ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 20

decembrie 2011 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul N.D.G.A. a chemat în

judecată pe pârâta Academia de Poliție „A.I.C.”, solicitând instanței să

dispună anularea adresei din 07 octombrie 2011, emisă de pârâtă în soluționarea

contestației administrative, anularea Dispoziției zilnice a Rectorului nr. S/183

din 19 septembrie 2011, anularea Referatului nr. 3764281 din 19 septembrie 2011,

obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin în vederea reexaminării la

materiile nepromovate și obligarea pârâtei la reînamtricularea sa în anul II de

studii al Facultății de Poliție - Specialitatea „Ordine și siguranță publică -

cursuri cu frecvență seria 2009-2012”, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că nu a promovat examenul la două materii, astfel că, prin

Dispoziție zilnică a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, a fost

exmatriculat din anul universitar 2010-2011, cu consecința obligației de a

restitui cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării și trecerii în

rezervă la gradul de fruntaș.

Măsura dispusă de

pârâtă este nelegală, întrucât Regulamentul privind activitatea profesională a

studenților din Academia de Poliție „A.I.C.” nr. 3727284 din 15 iunie 2011 nu

i-a fost niciodată comunicat reclamantului, iar regulamentul nu este aplicabil

pentru că, la data adoptării lui, reclamantul era student în anul II la

Facultatea de poliție, seria 2009-2012, astfel că regulamentul nu putea fi

aplicat retroactiv. De asemenea, hotărârea Comisiei de disciplină, constituită

prin Dispoziție Rectorului nr. S/180 din 14 septembrie 2011, nu i-a fost făcută

cunoscută niciodată.

La data de 22 aprilie

2013, reclamantul a formulat cerere de precizare și completare a cererii

principale, arătând că solicită constatarea nulității absolute a adresei din 07

octombrie 2011, emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative,

anularea Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, anularea

Referatului nr. 3764281 din 19 septembrie 2011, obligarea pârâtei la

reînmatricularea reclamantului în anul II de studii al Facultății de poliție -

Specialitatea „ordine și siguranță publică - cursuri cu frecvență seria

2009-2012”, ca urmare a promovării anului universitar 2010-2011, anularea

Dispoziției nr. 9 din 28 februarie 2013 și suspendarea Dispoziției zilnice a

rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 și a Dispoziției nr. 9 din 28

februarie 2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâta i-a permis susținerea examenelor pentru

materiile restante, astfel încât a promovat anul II de studii.

Dispoziția zilnică a

rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 este lovită de nulitate deoarece nu

prevede termenul în care poate fi atacată și nici instanța competentă, conform art.

115 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind activitatea profesională a

studenților nr. 3727284. De asemenea, la momentul emiterii respectivei

dispoziții, rectorul academiei nu era confirmat printr-un ordin al ministrului

educației, cercetării, tineretului și sportului, neputând semna, deci, acte

oficiale.

Prevederea din

regulament privind imposibilitatea studentului de a susține două examene

nepromovare fie prin reexaminare, fie până la încheierea celor trei ani de

studii, aduce vătămare dreptului reclamantului de a beneficia de aplicarea E.C.T.S.,

sistem obligatoriu în toate universitățile, potrivit art. 15 alin. (1) din

Legea nr. 288/2004.

Totodată, contestația

administrativă formulată de reclamant a fost respinsă prin adresa din 07

octombrie 2011, fără să fie motivată în fapt și în drept.

Reclamantul mai arată

că, prin sentința civilă nr. 1015 din 18 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr.

4676/109/2011, Tribunalul Argeș a dispus suspendarea executării Dispoziției

zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii în anulare. Drept urmare, pârâta, prin adresa din 13

decembrie 2011, a dispus reînmatricularea sa până la soluționarea irevocabilă a

acțiunii în anulare. Astfel, i s-a permis să susțină restanțele și, după

promovarea examenelor, a fost înmatriculat în anul III de studii.

Prin Decizia nr. 809/R/Cont/2012,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a casat sentința pronunțată de Tribunalul

Argeș și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță, iar, prin sentința

nr. 202/F/Cont din 09 mai 2012, Curtea de Apel Pitești a admis cererea de

suspendare a executării Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19

septembrie 2011. Prin Decizia nr. 4980 din 23 noiembrie 2012, Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursul academiei și a modificat sentința nr. 202/F/Cont

din 09 mai 2012 în sensul respingerii cererii de suspendare.

Drept urmare, pârâta

a emis Dispoziția nr. 9 din 28 februarie 2013 prin care a dispus încetarea suspendării

Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 și încetarea,

cu aceeași dată, și a Dispoziție rectorului nr. 14 din 15 mai 2012, cuprinsă în

Dispoziția zilnică nr. 14 din 15 mai 2012, prin care a fost suspendată

executarea Dispoziției zilnice nr. S/183 din 19 septembrie 2011.

Reclamantul a arătat

că Dispoziția zilnică nr. S/94 din 15 mai 2012 nu i-a fost comunicată niciodată

și că promovarea restanțelor face să rămână fără obiect Dispoziție zilnică nr. S/183

din 19 septembrie 2011.

Totodată, mai arată

reclamantul că Dispoziția nr. 9 din 28 februarie 2013 încalcă dispozițiile art.

115 alin. (1) și alin. (2) lit. f) din Regulamentul privind activitatea

profesională a studenților.

procedurilor judiciare

2.1. Prin încheierea

din 14 mai 2013, Tribunalul Argeș a admis cererea de suspendare și a dispus

suspendarea executării Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19

septembrie 2011 și a Dispoziției nr. 9 din 28 februarie 2013, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

2.2. Potrivit

evidențelor din sistemul informatic E.C.R.S., încheierea menționată la pct. 1.2

a fost casată de Curtea de Apel Pitești (Decizia nr. 2487/R/Cont din 01 august 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 6444/109/2011/a1) cu reținerea cauzei spre

soluționare în primă instanță, iar, prin sentința nr. 229/F/Cont din 11

decembrie 2013 (pronunțată în Dosarul nr. 6444/109/2011/a1*), a respins cererea

de suspendare a celor două acte.

2.3. Prin sentința nr.

448 din 28 octombrie 2013, Tribunalul Argeș a declinat competența de

soluționare a cauzei la Curtea de Apel Pitești, reținând că pârâta este o

instituție publică de nivel central.

2.4. Prin sentința nr.

228/F/Cont din 11 decembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu necompetența sa

materială și a declinat competența la Tribunalul Argeș.

2.5. În soluționarea

conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 815 din 19 februarie 2014,

a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

instanțe

În urma pronunțării

de către Înalta Curte a regulatorului de competență, cauza a fost

reînregistrată la Curtea de Apel Pitești, la data de 20 martie 2014, sub nr. 6444/109/2011*.

Prin sentința civilă nr.

67/F/Cont din 19 mai 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea

formulată de reclamantul N.D.G.A., reținând următoarele:

Rezumând starea de

fapt, rezultă că nici în sesiunea de examene a anului II de studii din perioada

23 mai - 17 iunie 2011, nici în sesiunea de restanțe din perioada 20 iunie - 21

iulie 2011, reclamantul nu a promovat examenele la materiile Drept penal -

Partea generală și Tehnică criminalistică.

În consecință, pârâta

a dispus exmatricularea reclamantului începând cu data de 19 septembrie 2011.

Plângerea prealabilă

formulată de reclamant a fost respinsă.

Pe parcursul

procesului, în care măsura exmatriculării a fost suspendată pentru anumite

perioade de timp, reclamantul a fost reprimit în activitatea profesională de

student, și-a definitivat studiile și a fost încadrat pe post de ofițer

debutant la Postul de Poliție din orașul Flămânzi, Județul Botoșani.

Chiar și în această

situație, Curtea de apel a reținut că rămâne învestită cu cererea de verificare

a legalității actelor contestate de reclamant (adresa din 07 octombrie 2011,

Dispoziția zilnică a Rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, Referatul nr.

3764281 din 19 septembrie 2011, Dispoziția nr. 9 din 28 februarie 2013), în

condițiile în care reclamantul nu a renunțat la aceasta, iar pârâta nu le-a

revocat.

Astfel, potrivit

Referatului nr. 3764255 din 19 septembrie 2011 și Dispoziției zilnice a

Rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, exmatricularea reclamantului s-a

dispus în baza art. 42, art. 57 lit. b), art. 58 alin. (1) și (2), art. 59

alin. (1) și art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a

studenților din Academia de Poliție nr. 3727284 din 15 iunie 2011.

Potrivit textelor

respective din Regulament, având în vedere forma acestuia în sesiune de examene

și de restanțe, studentul care are două sau mai multe examene nepromovate după

sesiunea de restanțe este exmatriculat, cu consecința suportării cheltuielilor

de întreținere din timpul școlarizării și a trecerii în rezervă cu gradul cel

mai mare dobândit pe parcursul studiilor. Regulamentul permitea reexaminarea la

o singură disciplină, ceea ce înseamnă că dacă studentul avea două examene

nepromovate și după sesiunea de restanțe, nu beneficia de reexaminare și era exmatriculat.

Regula a fost menținută și după sesiunea de restanțe, când art. 42 a fost

modificat în parte.

Reclamantul nu a

promovat examenul la două discipline nici în sesiunea de examene, nici în

sesiunea de restanțe, astfel că măsura de exmatriculare este corectă și are

drept suport un act administrativ valabil, câtă vreme nu a fost contestat și

desființat într-o modalitate prevăzută de lege, instanța nefiind învestită cu

cenzurarea Regulamentului în sine.

Cât privește

susținerea conform căreia prevederea din regulament privind imposibilitatea

studentului de a susține două examene nepromovare fie prin reexaminare, fie

până la încheierea celor trei ani de studii contravine imperativului aplicării

E.C.T.S., ceea ce o face inaplicabilă, Curtea de apel a constatat că

reclamantul nu și-a motivat critica și nu a detaliat maniera în care

regulamentul este restrictiv față de dispozițiile Legii nr. 288/2004. În limita

criticilor formale ale reclamantului, Curtea de apel a constatat că acestuia îi

era aplicabil regulamentul, care nu contravine Legii nr. 288/2004 și care

reglementează pentru student obligații profesionale ce nu anulează, dar nici nu

sunt anulate de aplicarea Sistemului european de credite transferabile.

Referitor la faptul

că regulamentul nu i-a fost adus la cunoștință reclamantului, Curtea de apel a

reținut că reclamantul nu și-a dovedit susținerea în condițiile în care pârâta

s-a apărat în sensul că regulamentul a fost prelucrat studenților prin

intermediul reprezentanților lor în Senat și în Consiliul facultății, respectiv

că, potrivit Hotărârii Comisiei de disciplină nr. 372930 din 16 septembrie 2011,

dispozițiile regulamentului în discuție au preluat Dispozițiile regulamentelor

de ordine interioară nr. 1362 din 20 mai 2008 și nr. 3058 din 26 noiembrie 2008.

Reclamantul nu a propus administrarea vreunei probe cu privire la acest aspect

și nici nu a invocat încălcarea de către pârâtă a anumitor norme legale

relative la maniera în care regulamentul trebuia adus la cunoștința

studenților.

Faptul că Regulamentul

a fost adoptat la data de 15 iunie 2011, în timp ce reclamantul se afla în anul

II de studii, nu este un argument că acestuia nu i se aplică. Nu este în

discuție o aplicare retroactivă, căci examenele din sesiunea de restanțe încă

nu se organizaseră. Prin urmare, la finalul sesiunii de examene, reclamantul

trebuia să cunoască faptul că două examene nepromovate nici în sesiunea de

restanțe, ce urma să fie organizată, nu îi permit reexaminarea și atrag

exmatricularea sa.

În ce privește

nulitatea Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011

pentru că nu prevede termenul în care poate fi atacată și nici instanța

competentă conform art. 115 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind

activitatea profesională a studenților din Academia de poliție nr. 3727284 din 15

iunie 2011, Curtea de apel a constatat că motivul de nelegalitate nu se

confirmă, întrucât respectiva dispoziție nu a fost emisă în aplicarea art. 115

din regulament, respectiv pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare pentru

abateri disciplinare prevăzute de art. 107, ci în aplicarea art. 57-60, pentru

exmatricularea și scoaterea studentului din evidențele Academiei de Poliție ca

urmare a nepromovării unor examene.

Cât privește

necompetența rectorului Academiei de Poliție de a emite dispoziția de

exmatriculare, întrucât nu era confirmat printr-un ordin al ministrului

educației, cercetării, tineretului și sportului, Curtea de apel a constatat că

dispoziția a fost emisă de rectorul academiei în persoana comisarului șef de

poliție T.M.I.L., care a fost delegat în această funcție inițial pe o perioadă

de 6 luni, prin Ordinul M.A.I. din 24 martie 2011, iar, ulterior, a fost

prelungită delegarea în funcție pentru încă 6 luni, prin Ordinul M.A.I. din 27 septembrie

actele întocmite de cel care a exercitat funcția în perioada de delegare,

nefiind dovedită o interdicție pentru acesta de a emite acte de natura celui în

discuție în speță.

Cât privește

răspunsul la contestația, criticată de reclamant pentru că nu a fost motivat în

fapt și în drept, Curtea de apel a constatat, pe de o parte, că actul conține

argumentele pentru care pârâta a respins contestația și nu-i poate fi imputată o

lipsă de motivare, iar, pe de altă parte, că aspectul - chiar dacă s-ar adeveri

- nu invalidează dispoziția privind exmatricularea, care este un act de sine

stătător.

În ce privește

susținerea conform căreia promovarea restanțelor face să rămână fără obiect

Dispoziția zilnică nr. S/183 din 19 septembrie 2011, Curtea de apel a reținut

că, pentru argumentele expuse anterior, actul nu a fost revocat de către

emitent, deși reclamantul a absolvit studiile și a fost angajat ca ofițer de

poliție, iar instanța a fost învestită cu verificarea legalității lui,

verificare ce se realizează exclusiv în raport de condițiile legale din

momentul adoptării actului.

Cât privește

Dispoziția nr. 9 din 28 februarie 2003, Curtea de apel a constatat că a fost

legal emisă, ca efect al pronunțării de către Înalta Curte de Casație și

Justiție a deciziei de respingere a cererii de suspendare a Dispoziției zilnice

a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011. Actul nu face decât să transpună

în practică dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție și să înceteze

măsura suspendării executării dispoziției de exmatriculare, impusă prin sentința

nr. 202/F/Cont/2012.

de reclamantul N.D.G.A.

Împotriva sentinței civile

nr. 67/F/Cont din 19 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul N.D.G.A.,

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-reclamant

susține că prima instanță în mod netemeinic a reținut că nu a promovat examenul

la două discipline nici în sesiunea de examene, nici în sesiunea de restanțe,

întrucât Dispoziția zilnică nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a rectorului

Academiei este lovită de nulitate deoarece nu prevede termenul în care poate fi

atacată și nici instanța competentă, așa cum prevăd, sub sancțiunea nulității,

dispozițiile art. 115 alin. (1) și (2) lit. f) din Regulamentul privind

activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție „A.I.C.”,

înregistrat sub nr. 3727284/2011.

Arată recurentul că

prima instanță nu a analizat motivul de nulitate ce rezultă din faptul că, prin

adresa din 07 octombrie 2011, a fost soluționată contestația sa fără a se

motiva în fapt și în drept plângerea prealabilă formulată în baza art. 7 din Legea

nr. 554/2004.

Mai arată

recurentul-reclamant că, în urma admiterii cererii de suspendare a executării

Dispoziției zilnice nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a rectorului Academiei,

prin sentința civilă nr. 1015 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul

Argeș în Dosarul nr. 4676/109/2011, a fost reînmatriculat și a absolvit

Academia de Poliție „A.I.C.”, fiind deja angajat în funcția de ofițer de

poliție debutant la Poliția Orașului Flămânzi. Întrucât a promovat cele două

restanțe, Academia de Poliție „A.I.C.” a recunoscut promovabilitatea sa în anul

III, astfel că dispoziția contestată a rămas fără obiect.

Recurentul-reclamant

invocă faptul că academia nu a adaptat regulementele de ordine interioară la

S.E.C.S.T., încălcând prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004,

precum și faptul că nu a avut posibilitatea de a uza de acest sistem, întrucât

regulamentul a fost modificat la data de 15 iunie 2011, în timpul sesiunii. În

acest sens, recurentul invocă Decizia nr. 138 din 16 ianuarie 2014, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se invocă de către

recurent și nerealitatea aspectelor menționate în procesul-verbal din 15

septembrie 2011 întocmit de Comisia de disciplină în ceea ce privește semnarea

de primire, arătând că nu a fost prezent.

Totodată,

recurentul-reclamant invocă următoarele motive de nulitate absolută a deciziei

de exmatriculare: nu i s-a adus la cunoștință numărul de credite pentru fiecare

disciplină; nu a semnat nici un acord didactic; în foia matricolă nu este

menționat nici un număr de credite; noul regulament a intrat în vigoare la data

de 23 septembrie 2011, după începerea noului an școlar; nu a fost convocat în

scris pentru cercetarea disciplinară, cu nerespectarea prevederilor art. 112 alin.

(2) din noul regulament; nu i s-a comunicat dispoziția zilnică a rectorului

care trebuia să conțină hotărârea motivată a Comisiei de disciplină.

5.

Considerentele Înaltei Curți cu privire la recursul declarat în cauză.

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate în raport cu motivele invocate de recurent și cu

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în

continuare.

Înalta Curte constată

că recurentul-reclamant, deși invocă drept temei al cererii de recurs, motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., nu expune critici care să

poată fi circumscrise textelor de lege respective care reglementează

următoarele ipoteze: „7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii”; „8. când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia”.

În sensul prevederilor

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că

dezvoltarea motivelor de recurs se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant.

Din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, se observă că recurentul-reclamant nu

contestă aspectele reținute de prima instanță în sensul că nici în sesiunea de

examene a anului II de studii din perioada 23 mai -17 iunie 2011, nici în cea

de restanțe din perioada 20 iunie -21 iulie 2011, nu a promovat examenele la

materiile Drept penal - Partea generală și Tehnică criminalistică.

Totodată, se observă

că recurentul-reclamant nu formulează veritabile critici privind soluția primei

instanțe, rezumându-se, în realitate, să reitereze parțial apărările invocate

în fața instanței de fond, aspecte cărora judecătorul fondului, pe baza

analizei probatoriului administrat, le-a răspuns amplu și detaliat în raport cu

dispozițiile legale incidente.

Astfel, cu referire

la criticile vizând nulitatea Dispoziției zilnice nr. S/183 din 19 septembrie 2011

pentru motivul că nu prevede termenul în care poate fi atacată și nici instanța

competentă, Înalta Curte reține că prima instanță în mod corect a apreciat că dispoziția

respectivă nu a fost emisă în aplicarea dispozițiilor art. 115 din regulament,

ci în aplicarea prevederilor art. 57-60 din regulament, pentru exmatricularea

și scoaterea studentului din evidențele Academiei de Poliție ca urmare a

nepromovării unor examene. Or, se observă că recurentul-reclamant se rezumă să

se raporteze în recurs tot la dispozițiile art. 115 alin. (1) și alin. (2) lit.

f) din regulament, fără a arăta însă motivele de fapt și de drept pentru care

nu sunt incidente prevederile reținute de prima instanță.

Susținerile recurentului

în sensul că prima instanță nu a analizat motivul de nulitate ce rezidă în nemotivarea

în fapt și în drept a actului prin care a fost soluționată plângerea prealabilă

sunt lipsite de temei, în condițiile în care judecătorul fondului a arătat că

actul respectiv conține

argumentele pentru care a fost respinsă contestația reclamantului, iar, în

ipoteza în care ar fi întemeiate susținerile reclamantului, o asemenea

împrejurare nu atrage nulitatea dispoziției de exmatriculare, care este un act

de sine stătător.

La rândul său,

instanța de control judiciar observă că, în cuprinsul adresei din 07 octombrie 2011,

prin care Academia de Poliție „A.I.C.” a răspuns contestației formulate de N.D.G.A.

împotriva măsurii de exmatriculare, sunt indicate dispozițiile legale incidente,

se motivează aducerea la cunoștință a prevederilor Regulamentului nr. 3727284

din 15 iunie 2011, se arată că motivele exmatriculării au fost aduse la

cunoștință, sub semnătură, pe durata cercetării administrative.

În ceea ce privește

susținerile relative la procedura de suspendare a executării Dispoziției

zilnice nr. S/183/19 septembrie 2011, dispusă de instanță în temeiul art. 14

din Legea nr. 554/2004, urmată de punerea în executare prin actele emise de

Academia de Poliție „A.I.C.” în sensul reînmatriculării reclamantului, cu

consecința absolvirii cursurilor instituției respective, Înalta Curte reține că

acestea nu pot constitui un motiv de nelegalitate a actelor ce formează

obiectul litigiului. Soluțiile pronunțate în procedura de suspendare a

executării actului administrativ, reglementată de art. 14 și art. 15 din Legea nr.

554/2004, și consecințele acestora în plan juridic nu influențează soluția ce

urmează a fi dată acțiunii în anularea actului administrativ.

Sub acest aspect, în

mod corect a reținut prima instanță că a fost învestită cu controlul de

legalitate al actului administrativ, astfel că nu se poate reține că acțiunea

ar fi rămas fără obiect, în considerarea împrejurărilor de fapt și de drept

generate de soluțiile pronunțate în procedura menționată de suspendare a

executării actului administrativ.

În ceea ce privește

criticile relative la Regulamentul privnd activitatea studenților din cadrul

Academiei de Poliție „A.I.C.”, la Sistemul european de credite de studiu

transferabile și la cunoașterea numărului de credite, în acord cu judecătorul

fondului, instanța de recurs reține că litigiul nu are ca obiect controlul de

legalitate al regulamentului, act care își produce în mod legal efectele

juridice,

adus

la cunoștință prin intermediul reprezentanților studenților în Senat și în

Consiliul facultății, care preia dispoziții similare din regulamentele

anterioare și nu încalcă principiul neretroactivității legii civile.

La pronunțarea

prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa anterioară

reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 4950/2012, nr. 4945/2013 și

nr. 6442/2013, jurisprudență care a fost unificată ulterior Deciziei nr. 138

din 16 ianuarie 2014, invocată de recurent.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

reclamantul N.D.G.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul N.D.G.A. împotriva sentinței civile nr. 67/F/Cont din

19 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2015.