ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2013

pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC O. SA a solicitat, în contradictoriu cu

D.G.F.P. Argeș, restituirea cauțiunii achitate pentru soluționarea cererii de

suspendare formulată în cadrul Dosarului nr. 1248/46/2010.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că la data de 4 octombrie 2010 a solicitat suspendarea

efectelor actelor administrativ-fiscale emise de D.G.F.P. Argeș, respectiv

Decizia de impunere din 20 martie 2009 și a Deciziei din 12 octombrie 2009, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.

În raport de

dispozițiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, instanța de fond i-a pus

în vedere să achite cauțiune în procent de 5% din suma menționată în actele

contestate, dispoziție căreia i s-a conformat prin depunerea sumei de 90.970

RON, cu acest titlu.

Curtea de Apel

Pitești, prin Sentința nr. 251/F-Cont din 5 noiembrie 2010, a admis cererea de

suspendare a actelor administrative menționate anterior, iar Înalta Curte de

Casație și Justiție prin Decizia nr. 1085 din 23 februarie 2011, a respins

recursul intimatei ca nefondat.

Totodată, a arătat că

societatea a înaintat contestație împotriva actelor administrativ-fiscale, iar

intimata, prin Decizia din 24 iunie 2011, a procedat la desființarea deciziei

de impunere din 20 martie 2009.

Astfel, s-a susținut

că sunt întrunite condițiile art. 723

1

C. proc. civ., privind

restituirea sumei achitate cu titlu de cauțiune.

Prin Încheierea din

data 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II- a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de petenta SC O.

SA, privind restituirea cauțiunii achitată prin Ordinul de plată din 3

noiembrie 2010 în Dosarul nr. 1248/46/2010, intimată fiind Direcția Generală a

Finanțelor Publice Argeș - Agenția Națională de Administrare Fiscală și a

dispus restituirea cauțiunii, achitată cu O.P. din 2 noiembrie 2010, în cuantum

de 90.970 RON.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că la data de 4 octombrie 2010, reclamanta

SC O. SA a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată,

și art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., suspendarea Deciziei de impunere din 20

martie 2009 și a Deciziei din 12 octombrie 2009 reprezentând răspunsul la

plângerea prealabilă, emise de D.G.F.P. Argeș, până la soluționarea acțiunii în

anularea acestor acte administrative.

Astfel, Curtea de

Apel Pitești, prin Sentința nr. 351/F-Cont din 5 noiembrie 2010, a admis

cererea și a dispus suspendarea executării celor două acte administrative.

Curtea a reținut că

reclamanta a depus cauțiunea în cuantum de 5%, stabilită de către instanță la

data de 22 octombrie 2010.

Această sentință a

rămas irevocabilă prin respingerea, de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, a recursului formulat de intimată, ca nefondat.

Așadar, instanța de

fond a constatat că potrivit art. 723

1

C. proc. civ., cauțiunea se

eliberează celui ce a depus-o în măsura în care partea adversă nu a formulat

cerere pentru plata despăgubirilor până la împlinirea unui termen de 30 zile de

la data când s-a soluționat fondul cauzei.

Rațiunea instituției

cauțiunii este aceea de a garanta acoperirea eventualului prejudiciu pe care

una dintre părți îl poate încerca prin măsura suspendării solicitate de partea

adversă.

Cum în cauză, însă, a

avut loc suspendarea executării silite a actelor administrative, prin soluția

irevocabilă, nu se poate vorbi de îndreptățirea la plata unor despăgubiri și,

dincolo de acest aspect, s-a procedat la desființarea Deciziei din 20 martie

2009 de către intimata D.G.F.P. Argeș, așa cum rezultă din Decizia din 24 iunie

2011.

Împotriva acestei

soluții pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a

Finanțelor Publice Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a

dispozițiilor art. 723

1

C. proc. civ. în ceea ce privește soluția de

admitere a cererii de restituire a cauțiunii în sumă de 90.970 RON  achitată cu

OP din 2 noiembrie 2010.

Prin cererea

formulată intimata-reclamanta SC O. SA a solicitat restituirea cauțiunii în

sumă de 90.970 RON consemnată în dosarul de față la data de 2 noiembrie 2010,

invocând faptul că a fost depusă pentru suspendarea executării Deciziei de

impunere din 20 martie 2009 și din 12 octombrie 2009 emise de către D.G.F.P.

Argeș, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1248/46/2010 al Curții de Apel

Pitești și a fost admisă prin Sentința nr. 351/F-CONT din 5 noiembrie 2010.

În conformitate cu

prevederile art. 723

1

C. proc. civ., "Cauțiunea se eliberează

celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză

nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, pană la împlinirea

termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a

soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată,

dacă partea internată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții

adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.".

În speță, aceste

condiții nu sunt realizate, în sensul că fondul litigiului dintre părți nu a

fost soluționat în mod irevocabil în favoarea intimatei-reclamante.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de

restituire a cauțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 723

1

C. proc. civ.

La dosar

intimata-reclamantă a depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, depunând acte conform art. 305 C. proc. civ.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în

cauză fiind îndeplinite condițiile art. 723

1

C. proc. civ.

În fapt Curtea arată

următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecata care a făcut obiectul Dosarului nr. 1248/46/2010 al

Tribunalului Argeș, intimata a formulat contestație împotriva Deciziei de

impunere din 20 martie 2009 și a Deciziei din 12 octombrie 2009 ambele emise de

D.G.F.P. Argeș.

Până la soluționarea

acestui dosar, s-a solicitat instanței să dispună suspendarea efectelor celor 2

decizii, iar pentru soluționarea cererii de suspendare, Tribunalul Argeș și

Curtea de Apel Pitești a pus în vedere să achităm următoarele sume:

- o cauțiune în sumă

de 90.970 RON care reprezenta ca procent 5% din valoarea de 1.819.415 RON care

făcea obiectul Deciziei de impunere din 20 martie 2009, suma stabilită de

Curtea de Apel Pitești în Ședința publică din data de 22 octombrie 2010 și

achitată de societatea noastră în vederea suspendării efectelor Deciziei din 20

martie 2009 prin Ordinul de plată din 3 noiembrie 2010, și

- o cauțiune în sumă

de 4.750 RON care reprezenta ca procent 5% din valoarea care făcea obiectul

Deciziei de impunere din 12 octombrie 2009, suma stabilita de Tribunalul Argeș

în Ședința publică din data de 6 septembrie 2010 și achitată de

reclamanta-intimată în vederea suspendării efectelor Deciziei din 12 octombrie

2009 prin ordinul de plată atașat, precum și cum rezultă și din Sentința nr

887/CAF din data de 13 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția

civilă.

Prin Sentința civilă

nr. 251 F-Cont din data de 5 noiembrie 2010 Curtea de Apel Pitești a dispus

admiterea contestației formulate de societatea noastră și pe cale de consecință

a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere din 20 martie 2009 și a

Deciziei din 12 octombrie 2009.

Recursul declarat de

către D.G.F.P. Argeș a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin Decizia pronunțată în data de 29 martie 2013 devenind astfel

definitivă Sentința civilă nr. 251 F-Cont din data de 5 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Pitești prin care s-a dispus suspendarea executării celor două decizii.

În data de 23 iunie

2011 în urma contestației depuse de societatea noastră, D.G.P.F. Argeș a

desființat Decizia din 20 martie 2011 prin Decizia din 24 iunie 2011.

În data de 7 noiembrie

2013 reclamanta a solicitat restituirea cauțiunii de 90.970 RON depusă în

vederea suspendării efectelor Deciziei de impunere din 20 martie 2009.

Prin Încheierea din

data de 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, analizând probele depuse la

dosar, a dispus restituirea respectivei cauțiuni către societatea intimată.

Această încheiere a

fost atacată cu recurs de către D.G.P.F. Argeș. În motivarea recursului

D.G.P.F. Argeș susține că nu au fost îndeplinite prevederile art. 723

1

C. proc. civ. potrivit căruia: "Cauțiunea se eliberează celui care a

depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a

formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea

termenului de 30 zile de la data la care prin hotărâre irevocabila s-a

soluționat fondul cauzei".

Curtea nu va reține

susținerea din recurs în sensul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art.

723

1

pe motiv că nu ar fi fost soluționat fondul cauzei și existența

unei soluții de respingere a cererii de suspendare dată prin Sentința civilă

nr. 351 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal.

În cauză cu privire

la Sentința civilă nr. 351 din 5 noiembrie 2010 există eroare materială

Sentința civilă având nr. 251/F din 5 noiembrie 2010 în loc de 351/F cont din 5

noiembrie 2010.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 251/F/cont din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 1248/46/2010 s-a admis cererea de suspendare formulată de

reclamanta-intimată și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere

din 20 martie 2009 și a Deciziei din 12 octombrie 2009 emise recurenta-pârâtă.

În Dosarul nr.

1248/46/2010 a fost achitată cauțiunea în litigiu în sumă de 90.970 RON,

achitarea cuantumului fiind condiția de admisibilitate a cererii de suspendare

formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Sentința civilă nr.

251/F/Cont din 5 noiembrie 2010 a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1085 din

23 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, fiind admisă irevocabil cererea de

suspendare formulată de reclamanta-intimată.

În cauză nu a existat

un dosar, pe fondul cauzei deoarece Decizia de impunere din 20 martie 2009

emisă de recurentă a fost desființată pe cale administrativă prin Decizia din

24 iunie 2011, decizie necontestată de intimata-reclamantă care a probat la

dosar achitarea debitului fiscal reținut în sarcina sa.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 723

2

C. proc. civ. și în

consecință în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de

instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești -

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva ÎNCHEIERII din 28

noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 februarie 2015.

Procesat

de GGC - AZ