ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 801/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2013 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC O. SA a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeș, restituirea cauțiunii achitate pentru soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul Dosarului nr. 1248/46/2010. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 4 octombrie 2010 a solicitat suspendarea efectelor actelor administrativ-fiscale emise de D.G.F.P. Argeș, respectiv Decizia de impunere din 20 martie 2009 și a Deciziei din 12 octombrie 2009, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc. În raport de dispozițiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, instanța de fond i-a pus în vedere să achite cauțiune în procent de 5% din suma menționată în actele contestate, dispoziție căreia i s-a conformat prin depunerea sumei de 90.970 RON, cu acest titlu. Curtea de Apel Pitești, prin Sentința nr. 251/F-Cont din 5 noiembrie 2010, a admis cererea de suspendare a actelor administrative menționate anterior, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1085 din 23 februarie 2011, a respins recursul intimatei ca nefondat. Totodată, a arătat că societatea a înaintat contestație împotriva actelor administrativ-fiscale, iar intimata, prin Decizia din 24 iunie 2011, a procedat la desființarea deciziei de impunere din 20 martie 2009. Astfel, s-a susținut că sunt întrunite condițiile art. 723 1 C. proc.

civ., privind restituirea sumei achitate cu titlu de cauțiune. Prin Încheierea din data 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de petenta SC O. SA, privind restituirea cauțiunii achitată prin Ordinul de plată din 3 noiembrie 2010 în Dosarul nr. 1248/46/2010, intimată fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș - Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus restituirea cauțiunii, achitată cu O.P. din 2 noiembrie 2010, în cuantum de 90.970 RON. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 4 octombrie 2010, reclamanta SC O. SA a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, și art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc., suspendarea Deciziei de impunere din 20 martie 2009 și a Deciziei din 12 octombrie 2009 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, emise de D.G.F.P. Argeș, până la soluționarea acțiunii în anularea acestor acte administrative. Astfel, Curtea de Apel Pitești, prin Sentința nr. 351/F-Cont din 5 noiembrie 2010, a admis cererea și a dispus suspendarea executării celor două acte administrative. Curtea a reținut că reclamanta a depus cauțiunea în cuantum de 5%, stabilită de către instanță la data de 22 octombrie 2010. Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a recursului formulat de intimată, ca nefondat. Așadar, instanța de fond a constatat că potrivit art. 723 1 C. proc.

civ., cauțiunea se eliberează celui ce a depus-o în măsura în care partea adversă nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor până la împlinirea unui termen de 30 zile de la data când s-a soluționat fondul cauzei. Rațiunea instituției cauțiunii este aceea de a garanta acoperirea eventualului prejudiciu pe care una dintre părți îl poate încerca prin măsura suspendării solicitate de partea adversă. Cum în cauză, însă, a avut loc suspendarea executării silite a actelor administrative, prin soluția irevocabilă, nu se poate vorbi de îndreptățirea la plata unor despăgubiri și, dincolo de acest aspect, s-a procedat la desființarea Deciziei din 20 martie 2009 de către intimata D.G.F.P.

Argeș, așa cum rezultă din Decizia din 24 iunie 2011. Împotriva acestei soluții pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 723 1 C. proc. civ. în ceea ce privește soluția de admitere a cererii de restituire a cauțiunii în sumă de 90.970 RON achitată cu OP din 2 noiembrie 2010. Prin cererea formulată intimata-reclamanta SC O. SA a solicitat restituirea cauțiunii în sumă de 90.970 RON consemnată în dosarul de față la data de 2 noiembrie 2010, invocând faptul că a fost depusă pentru suspendarea executării Deciziei de impunere din 20 martie 2009 și din 12 octombrie 2009 emise de către D.G.F.P.

Argeș, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1248/46/2010 al Curții de Apel Pitești și a fost admisă prin Sentința nr. 351/F-CONT din 5 noiembrie 2010. În conformitate cu prevederile art. 723 1 C. proc. civ., "Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, pană la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea internată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.". În speță, aceste condiții nu sunt realizate, în sensul că fondul litigiului dintre părți nu a fost soluționat în mod irevocabil în favoarea intimatei-reclamante.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de restituire a cauțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 723 1 C. proc. civ. La dosar intimata-reclamantă a depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând acte conform art. 305 C. proc. civ. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile art. 723 1 C. proc. civ. În fapt Curtea arată următoarele: Prin cererea de chemare în judecata care a făcut obiectul Dosarului nr. 1248/46/2010 al Tribunalului Argeș, intimata a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere din 20 martie 2009 și a Deciziei din 12 octombrie 2009 ambele emise de D.G.F.P.

Argeș.

Până la soluționarea acestui dosar, s-a solicitat instanței să dispună suspendarea efectelor celor 2 decizii, iar pentru soluționarea cererii de suspendare, Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești a pus în vedere să achităm următoarele sume: - o cauțiune în sumă de 90.970 RON care reprezenta ca procent 5% din valoarea de 1.819.415 RON care făcea obiectul Deciziei de impunere din 20 martie 2009, suma stabilită de Curtea de Apel Pitești în Ședința publică din data de 22 octombrie 2010 și achitată de societatea noastră în vederea suspendării efectelor Deciziei din 20 martie 2009 prin Ordinul de plată din 3 noiembrie 2010, și - o cauțiune în sumă de 4.750 RON care reprezenta ca procent 5% din valoarea care făcea obiectul Deciziei de impunere din 12 octombrie 2009, suma stabilita de Tribunalul Argeș în Ședința publică din data de 6 septembrie 2010 și achitată de reclamanta-intimată în vederea suspendării efectelor Deciziei din 12 octombrie 2009 prin ordinul de plată atașat, precum și cum rezultă și din Sentința nr 887/CAF din data de 13 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă.

Prin Sentința civilă nr. 251 F-Cont din data de 5 noiembrie 2010 Curtea de Apel Pitești a dispus admiterea contestației formulate de societatea noastră și pe cale de consecință a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere din 20 martie 2009 și a Deciziei din 12 octombrie 2009. Recursul declarat de către D.G.F.P. Argeș a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia pronunțată în data de 29 martie 2013 devenind astfel definitivă Sentința civilă nr. 251 F-Cont din data de 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești prin care s-a dispus suspendarea executării celor două decizii. În data de 23 iunie 2011 în urma contestației depuse de societatea noastră, D.G.P.F.

Argeș a desființat Decizia din 20 martie 2011 prin Decizia din 24 iunie 2011. În data de 7 noiembrie 2013 reclamanta a solicitat restituirea cauțiunii de 90.970 RON depusă în vederea suspendării efectelor Deciziei de impunere din 20 martie 2009. Prin Încheierea din data de 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, analizând probele depuse la dosar, a dispus restituirea respectivei cauțiuni către societatea intimată. Această încheiere a fost atacată cu recurs de către D.G.P.F. Argeș. În motivarea recursului D.G.P.F. Argeș susține că nu au fost îndeplinite prevederile art. 723 1 C. proc. civ.

potrivit căruia: "Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 zile de la data la care prin hotărâre irevocabila s-a soluționat fondul cauzei". Curtea nu va reține susținerea din recurs în sensul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 723 1 pe motiv că nu ar fi fost soluționat fondul cauzei și existența unei soluții de respingere a cererii de suspendare dată prin Sentința civilă nr. 351 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

În cauză cu privire la Sentința civilă nr. 351 din 5 noiembrie 2010 există eroare materială Sentința civilă având nr. 251/F din 5 noiembrie 2010 în loc de 351/F cont din 5 noiembrie 2010. Astfel, prin Sentința civilă nr. 251/F/cont din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1248/46/2010 s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta-intimată și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere din 20 martie 2009 și a Deciziei din 12 octombrie 2009 emise recurenta-pârâtă. În Dosarul nr. 1248/46/2010 a fost achitată cauțiunea în litigiu în sumă de 90.970 RON, achitarea cuantumului fiind condiția de admisibilitate a cererii de suspendare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Sentința civilă nr. 251/F/Cont din 5 noiembrie 2010 a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1085 din 23 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind admisă irevocabil cererea de suspendare formulată de reclamanta-intimată. În cauză nu a existat un dosar, pe fondul cauzei deoarece Decizia de impunere din 20 martie 2009 emisă de recurentă a fost desființată pe cale administrativă prin Decizia din 24 iunie 2011, decizie necontestată de intimata-reclamantă care a probat la dosar achitarea debitului fiscal reținut în sarcina sa. Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 723 2 C. proc.

civ. și în consecință în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva ÎNCHEIERII din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2015. Procesat de GGC - AZ