ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2425/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2425/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București

sub nr. 66992/3/CA/2011, reclamantul

B.M.A.

a chemat în judecată pârâta

Academia de Politie „A.I.C.”, solicitând

suspendarea executării hotărârii

comisie de disciplina din 14 septembrie 2011, dispoziția zilnica a rectorului nr.

S/183 din19 septembrie 2011 prin care s-a aplicat sancțiunea reclamantului de

exmatriculare, hotărârea Senatului

Academiei de Politie „A.I.C.” de aprobare a exmatriculării

reclamantului si a Regulamentului privind activitatea profesionala a

studenților din cadrul academiei.

În fapt, reclamantul a arătat ca a

fost student în cadrul

Academiei

de Poliție „A.I.C.”, cursuri cu frecvență,seria 2010 - 2013. În sesiunea de

examene, nu a promovat examenele de drept civil, teoria generală și drept penal,

parte generala

dintr-un

total de 21 examene existent în programa de studii. Pentru nepromovarea acestor

examene și implicit a anului de studiu, a fost exmatriculat în baza unor acte

afectate de nulitate absoluta și a unui

Regulament privind activitatea profesională a studenților

din cadrul academiei

care nu îndeplinește condițiile Legii 288/2004. A precizat ca a formulat

plângere prealabila împotriva acestor acte, nesoluționată până ala data

promovării acțiunii.

În susținerea cererii de suspendare

a executării actelor administrative contestate reclamantul a arătat că este

îndeplinita condiția cazului bine justificat raportat la considerentul că

pârâta nu s-a aliniat la sistemul european de credite de studiu transferabile

conform Legii 288/2004,

Regulamentului

privind activitatea profesionala a studenților din cadrul academiei a fost

modificat în ședința senatului din 15 iunie 2011 și, în aceeași zi, a intrat în

vigoare, acesta fiind însă în contradictoriu cu legea 284/2004.

Prin întâmpinare,

Academia de Politie “A.I.C.”a

invocat excepția de necompetență materială având în vedere prev.art.  12 din

O.U.G. nr.  30/2007, anexa 1 a H.G. nr.  416/2007 și H.G. nr.  294/2007

.

Prin sentința 3753 din 9 noiembrie

2011 Tribunalul București, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și

fiscal.

La această instanță cauza a fost

înregistrată la data de 24 noiembrie 2011, sub nr. 66992/3/2011.

Prin sentința nr. 7709 din 16

decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că suspendarea executării actului administrativ este o

operațiune de întrerupere temporară a efectelor acestuia, care intervine la

cererea părții interesate sau din oficiu și poate fi dispusă numai cu

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege: existența unui caz

bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Acestor două

condiții li se adaugă o a treia, de ordin procedural, dedusă din interpretarea

logică a prevederii analizate, și anume condiția ca reclamantul să facă dovada

declanșării procedurii prealabile administrative.

Curtea a constatat că practica

secției de contencios administrativ și fiscal a Înalta Curte de Casație și

Justiție face referire la cazul justificat în sensul „existenței unui argument

juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului” (Decizia nr. 1380/2008),

„împrejurarea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ” (Decizia nr. 1837/2008).

În plus, „condițiile cazului bine justificat și pentru prevenirea unei pagube

iminente se impune a fi îndeplinite în mod cumulativ; aceste condiții se

determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a

exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în

absența caracterului bine justificat al cazului” (Decizia nr. 2954/2006).

Curtea a apreciat că, în cauză, nu

poate aborda pe fond aspectele relevate, în sensul materiilor promovate sau nu

de către petent, a creditelor transferabile E.C.T.S. și a condițiilor

regulamentului privind activitatea profesională a studenților academiei,

deoarece procedura suspendării este sumară și nu rezultă date de fapt care să

contrazică măsurile dispuse.

În motivarea considerentelor sale

prima instanță a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 257 din 14 martie

2006, publicată în M. Of. nr. 366 din 26 aprilie 2006, care a reținut, în

esență, că suspendarea actelor administrative poate fi dispusă numai în

condițiile expres prevăzute de lege și reprezintă o situație de excepție,

întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate.

De asemenea a invocat și hotărârea C.J.C.E.

din 19 iunie 1990, pronunțată în cauza The Queen contra Secretary of State for

Transport, ex parte: Factortame LTD ș.a.

Împotriva sentinței civile nr. 7709

din data de 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal

reclamantul B.M.A. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac

și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a

executării actelor administrativ atacate așa cum a fost formulată.

A învederat recurentul, prin

motivele cererii de recurs, cu privire la cerința cazului bine justificat, că

este vorba despre nealinierea Academiei de Poliție la Sistemul european de

credite de studiu transferabile (E.C.T.S.), prevedere europeană ce trebuie

avută în vedere de instanță, mai înainte de orice dispoziție internă, cu atât

mai mult contrară. Pe de altă parte, recurentul a relevat că este întrunită și

condiția prevenirii pagubei iminente, care constă în întreruperea cursurilor

universitare de către petent, precum și în restituirea cheltuielilor de școlarizare

la care a fost obligat prin decizia de imputare emisă de intimată.

Ca argumente în dovedirea

îndeplinirii condiției cazului bine justificat recurentul B.M.A. a invocat

următoarele: nu i s-a adus niciodată la cunoștință numărul de credite pentru

fiecare disciplină, nu a semnat niciodată un acord didactic iar în foaia

matricolă nu apare menționat nici un număr de credite; Noul Regulament a fost

adus la cunoștința studenților la data de 23 septembrie 2011, după începerea

noului an școlar și după exmatricularea reclamantului, care a fost privat de

posibilitatea de a lua la cunoștință dispozițiile acestuia și eventual de a-l

contesta la acel moment; decizia de exmatriculare este afectată de nulitate

absolută, astfel încât prezumția de nelegalitate a actului administrativ nu

poate fi ignorată de către instanță; la emiterea Hotărârii Comisiei de

Disciplină, a Dispoziției Rectorului și a Hotărârii Senatului prin care s-a

aprobat sancțiunea exmatriculării nu au fost respectate dispozițiile art. 112 alin.

(2) și următoarele din Noul Regulament privind activitatea profesională a

studenților din cadrul Academiei de Poliție, conform cărora exmatricularea

poate fi dispusă numai în cazul săvârșirii de către student a unei abateri

grave, care este definită ca „acea faptă a studentului de încălcare cu

vinovăție a normelor legale și reglementare care face imposibilă prezența

acestuia în comunitatea academică universitară”; petentul nu a fost convocat în

scris pentru cercetarea disciplinară și nu i s-a comunicat faptul că poate

formula orice apărări în favoarea sa și că are dreptul de a fi asistat de un

avocat; recurentului nu i s-a prezentat Decizia sau Dispoziția de numire a

Comisiei de Disciplină; recurentului nu i s-a comunicat Dispoziția Zilnică a

Rectorului care trebuia să conțină Hotărârea motivată a Comisiei de Disciplină,

ci numai un referat în care nu era prezentată nicio hotărâre cu motivarea

sancțiunii recomandate și cu analizarea situației juridice prin prisma

criteriilor instituite imperativ de dispozițiile art. 113 alin. (3) din

Regulament; petentului nu i s-au comunicat nici actele a căror suspendare a

solicitat a se dispune, acesta fiind astfel privat de dreptul de a-și formula

apărările în legătură cu aceste acte; recurentul nu a beneficiat de o programare

a examenelor astfel încât să asigure un interval de cel puțin douăzeci și patru

de ore între examene așa cum prevede expres art. 36 din Regulament și

dispoziții ale Legii nr. 288/2004.

A considerat reclamantul că măsura

dispusă, exmatricularea, începând cu data de 14 septembrie 2011, este o măsură

abuzivă, netemeinică și nelegală, care încalcă flagrant drepturile studentului,

așa cum sunt acestea recunoscute atât de Tratatele internaționale la care

România este parte, cât și de legea cadru internă respectiv Legea nr. 1/2011 a

educației naționale și dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004

privind organizarea studiilor universitare. Astfel, Academia de Poliție „A.I.C.”

fiind o instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua de

învățământ de stat, parte integrantă a sistemului național al studiilor

universitare, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 288/2004, iar apărarea

pârâtei în sensul că studenții nu pot repeta anii de studiu în situația

nepromovării acestora din motive neimputabile contravine normelor europene în

materie, raportat la art. 11 și art. 20 alin. (2) din Constituția României,

dreptul comunitar fiind prioritar, fiind argumentul juridic care, fără a

cerceta fondul cauzei, este aparent valabil față de nelegalitatea actului a

cărui suspendare s-a solicitat de reclamant.

Pe de altă parte, reclamantul a

arătat că dreptul său este prevăzut de Convenția europeană a drepturilor

omului, iar suspendarea executării actului administrativ contestat este absolut

necesară pentru prevenirea prejudiciului iminent constând în lezarea dreptului,

a interesului legitim al recurentului la instruire într-o unitate de învățământ

de stat la care a avut acces prin concurs de admitere, dreptul la instruire

fiind un drept fundamental. Recurentul a invocat și prevederile Recomandării R

(89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit

căreia instanța, în calitate de autoritate jurisdicțională chemată să decidă

măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul

circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci

când executarea actului administrativ este de naturăa crea pagube grave,

dificil de reparat, și când există un argument juridic, aparent valabil, față

de nelegalitatea lui.

Reînmatricularea provizorie la

Academia de Poliție și continuarea studiilor până la finalizarea procesului, a

conchis recurentul, nu ar prejudicia instituția de învățământ și în același

timp ar proteja interesul general al statului de a asigura educația generației

tinere.

Prin întâmpinarea depusă în cauză

intimata Academia de Poliție „A.I.C.” București a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind

legală și temeinică.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Pe de altă

parte, în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant,

pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței

competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat; în acest caz

cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau

printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii pe fond, iar instanța

de contencios administrativ poate dispune suspendarea actului administrativ

atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a pricinii.

Prin „cazuri bine justificate"

se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept,

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.  554/2004),

iar prin „pagubă iminentă” se desemnează „prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public” (art. 2 alin. (1) lit. ș) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare).

În ceea ce privește existența unui caz

bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, instanța realizează doar o examinare

sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamant și care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării. Această

condiție nu este întrunită în situația cererii reclamantului B.M.A. de

suspendare a executării Hotărârii comisiei de disciplină din 14 septembrie

2011, a Dispoziției zilnice a Rectorului Academiei de Poliție „A.I.C.” nr.

S/183 din 19 septembrie 2001 prin care s-a aplicat recurentului sancțiunea de

exmatriculare, a Hotărârii Senatului Academiei de Poliție „A.I.C.” de aprobare

a exmatriculării și a Regulamentului privind activitatea profesională a

studenților din cadrul academiei, întrucât, pe de o parte, stabilirea

legalității actelor administrative contestate ține de analiza pe fond a

raportului juridic dedus judecății, și, pe de altă parte, nu au putut fi

desprinse, prin raportare la actele și lucrările dosarului, acele împrejurări

de fapt și de drept, cu caracter determinant, care aparent ar fi de natură să

ducă la concluzia existenței unei îndoieli puternice și serioase cu privire la

legalitatea actelor administrative în discuție.

Nu este îndeplinită în cauză nici

cerința prevenirii unei pagube iminente, împrejurarea relevată de reclamantul B.M.A.

și constând în întreruperea cursurilor universitare și în restituirea

cheltuielilor de școlarizare la care a fost obligat prin decizia de imputare

emisă de intimată neputând fi circumscrisă definiției date de textul art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare. Art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, are în vedere, atunci când definește

paguba iminentă ca fiind exclusiv „prejudiciul material viitor și previzibil”,

numai acel prejudiciu material greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza

anulării actului sau, după caz, actelor administrative atacate, iar o atare

ipoteză nu este întrunită în litigiu.

În raport de cele mai sus arătate,

constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că

sentința atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului formulat de către reclamantul B.M.A. împotriva sentinței civile nr. 7709

din data de 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de B.M.A.

împotriva sentinței nr. 7709 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 mai 2012.