Decizia nr. 367/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 4676/109/2011 — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul N.D.G.A. a chemat în judecată pe pârâta Academia de Poliție „A.I.C.”, solicitând instanței să dispună anularea adresei din 07 octombrie 2011, emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative, anularea Dispoziției zilnice a Rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, anularea Referatului nr. 3764281 din 19 septembrie 2011, obligarea pârâtei la emiterea unui nou ordin în vederea reexaminării la materiile nepromovate și obligarea pârâtei la reînamtricularea sa în anul II de studii al Facultății de Poliție - Specialitatea „Ordine și siguranță publică - cursuri cu frecvență seria 2009-2012”, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu a promovat examenul la două materii, astfel că, prin Dispoziție zilnică a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, a fost exmatriculat din anul universitar 2010-2011, cu consecința obligației de a restitui cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării și trecerii în rezervă la gradul de fruntaș. Măsura dispusă de pârâtă este nelegală, întrucât Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție „A.I.C.” nr. 3727284 din 15 iunie 2011 nu i-a fost niciodată comunicat reclamantului, iar regulamentul nu este aplicabil pentru că, la data adoptării lui, reclamantul era student în anul II la Facultatea de poliție, seria 2009-2012, astfel că regulamentul nu putea fi aplicat retroactiv. De asemenea, hotărârea Comisiei de disciplină, constituită prin Dispoziție Rectorului nr. S/180 din 14 septembrie 2011, nu i-a fost făcută cunoscută niciodată. La data de 22 aprilie 2013, reclamantul a formulat cerere de precizare și completare a cererii principale, arătând că solicită constatarea nulității absolute a adresei din 07 octombrie 2011, emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative, anularea Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, anularea Referatului nr. 3764281 din 19 septembrie 2011, obligarea pârâtei la reînmatricularea reclamantului în anul II de studii al Facultății de poliție - Specialitatea „ordine și siguranță publică - cursuri cu frecvență seria 2009-2012”, ca urmare a promovării anului universitar 2010-2011, anularea Dispoziției nr. 9 din 28 februarie 2013 și suspendarea Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 și a Dispoziției nr. 9 din 28 februarie 2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta i-a permis susținerea examenelor pentru materiile restante, astfel încât a promovat anul II de studii. Dispoziția zilnică a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 este lovită de nulitate deoarece nu prevede termenul în care poate fi atacată și nici instanța competentă, conform art. 115 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților nr. 3727284. De asemenea, la momentul emiterii respectivei dispoziții, rectorul academiei nu era confirmat printr-un ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, neputând semna, deci, acte oficiale. Prevederea din regulament privind imposibilitatea studentului de a susține două examene nepromovare fie prin reexaminare, fie până la încheierea celor trei ani de studii, aduce vătămare dreptului reclamantului de a beneficia de aplicarea E.C.T.S., sistem obligatoriu în toate universitățile, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004. Totodată, contestația administrativă formulată de reclamant a fost respinsă prin adresa din 07 octombrie 2011, fără să fie motivată în fapt și în drept. Reclamantul mai arată că, prin sentința civilă nr. 1015 din 18 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4676/109/2011, Tribunalul Argeș a dispus suspendarea executării Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Drept urmare, pârâta, prin adresa din 13 decembrie 2011, a dispus reînmatricularea sa până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Astfel, i s-a permis să susțină restanțele și, după promovarea examenelor, a fost înmatriculat în anul III de studii. Prin Decizia nr. 809/R/Cont/2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a casat sentința pronunțată de Tribunalul Argeș și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță, iar, prin sentința nr. 202/F/Cont din 09 mai 2012, Curtea de Apel Pitești a admis cererea de suspendare a executării Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011. Prin Decizia nr. 4980 din 23 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul academiei și a modificat sentința nr. 202/F/Cont din 09 mai 2012 în sensul respingerii cererii de suspendare. Drept urmare, pârâta a emis Dispoziția nr. 9 din 28 februarie 2013 prin care a dispus încetarea suspendării Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 și încetarea, cu aceeași dată, și a Dispoziție rectorului nr. 14 din 15 mai 2012, cuprinsă în Dispoziția zilnică nr. 14 din 15 mai 2012, prin care a fost suspendată executarea Dispoziției zilnice nr. S/183 din 19 septembrie 2011. Reclamantul a arătat că Dispoziția zilnică nr. S/94 din 15 mai 2012 nu i-a fost comunicată niciodată și că promovarea restanțelor face să rămână fără obiect Dispoziție zilnică nr. S/183 din 19 septembrie 2011. Totodată, mai arată reclamantul că Dispoziția nr. 9 din 28 februarie 2013 încalcă dispozițiile art. 115 alin. (1) și alin. (2) lit. f) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților.

Derularea procedurilor judiciare 2.1. Prin încheierea din 14 mai 2013, Tribunalul Argeș a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 și a Dispoziției nr. 9 din 28 februarie 2013, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. 2.2. Potrivit evidențelor din sistemul informatic E.C.R.S., încheierea menționată la pct. 1.2 a fost casată de Curtea de Apel Pitești (Decizia nr. 2487/R/Cont din 01 august 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6444/109/2011/a1) cu reținerea cauzei spre soluționare în primă instanță, iar, prin sentința nr. 229/F/Cont din 11 decembrie 2013 (pronunțată în Dosarul nr. 6444/109/2011/a1*), a respins cererea de suspendare a celor două acte. 2.

Prin sentința nr. 448 din 28 octombrie 2013, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel Pitești, reținând că pârâta este o instituție publică de nivel central. 2.

Prin sentința nr. 228/F/Cont din 11 decembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu necompetența sa materială și a declinat competența la Tribunalul Argeș. 2.

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 815 din 19 februarie 2014, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. 3. Hotărârea primei instanțe În urma pronunțării de către Înalta Curte a regulatorului de competență, cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Pitești, la data de 20 martie 2014, sub nr. 6444/109/2011*. Prin sentința civilă nr. 67/F/Cont din 19 mai 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul N.D.G.A., reținând următoarele: Rezumând starea de fapt, rezultă că nici în sesiunea de examene a anului II de studii din perioada 23 mai - 17 iunie 2011, nici în sesiunea de restanțe din perioada 20 iunie - 21 iulie 2011, reclamantul nu a promovat examenele la materiile Drept penal - Partea generală și Tehnică criminalistică. În consecință, pârâta a dispus exmatricularea reclamantului începând cu data de 19 septembrie 2011. Plângerea prealabilă formulată de reclamant a fost respinsă. Pe parcursul procesului, în care măsura exmatriculării a fost suspendată pentru anumite perioade de timp, reclamantul a fost reprimit în activitatea profesională de student, și-a definitivat studiile și a fost încadrat pe post de ofițer debutant la Postul de Poliție din orașul Flămânzi, Județul Botoșani. Chiar și în această situație, Curtea de apel a reținut că rămâne învestită cu cererea de verificare a legalității actelor contestate de reclamant (adresa din 07 octombrie 2011, Dispoziția zilnică a Rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, Referatul nr. 3764281 din 19 septembrie 2011, Dispoziția nr. 9 din 28 februarie 2013), în condițiile în care reclamantul nu a renunțat la aceasta, iar pârâta nu le-a revocat. Astfel, potrivit Referatului nr. 3764255 din 19 septembrie 2011 și Dispoziției zilnice a Rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011, exmatricularea reclamantului s-a dispus în baza art. 42, art. 57 lit. b), art. 58 alin. (1) și (2), art. 59 alin. (1) și art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție nr. 3727284 din 15 iunie 2011. Potrivit textelor respective din Regulament, având în vedere forma acestuia în sesiune de examene și de restanțe, studentul care are două sau mai multe examene nepromovate după sesiunea de restanțe este exmatriculat, cu consecința suportării cheltuielilor de întreținere din timpul școlarizării și a trecerii în rezervă cu gradul cel mai mare dobândit pe parcursul studiilor. Regulamentul permitea reexaminarea la o singură disciplină, ceea ce înseamnă că dacă studentul avea două examene nepromovate și după sesiunea de restanțe, nu beneficia de reexaminare și era exmatriculat. Regula a fost menținută și după sesiunea de restanțe, când art. 42 a fost modificat în parte. Reclamantul nu a promovat examenul la două discipline nici în sesiunea de examene, nici în sesiunea de restanțe, astfel că măsura de exmatriculare este corectă și are drept suport un act administrativ valabil, câtă vreme nu a fost contestat și desființat într-o modalitate prevăzută de lege, instanța nefiind învestită cu cenzurarea Regulamentului în sine. Cât privește susținerea conform căreia prevederea din regulament privind imposibilitatea studentului de a susține două examene nepromovare fie prin reexaminare, fie până la încheierea celor trei ani de studii contravine imperativului aplicării E.C.T.S., ceea ce o face inaplicabilă, Curtea de apel a constatat că reclamantul nu și-a motivat critica și nu a detaliat maniera în care regulamentul este restrictiv față de dispozițiile Legii nr. 288/2004. În limita criticilor formale ale reclamantului, Curtea de apel a constatat că acestuia îi era aplicabil regulamentul, care nu contravine Legii nr. 288/2004 și care reglementează pentru student obligații profesionale ce nu anulează, dar nici nu sunt anulate de aplicarea Sistemului european de credite transferabile. Referitor la faptul că regulamentul nu i-a fost adus la cunoștință reclamantului, Curtea de apel a reținut că reclamantul nu și-a dovedit susținerea în condițiile în care pârâta s-a apărat în sensul că regulamentul a fost prelucrat studenților prin intermediul reprezentanților lor în Senat și în Consiliul facultății, respectiv că, potrivit Hotărârii Comisiei de disciplină nr. 372930 din 16 septembrie 2011, dispozițiile regulamentului în discuție au preluat Dispozițiile regulamentelor de ordine interioară nr. 1362 din 20 mai 2008 și nr. 3058 din 26 noiembrie 2008. Reclamantul nu a propus administrarea vreunei probe cu privire la acest aspect și nici nu a invocat încălcarea de către pârâtă a anumitor norme legale relative la maniera în care regulamentul trebuia adus la cunoștința studenților. Faptul că Regulamentul a fost adoptat la data de 15 iunie 2011, în timp ce reclamantul se afla în anul II de studii, nu este un argument că acestuia nu i se aplică. Nu este în discuție o aplicare retroactivă, căci examenele din sesiunea de restanțe încă nu se organizaseră. Prin urmare, la finalul sesiunii de examene, reclamantul trebuia să cunoască faptul că două examene nepromovate nici în sesiunea de restanțe, ce urma să fie organizată, nu îi permit reexaminarea și atrag exmatricularea sa. În ce privește nulitatea Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011 pentru că nu prevede termenul în care poate fi atacată și nici instanța competentă conform art. 115 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de poliție nr. 3727284 din 15 iunie 2011, Curtea de apel a constatat că motivul de nelegalitate nu se confirmă, întrucât respectiva dispoziție nu a fost emisă în aplicarea art. 115 din regulament, respectiv pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare pentru abateri disciplinare prevăzute de art. 107, ci în aplicarea art. 57-60, pentru exmatricularea și scoaterea studentului din evidențele Academiei de Poliție ca urmare a nepromovării unor examene. Cât privește necompetența rectorului Academiei de Poliție de a emite dispoziția de exmatriculare, întrucât nu era confirmat printr-un ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, Curtea de apel a constatat că dispoziția a fost emisă de rectorul academiei în persoana comisarului șef de poliție T.M.I.L., care a fost delegat în această funcție inițial pe o perioadă de 6 luni, prin Ordinul M.A.I. din 24 martie 2011, iar, ulterior, a fost prelungită delegarea în funcție pentru încă 6 luni, prin Ordinul M.A.I. din 27 septembrie 2011. Faptul că funcția de rector a fost ocupată prin delegare nu invalidează actele întocmite de cel care a exercitat funcția în perioada de delegare, nefiind dovedită o interdicție pentru acesta de a emite acte de natura celui în discuție în speță. Cât privește răspunsul la contestația, criticată de reclamant pentru că nu a fost motivat în fapt și în drept, Curtea de apel a constatat, pe de o parte, că actul conține argumentele pentru care pârâta a respins contestația și nu-i poate fi imputată o lipsă de motivare, iar, pe de altă parte, că aspectul - chiar dacă s-ar adeveri - nu invalidează dispoziția privind exmatricularea, care este un act de sine stătător. În ce privește susținerea conform căreia promovarea restanțelor face să rămână fără obiect Dispoziția zilnică nr. S/183 din 19 septembrie 2011, Curtea de apel a reținut că, pentru argumentele expuse anterior, actul nu a fost revocat de către emitent, deși reclamantul a absolvit studiile și a fost angajat ca ofițer de poliție, iar instanța a fost învestită cu verificarea legalității lui, verificare ce se realizează exclusiv în raport de condițiile legale din momentul adoptării actului. Cât privește Dispoziția nr. 9 din 28 februarie 2003, Curtea de apel a constatat că a fost legal emisă, ca efect al pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei de respingere a cererii de suspendare a Dispoziției zilnice a rectorului nr. S/183 din 19 septembrie 2011. Actul nu face decât să transpună în practică dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție și să înceteze măsura suspendării executării dispoziției de exmatriculare, impusă prin sentința nr. 202/F/Cont/2012. 4. Recursul declarat de reclamantul N.D.G.A. Împotriva sentinței civile nr. 67/F/Cont din 19 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul N.D.G.A., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul-reclamant susține că prima instanță în mod netemeinic a reținut că nu a promovat examenul la două discipline nici în sesiunea de examene, nici în sesiunea de restanțe, întrucât Dispoziția zilnică nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a rectorului Academiei este lovită de nulitate deoarece nu prevede termenul în care poate fi atacată și nici instanța competentă, așa cum prevăd, sub sancțiunea nulității, dispozițiile art. 115 alin. (1) și (2) lit. f) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție „A.I.C.”, înregistrat sub nr. 3727284/2011. Arată recurentul că prima instanță nu a analizat motivul de nulitate ce rezultă din faptul că, prin adresa din 07 octombrie 2011, a fost soluționată contestația sa fără a se motiva în fapt și în drept plângerea prealabilă formulată în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004. Mai arată recurentul-reclamant că, în urma admiterii cererii de suspendare a executării Dispoziției zilnice nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a rectorului Academiei, prin sentința civilă nr. 1015 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 4676/109/2011, a fost reînmatriculat și a absolvit Academia de Poliție „A.I.C.”, fiind deja angajat în funcția de ofițer de poliție debutant la Poliția Orașului Flămânzi. Întrucât a promovat cele două restanțe, Academia de Poliție „A.I.C.” a recunoscut promovabilitatea sa în anul III, astfel că dispoziția contestată a rămas fără obiect. Recurentul-reclamant invocă faptul că academia nu a adaptat regulementele de ordine interioară la S.E.C.S.T., încălcând prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, precum și faptul că nu a avut posibilitatea de a uza de acest sistem, întrucât regulamentul a fost modificat la data de 15 iunie 2011, în timpul sesiunii. În acest sens, recurentul invocă Decizia nr. 138 din 16 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Se invocă de către recurent și nerealitatea aspectelor menționate în procesul-verbal din 15 septembrie 2011 întocmit de Comisia de disciplină în ceea ce privește semnarea de primire, arătând că nu a fost prezent. Totodată, recurentul-reclamant invocă următoarele motive de nulitate absolută a deciziei de exmatriculare: nu i s-a adus la cunoștință numărul de credite pentru fiecare disciplină; nu a semnat nici un acord didactic; în foia matricolă nu este menționat nici un număr de credite; noul regulament a intrat în vigoare la data de 23 septembrie 2011, după începerea noului an școlar; nu a fost convocat în scris pentru cercetarea disciplinară, cu nerespectarea prevederilor art. 112 alin. (2) din noul regulament; nu i s-a comunicat dispoziția zilnică a rectorului care trebuia să conțină hotărârea motivată a Comisiei de disciplină. 5. Considerentele Înaltei Curți cu privire la recursul declarat în cauză. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în raport cu motivele invocate de recurent și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în continuare. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, deși invocă drept temei al cererii de recurs, motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., nu expune critici care să poată fi circumscrise textelor de lege respective care reglementează următoarele ipoteze: „7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”; „8. când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. În sensul prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că dezvoltarea motivelor de recurs se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant. Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se observă că recurentul-reclamant nu contestă aspectele reținute de prima instanță în sensul că nici în sesiunea de examene a anului II de studii din perioada 23 mai -17 iunie 2011, nici în cea de restanțe din perioada 20 iunie -21 iulie 2011, nu a promovat examenele la materiile Drept penal - Partea generală și Tehnică criminalistică. Totodată, se observă că recurentul-reclamant nu formulează veritabile critici privind soluția primei instanțe, rezumându-se, în realitate, să reitereze parțial apărările invocate în fața instanței de fond, aspecte cărora judecătorul fondului, pe baza analizei probatoriului administrat, le-a răspuns amplu și detaliat în raport cu dispozițiile legale incidente. Astfel, cu referire la criticile vizând nulitatea Dispoziției zilnice nr. S/183 din 19 septembrie 2011 pentru motivul că nu prevede termenul în care poate fi atacată și nici instanța competentă, Înalta Curte reține că prima instanță în mod corect a apreciat că dispoziția respectivă nu a fost emisă în aplicarea dispozițiilor art. 115 din regulament, ci în aplicarea prevederilor art. 57-60 din regulament, pentru exmatricularea și scoaterea studentului din evidențele Academiei de Poliție ca urmare a nepromovării unor examene. Or, se observă că recurentul-reclamant se rezumă să se raporteze în recurs tot la dispozițiile art. 115 alin. (1) și alin. (2) lit. f) din regulament, fără a arăta însă motivele de fapt și de drept pentru care nu sunt incidente prevederile reținute de prima instanță. Susținerile recurentului în sensul că prima instanță nu a analizat motivul de nulitate ce rezidă în nemotivarea în fapt și în drept a actului prin care a fost soluționată plângerea prealabilă sunt lipsite de temei, în condițiile în care judecătorul fondului a arătat că actul respectiv conține argumentele pentru care a fost respinsă contestația reclamantului, iar, în ipoteza în care ar fi întemeiate susținerile reclamantului, o asemenea împrejurare nu atrage nulitatea dispoziției de exmatriculare, care este un act de sine stătător. La rândul său, instanța de control judiciar observă că, în cuprinsul adresei din 07 octombrie 2011, prin care Academia de Poliție „A.I.C.” a răspuns contestației formulate de N.D.G.A. împotriva măsurii de exmatriculare, sunt indicate dispozițiile legale incidente, se motivează aducerea la cunoștință a prevederilor Regulamentului nr. 3727284 din 15 iunie 2011, se arată că motivele exmatriculării au fost aduse la cunoștință, sub semnătură, pe durata cercetării administrative. În ceea ce privește susținerile relative la procedura de suspendare a executării Dispoziției zilnice nr. S/183/19 septembrie 2011, dispusă de instanță în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, urmată de punerea în executare prin actele emise de Academia de Poliție „A.I.C.” în sensul reînmatriculării reclamantului, cu consecința absolvirii cursurilor instituției respective, Înalta Curte reține că acestea nu pot constitui un motiv de nelegalitate a actelor ce formează obiectul litigiului. Soluțiile pronunțate în procedura de suspendare a executării actului administrativ, reglementată de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, și consecințele acestora în plan juridic nu influențează soluția ce urmează a fi dată acțiunii în anularea actului administrativ. Sub acest aspect, în mod corect a reținut prima instanță că a fost învestită cu controlul de legalitate al actului administrativ, astfel că nu se poate reține că acțiunea ar fi rămas fără obiect, în considerarea împrejurărilor de fapt și de drept generate de soluțiile pronunțate în procedura menționată de suspendare a executării actului administrativ. În ceea ce privește criticile relative la Regulamentul privnd activitatea studenților din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.”, la Sistemul european de credite de studiu transferabile și la cunoașterea numărului de credite, în acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs reține că litigiul nu are ca obiect controlul de legalitate al regulamentului, act care își produce în mod legal efectele juridice, adus la cunoștință prin intermediul reprezentanților studenților în Senat și în Consiliul facultății, care preia dispoziții similare din regulamentele anterioare și nu încalcă principiul neretroactivității legii civile. La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 4950/2012, nr. 4945/2013 și nr. 6442/2013, jurisprudență care a fost unificată ulterior Deciziei nr. 138 din 16 ianuarie 2014, invocată de recurent. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul N.D.G.A.