ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4804/2011

Asupra recursurilor de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată la data 12 aprilie 2011, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, petenta SC A.C.C. SRL Curtea de Argeș a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeș, restituirea cauțiunii în cuantum de 20.000 RON, depusă în Dosarul nr. 626/46/2008, motivat de faptul că sunt îndeplinite condițiile art. 723 1 C. proc. civ., prin aceea că s-a soluționat irevocabil cererea ce a făcut obiectul dosarului mai sus amintit. Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrative și fiscal, prin încheierea nr. 40/F-CC din 11 mai 2011 a admis cererea formulată de petenta SC A.C.C.

SRL Curtea de Argeș și a restituit cauțiunea depusă cu recipisa de consemnare din 26 septembrie 2008. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că actuala petiționară a solicitat Curții de Apel Pitești, la data 13 august 2008, suspendarea executării deciziei de impunere emisă de D.G.F.P. Argeș, solicitare în raport cu care i s-a pus în vedere și a achitat o cauțiune de 20.000 RON. Cererea a fost admisă prin sentința nr. 135/F-C/2008 pronunțată în Dosarul nr. 626/46/2008, soluție menținută prin decizia nr. 1956/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A mai reținut Curtea că temeinicia deciziei de impunere a fost verificată și pe fond, statuându-se asupra acesteia prin sentința nr. 229/F-Cont/2009 pronunțată în Dosarul nr. 782/46/2009, hotărâre rămasă, de asemenea, irevocabilă prin decizia nr. 4682/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie prin care au fost respinse ambele recursuri.

Totodată, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „cauțiunea se eliberează celui ce a depus-o dacă în 30 de zile de la data soluționării irevocabile a fondului nu s-a formulat cerere pentru plata unor eventuale despăgubiri determinate de suspendarea pronunțată”. 2. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Argeș, criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut, în esență că în mod nelegal prima instanță a restituit cauțiunea, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723 1 C. proc. civ., în sensul că litigiul dintre părți nu a fost soluționat irevocabil în favoarea intimatei reclamante, aceasta în prezent datorând suma de 14.296 RON și 16.976 RON, cu accesoriile aferente.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin încheierea nr. 40/F-CC din 11 mai 2011, Curtea de Apel Pitești a admis cererea reclamantei SC A.C.C. SRL și a dispus restituirea cauțiunii depusa cu recipisa de consemnare din 26 septembrie 2008, cauțiune în cuantum de 20.000 RON. Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de judecata a reținut că în cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. în sensul ca recurenta-pârâtă nu a formulat, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a sentinței nr. 229/F-Cont din 16 decembrie 2009, cerere de despăgubiri pentru acoperirea unui eventual prejudiciu determinat de suspendare. Prin cererea de recurs, recurenta D.G.F.P.

Argeș critică soluția pronunțata pe considerentul că instanța de fond, în mod greșit a apreciat că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. atâta timp cât societatea ar datora suma de 14.296 RON și 16.976 RON, cu accesoriile aferente. Recursul este nefondat. În cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. în conformitate cu care cauțiunea se eliberează celui care a depus-o dacă, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care a fost soluționat fondul litigiului, cel îndreptățit la plata eventualelor despăgubiri nu a formulat cerere de acordare a despăgubirilor.

Înalta Curte reține că fondul litigiului a făcut obiectul Dosarului nr. 782/46/2009, iar prin sentința nr. 129/F-CONT din 16 decembrie 2009 a fost admisa în parte contestația formulată în sensul desființării, în parte, a deciziei de impunere. Or, sentința nr. 229/2008 a rămas irevocabilă la data de 29 octombrie 2010 prin decizia nr. 4682 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 782/46/2009 prin care a fost menținută ca legală și temeinică sentința nr. 229/2009, iar SC A.C.C. SRL a formulat cerere de restituire a cauțiunii la data de 12 aprilie 2011. Rezultă din cele mai sus expuse că recurenta nu a formulat, în termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabila a sentinței nr. 229/2009, cerere de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit ca urmare a suspendării executării deciziei de impunere din 2008 până la soluționarea irevocabila a contestației formulate împotriva acestei decizii.

Faptul ca prin decizia nr. 4682 din 29 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești prin care au fost menținute, în parte, actele fiscale atacate pentru suma de 14.296 RON și 16.976 RON cu accesoriile aferente, nu are nicio influență, atâta timp cât dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. nu condiționează restituirea cauțiunii de admiterea sau nu a contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal.

De altfel sumele reținute de Curtea de Apel Pitești ca fiind datorate, respectiv suma de 14.296 RON și 16.976 RON cu accesoriile aferente, au fost achitate de societatea reclamantă, în totalitate, aspect ce rezultă atât din certificatul de atestare fiscală din 6 octombrie 2011, cât și din decontul de taxă pe valoare adăugată pentru luna ianuarie 2011, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Curtea de Argeș din 24 februarie 2011. În consecință, având în vedere considerentele susmenționate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeș împotriva încheierii nr. 40/F din 11 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.