiune, suma de 10.345 RON, cu ocazia soluționării cererii de

suspendare a executării actelor administrativ-fiscale. În cauză a fost

pronunțată o soluție irevocabilă și, nefiind ridicate pretenții din partea

intimatei-pârâte în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

instanței de fond

Prin Încheierea de

ședință din data de 29 aprilie 2014, Curtea de Apel Pitești a admis cererea

precizată, privind restituirea cauțiunii, formulată de reclamantă și a dispus

restituirea cauțiunii în sumă de 10.345 RON, achitată prin Ordinul de plată din

13 decembrie 2010 și Recipisa de consemnare din 13 decembrie 2010 la C.B. -

Sucursala Pitești.

A reținut instanța

că, prin Încheierea din data de 15 decembrie 2010, în Dosarul nr. 1296/46/2010,

Curtea de Apel Pitești a admis cererea reclamantei SC V.A. SA de suspendare a

executării Deciziei din 14 mai 2010, până la soluționarea irevocabilă a

fondului contestației.

Pentru soluționarea

cererii de suspendare, a fost achitată cauțiune în sumă de 10.345 RON, prin

Ordinul de plată din 13 decembrie 2010 și Recipisa de consemnare din 13

decembrie 2010 la C.B. - Sucursala Pitești.

Acțiunea de fond a

fost soluționată prin Sentința civilă nr. 311/F-CONT din 12 septembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 841 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, prin care s-au desființat parțial actele

fiscale, reclamanta fiind exonerată de la plata sumei totale de 363.719 RON.

Astfel, instanța de

fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

în cauză și apărările intimaților-pârâți

Împotriva soluției

instanței de fond, pârâta D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Argeș a formulat

recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea

încheierii recurate în sensul respingerii cererii de restituire a cauțiunii.

A susținut

recurenta-pârâtă că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 723

1

C. proc. civ., în sensul că fondul litigiului dintre părți nu a fost soluționat

irevocabil în favoarea reclamantei, care datorează, în parte, sumele stabilite

prin actele administrative fiscale contestate.

A mai precizat că,

începând cu data de 17 august 2011, reclamanta SC V.A. SA se află sub incidența

Legii nr. 85/2006, executarea silită fiind suspendată în temeiul art. 36 din

acest act normativ.

Intimata-reclamantă SC

V.A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului,

ca nefondat, apreciind că sunt neîntemeiate susținerile recurentei, fiind

îndeplinite condițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

examinând încheierea recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

susținerile părților, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

, constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta SC V.A. SA

a solicitat eliberarea cauțiunii achitate prin Ordinul de plată din 13

decembrie 2010 și Recipisa de consemnare din 13 decembrie 2010 la C.B. -

Sucursala Pitești, stabilită de instanța de fond și consemnată în Dosarul nr.

1296/46/2010 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Această cauțiune a

fost stabilită, în temeiul art. 215 C. proc. fisc., ca și condiție legală

pentru soluționarea cererii reclamantei de suspendare a executării Deciziei de

impunere din 14 mai 2010 emise de D.G.F.P. Argeș.

Prin Încheierea de

ședință din 15 decembrie 2010, cererea de suspendare a fost admisă, Curtea de

Apel Pitești dispunând suspendarea executării Deciziei din 14 mai 2010 până la

soluționarea irevocabilă a cauzei de fond.

Ulterior, încheierea

de suspendare a deciziei menționate a fost casată, prin Decizia civilă nr.

2.331 din 19 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, și, în rejudecare, cererea de suspendare, disjunsă din

Dosarul nr. 1296/46/2010, a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 452 din 18

noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1173/46/2011, rămasă

irevocabilă la 16 martie 2012 prin respingerea, ca tardiv declarat, a

recursului reclamantei SC V.A. SA.

Acțiunea în anularea

Deciziei din 18 august 2010, emisă de pârâta D.G.F.P. Argeș, cu consecința

anulării Deciziei de impunere din 14 mai 2010 și a Raportului de inspecție

fiscală din 14 mai 2006, a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 311/F-CONT

din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus anularea parțială a

Deciziei din 18 august 2010, a Deciziei de impunere din 14 mai 2010 și a

Raportului de inspecție fiscală din 14 mai 2010, emise de D.G.F.P. Argeș,

stabilindu-se că reclamanta nu datorează către bugetul de stat sumele de

304.413,56 RON, cu titlu de TVA suplimentară, și 293.327 RON, reprezentând

accesoriile primei sume.

Sentința civilă nr.

311/F-CONT din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, a devenit

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 841 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul declarat de D.G.R.F.P.

Ploiești (succesoare a D.G.F.P. Argeș), s-a modificat în parte sentința în

sensul că a fost exonerată reclamanta de plata sumei totale de 363.719 RON, din

care 302.414 RON reprezintă TVA și 61.305 RON accesorii aferente, și s-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Potrivit

dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.:

"Cauțiunea se

eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel

îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite,

până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre

irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se

eliberează de îndată, dacă partea interesată declară, în mod expres, că nu

urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate."

Din interpretarea

acestor dispoziții rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume existența

unei hotărâri irevocabile prin care s-a soluționat fondul cauzei și

neformularea de către cel îndreptățit a unei cereri de despăgubiri în termen de

30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii care a soluționat fondul

cauzei.

În speță, Înalta

Curte constată, în acord cu instanța de fond, că aceste două condiții au fost

îndeplinite.

Astfel, condiția

privind soluționarea irevocabilă a fondului cauzei este îndeplinită. Este

neîntemeiată critica recurentei-pârâte în sensul că litigiul dintre părți nu a

fost soluționat irevocabil "în favoarea reclamantei", pentru că

dispozițiile C. proc. civ. nu disting asupra modului de soluționare, în

favoarea sau în defavoarea părții reclamante.

Și condiția privind

neformularea unei cereri de despăgubire de către cel îndreptățit este

îndeplinită în speță, pentru că, recurenta-pârâtă, deși apreciază că nu sunt

realizate condițiile impuse de articolul menționat, nu a susținut și nici nu a

făcut vreo dovadă în sensul că, în termen de 30 de zile de la data soluționării

irevocabile a fondului cauzei, ar fi formulat vreo cerere pentru plata de

despăgubiri.

Aspectul invocat de

recurenta-pârâtă, referitor la faptul că, începând cu data de 17 august 2011,

SC V.A. SA se află sub incidența Legii nr. 85/2006, fiind suspendată executarea

silită în temeiul art. 36 din lege, nu are relevanță în cauză.

Cauțiunea prevăzută

de art. 215 C. proc. fisc. are drept scop constituirea la îndemâna autorității

emitente a actelor de impunere fiscală a unei garanții pentru acoperirea

eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite.

După cum s-a reținut

mai sus, cererea de suspendare a executării deciziei de impunere a fost

respinsă, și, de altfel, recurenta-pârâtă nu a solicitat, în termenul de 30 de

zile de la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei, obligarea părții adverse

la plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune.

soluției adoptate în recurs

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu există motive de casare

sau de modificare a încheierii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Argeș împotriva Încheierii din 29

aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 1296/46/2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N