ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1354/2014

Hotărârea instanței de fond. Cadrul procesual Prin sentința nr. 904 din 2 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S.A.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Academia de Poliție „A.I.C.”, prin care solicita anularea dispoziției zilnice a rectorului Academiei de Poliție „A.I.C.” din 19 septembrie 2011, precum și suspendarea efectelor acesteia. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a fost student la Facultatea de Poliție specializarea „Ordine și Siguranță publică” din cadrul Academiei de Poliție „A.I.C.” din București, iar prin comunicarea efectuată de pârâtă la data de 25 septembrie 2011 i s-a adus la cunoștință că a fost exmatriculat. În cuprinsul comunicării se menționează că măsura a fost luată în temeiul art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 294/2007, art. 42, art. 57 lit. b), art. 58 alin. (1) și alin. (2), art. 59 alin. (1) și art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție „A.I.C.” din 15 iunie 2011 și având în vedere dispoziția zilnică a rectorului din 19 septembrie 2011, pentru nepromovarea din motive imputabile a anului universitar 2010-2011, cu obligația restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării. Reclamantul contestă dispoziția zilnică a rectorului Academiei de Poliție „A.I.C.” din 19 septembrie 2011 susținând în esență că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la aplicarea Sistemului european de credite transferabile, care este obligatorie începând cu anul universitar 2005-2006 în toate universitățile. După părerea reclamantului, potrivit situației sale școlare, a obținut pe parcursul anului I de studii un număr suficient de credite pentru promovarea în anul II și prin urmare dispoziția prin care s-a dispus exmatricularea sa este nelegală. Se reține că reclamantul a parcurs procedura prealabilă formulând contestație împotriva dispoziției din 19 septembrie 2011, formulând contestația înregistrată din 22 septembrie 2011. La cererea instanței de judecată, s-a comunicat în extras dispoziția privind exmatricularea reclamantului la data de 19 septembrie 2011 și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție „A.I.C.” din 15 iunie 2011 În cuprinsul dispoziției se menționează ca temei legal dispozițiile art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 294/2007, art. 42, art. 57 lit. b), art. 58 alin. (1) și alin. (2), art. 59 alin. (1) și art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție „A.I.C.” din 15 iunie 2011 și hotărârea Comisiei de disciplină din 15 septembrie 2011. Se reține că actul administrativ contestat a fost întocmit în conformitate cu actele administrative și normative cu forță juridică superioară, respectiv Regulamentul de ordine interioară (Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție), H.G. nr. 294/2007 și Legea nr. 288/2004. Astfel, Sistemul european de credite transferabile, elaborat de The European Commision DG XXII „Education, Training and Youth” în mai 1995, are următoarele principii de bază: transparența informațiilor privind programele de studii; acordul mutual între universitățile partenere; recunoașterea integrală a perioadelor de studii efectuate în străinătate; flexibilitatea programelor de studii; recunoașterea diversității; recunoașterea dreptului de opțiune; încrederea reciprocă; stabilirea coordonatelor sistemului; alocarea creditelor pe discipline; elaborarea documentației, realizarea acordurilor de cooperare în vederea asigurării mobilității studenților. Pentru a crea premisele dezvoltării unui învățământ superior centrat pe student și a promova mobilitatea studenților în spiritul procesului Bologna de creare a Spațiului Învățământului Superior European, odată cu reorganizarea studiilor universitare pe trei cicluri succesive (licența, masterat, doctorat), Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3617/2005 a stabilit generalizarea aplicării Sistemului European de Credite Transferabile (European Credit Transfer System, E.C.T.S.) în toate instituțiile de învățământ superior din România. Începând cu anul universitar 2005-2006, Sistemului European de Credite Transferabile este utilizat în toate universitățile românești, atât în evidența rezultatelor profesionale ale propriilor studenți, cât și în operarea transferului de rezultate profesionale obținute de studenți ca urmare a frecventării și promovării unor discipline cuprinse în planurile de învățământ ale altor universități din țară și străinătate sau ale altor programe de studii din propria universitate. Scopul introducerii sistemului de credite constă în evaluarea, în mod realist, a încărcării relative a planului de învățământ de către fiecare disciplină. Raportul ore de frecvență, credite reflectă mai exact politica instituției în domeniul calității instruirii și importanța pe care o acordă muncii studentului. Măsurarea activității prin credite permite: mobilitatea studenților; recunoașterea perioadelor de studii; recunoașterea diplomelor; diversificarea gamei de opțiuni a studentului și flexibilizarea programului de studiu; integrarea în normele învățământului european; conceperea flexibilă a programelor de studiu din cadrul planului de învățământ; includerea unor discipline noi în programul de studiu; recunoașterea perioadelor compacte de studiu efectuate în alte universități. Alocarea de credite se face în conformitate cu practica universitară internațională, urmând metodologia Sistemului European de Credite Transferabile, potrivit căreia 60 de credite reprezintă echivalentul numeric pentru cantitatea normală de muncă a studentului mediu pe parcursul unui an universitar, iar 30 de credite corespund, de obicei, unui semestru de învățământ superior. Alocarea de credite se refera la toate disciplinele (obligatorii, opționale și facultative) oferite în cadrul planurilor de învățământ. În alocarea numărului de credite pentru fiecare disciplină/activitate se are în vedere, în exclusivitate, cantitatea de munca (workload) pe care o solicită studentului mediu disciplina/activitatea respectivă, raportată la totalul cantității de muncă necesară pentru a promova un an întreg de studiu. Cantitatea de muncă a studentului vizează orele de prezență fizică la activitățile didactice organizate (cursuri, seminarii, lucrări practice, atelier etc.), dar și orele de studiu individual, elaborare de lucrări, cercetare etc., necesare pentru atingerea obiectivelor formative ale disciplinei, ca parte componentă a viitorului profil profesional. Creditele sunt transferabile între structurile aparținând unor specializări sau profiluri diferite în condițiile demonstrării relevanței disciplinelor creditate pentru programul curent al studentului. Transferul creditelor în această situație se bazează, de regulă, pe existența unui contract preliminar. Convenția de transferabilitate care face parte din sistemul european Sistemului European de Credite Transferabile și care este adoptată ca atare în sistemul național și neputând fi modificată la nivel instituțional, prevede că „toate creditele obținute în instituții și în programe acreditate sunt recunoscute și potențial transferabile în alte instituții și programe, în măsura în care conținutul și finalitatea lor sunt relevante pentru programul curent. Dacă părțile au încheiat un acord/contract de studiu după modelul Sistemului European de Credite Transferabile, acesta are putere legală”. Față de scopul și principiile Sistemului European de Credite Transferabile, instanța de fond a constatat că aplicarea acestui sistem nu exclude aplicabilitatea Regulamentului de ordine interioară unității de învățământ universitar, în speță Academia de Poliție „A.I.C.”. Astfel, Regulamentul privind aplicarea Sistemului European de Credite Transferabile și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din cadrul Academiei de Poliție sunt documente ce reglementează situații distincte, astfel că ambele își găsesc aplicabilitatea. Având în vedere că reclamantul a fost înmatriculat la forma de învățământ zi în Facultatea de Poliție, cursuri cu frecvență, seria 2010-2013, instanța de fond a reținut că pentru anul universitar 2010-2011, când reclamantul a urmat cursurile anului I de studii, era în vigoare Regulamentul din 26 noiembrie 2008, înlocuit ulterior prin Regulamentul din 15 iunie 2011. Potrivit art. 9 din Regulamentul din 26 noiembrie 2008 (art. 21 din regulamentul din 15 iunie 2011), „studenții Academiei nu pot repeta anii de studii în situația nepromovării acestora din motive imputabile lor, potrivit prevederilor prezentului regulament”. Art. 21 din Regulamentul din 26 noiembrie 2008 (art. 42 din Regulamentul din 15 iunie 2011), prevede că „studentul care nu promovează examenele din sesiunea de restanțe, în mod excepțional, cu aprobarea Consiliului Facultății poate susține reexaminarea, la o singură disciplină. În cazul în care nu promovează după reexaminare, studentul va fi exmatriculat din Academie, cu suportarea cheltuielilor de întreținere în timpul școlarizării”. Astfel, așa cum s-a reținut, la începutul anului universitar 2010-2011 și la momentul susținerii examenelor de către reclamant. Potrivit art. 22 din acest regulament, numărul de restanțe este dat de numărul examenelor și colocviilor nepromovate, conform planului de învățământ. Cum potrivit situației școlare, reclamantul avea două restanțe, neobținând nota de promovare la disciplinele drept penal, partea generală și drept civil, teoria generală, se constată incidența dispozițiilor din regulament care stabilesc sancțiunea exmatriculării ca urmare a nepromovării anului de studiu din motive imputabile. Prin urmare, reținând că norma de drept ce stabilește obligativitatea aplicării Sistemului European de Credite Transferabile, respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004, promovează posibilitatea recunoașterii academice a studenților români în afara țării și transferabilitatea creditelor de studii între facultățile aceleiași instituții de învățământ superior, între instituțiile românești de învățământ superior, precum și între acestea și universitățile din alte țări, în raport de scopul legii, instanța de fond apreciază că, în speță, aplicarea necorespunzătoare sau chiar lipsa aplicării Sistemului European de Credite Transferabile nu ar afecta legalitatea actelor administrative atacate, în speță fiind incidente dispozițiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din cadrul Academiei de Poliție. Ca atare, prim instanță a concluzionat în sensul că actul contestat a fost emis în baza și în executarea art. 57 alin. (3) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al Academiei de Poliție, precum și a art. 17 din Legea nr. 288/2004. La întocmirea acestuia a fost respectată forma și procedura prevăzută de lege, fiind emis cu respectarea limitelor competenței pârâtei. Legalitatea acestuia nu poate fi afectată de aplicarea defectuoasă a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 288/2004, argumentele invocate de reclamant în susținerea cererii sale nefiind incidente scopului normei de drept invocate, respectiv recunoașterea academică a studenților români, reclamantul neinvocând o vătămare a acestui drept.

Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, structurat în două cereri distincte, una referitoare la fondul cauzei și cea de-a doua cu privire la cererea de suspendare a executării aceleiași decizii contestate, de asemenea soluționată prin sentința atacată. 2.1. Cu privire la fondul cauzei Recurentul-reclamant a susținut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că hotărârea primei instanțe este nelegală raportat și la dispozițiile Legii nr. 288/2004 și ale art. 34, art. 35 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție „A.I.C.” („Regulamentul”). Reiterând situația de fapt generatoare a litigiului de față, recurentul a arătat că planificarea sesiunii de restanță, în ceea ce îl privește, s-a făcut cu încălcarea art. 34 și art. 35 din Regulament, în sensul că examenele la disciplinele Drept penal și Drept civil au fost planificate la data de 4 septembrie 2011, la ora 9.00-11.00, pentru prima disciplină și pentru data de 5 septembrie 2011, pentru cea de a doua disciplină, fără a se asigura un interval de cel puțin două zile între examene, astfel cum se arată în art. 35 din Regulament, intervalul de timp în cazul său fiind chiar mai mic de 24 h. S-a mai arătat că pârâta-intimată a încălcat și prevederile art. 15 alin. (1), respectiv art. 19 din Legea nr. 288/2004, întrucât nu a aplicat Sistemul european de credite pentru studii transferabile statuând în mod greșit că pentru promovarea anului de studiu era necesar să acumuleze numărul maxim de credite, de 60, ceea ce echivalează cu denaturarea scopului instituirii art. 148 alin. (3) din Legea nr. 1/2011. În fine, recurentul a mai criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul motivării, susținând nelegalitatea acesteia raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât nu au fost analizate argumentele sale, fiind preluate doar susținerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării. 2.2. Cu privire la cererea de suspendare a executării dispoziției zilnice a rectorului Academiei de Poliție „A.I.C.” din19 septembrie 2011 Printr-o cerere distinctă de recurs recurentul-reclamant a criticat soluția instanței de fond cuprinsă în aceeași hotărâre ce vizează și fondul cauzei sale, referitoare la solicitarea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat. În esență, s-a susținut că prin argumentele de fapt invocate s-au oferit elementele pe baza cărora se impunea ca instanța de fond să constate îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Procedura derulată în recurs 3.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Academia de Poliție „A.I.C.” a solicitat respingerea recursului promovat de recurent în ceea ce privește soluția de suspendare a executării actului atacat, arătând pe de o parte că prin decizia nr. 3927 din 14 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins deja o altă cerere de suspendare formulată de același recurent cu privire la actul a cărui anulare se solicită în cauză, iar pe de altă parte, că nu sunt întrunite în cauză cerințele cumulative prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cum bine a apreciat și prima instanță. 3.2. La data de 18 martie 2014, când a fost reținută în pronunțare cauza de față, în recurs, recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise în cuprinsul cărora au fost inserate motive noi de pretinsă nelegalitate a actului atacat, raportat la conținutul cererii de recurs. Astfel, s-a susținut încălcarea, prin actul administrativ contestat a principiului fundamental C.E.D.O., respectiv previzibilitatea legii, în sensul că deși autoritatea pârâtă și-a exercitat dreptul de apreciere în limitele permise de regulament, acesta din urmă nu era predictibil, față de regula puncte-credit. S-au mai invocat o serie de alte motive de nulitate a actului atacat, apreciate a fi de ordine publică, cum ar fi, nesemnarea deciziei de persoana îndreptățită, nemenționarea termenului de atac și nici a instanței competente și alte astfel de pretinse neregularități în legătură cu procedura de emitere a actului. În fine, a fost dezvoltată și critica referitoare la impunerea unui număr minim de 60 de credite de studiu transferabile pentru promovarea unui an de studiu, apreciată a fi contrară scopului dispozițiilor Legii nr. 288/2004, Legii nr. 1/2011 și Sistemului European de Credite Transferabile. Autoritatea intimată, luând act de conținutul notelor scrise a solicitat oral în fața instanței de recurs, a nu fi luate în considerare noile critici înfățișate ce reprezintă motive noi de recurs, tardiv formulate și nicidecum motive de nulitate sau excepții de ordine publică.

Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, față de cadrul normativ aplicabil dar și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304 1 C. proc. civ. , Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate și ca atare nu pot fi primite motivele de recurs înfățișate, în considerarea celor în continuare expuse. 4.1. Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că examinarea motivelor de recurs se realizează numai cu privire la cele cuprinse în cererea inițială de recurs, depusă cu respectarea termenului legal de motivare a recursului care este un termen imperativ astfel încât sancțiunea nerespectării lui, conform art. 103 C. proc. civ., este decăderea. Criticile noi inserate în notele scrise nu sunt motive de recurs de ordine publică și întrucât au fost invocate în afara termenului imperativ prevăzut de art. 303 alin. (1) și alin. (2), cu referire la art. 301 C. proc. civ., pentru motivarea recursului, nu pot fi primite și analizate. 4.2. Totodată, față de declarația expresă a recurentului-reclamant făcută cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, de care s-a luat act conform art. 246 C. proc. civ., urmează că Înalta Curte să analizeze și să răspundă punctual doar motivelor de recurs înfățișate cu referire la fondul cauzei. Din această perspectivă se reține că recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a dispoziției zilnice a rectorului Academiei de Poliție „A.I.C.” din 19 septembrie 2011, prin care a fost exmatriculat pentru nepromovarea anului I de studiu (în anul universitar 2010/2011) la Facultatea de Poliție, specializarea „Ordine și siguranță publică”, din motive imputabile, constând în nepromovarea examenelor la 2 din cele 21 discipline. Prezentarea rezumativă de mai sus a conținutului hotărârii atacate relevă atât aspectele de fapt și de drept analizate cu ocazia judecății în fond cât și considerentele judecătorului fondului în susținerea soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului-recurent, astfel că în contextul analizării motivelor de recurs nu se impune reiterarea acestora. 4.3. O primă critică a recurentului-reclamant, circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează netemeinicia hotărârii primei instanțe, raportat la prevederile art. 34 și art. 35 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție, în sensul că examenele au fost planificate cu încălcarea acestor norme. Reverificând textele din Regulamentul evocat la care reclamantul-recurent face trimitere, Înalta Curte reține că nu este fondată critica înfățișată. Astfel, conform art. 35 din Regulament, „în perioada sesiunilor de examene, programarea examenelor se face în așa fel încât să se asigure un interval de cel puțin două zile între examene”, iar potrivit art. 36 din același act „în sesiunea destinată restanțelor și reexaminărilor, studentul nu poate susține, în aceeași zi, două examene la discipline diferite”. Art. 35 din Regulament privește examenele organizate în timpul sesiunii obișnuite (între care trebuie „să se asigure cel puțin două zile”), iar art. 36 privește sesiunile de restanțe și reexaminări. Reclamantul-recurent a invocat încălcarea dispozițiilor regulamentare numai în ce privește programarea sesiunii de restanțe, iar singurele examene ce ar încălca normele din regulament referitoare la restanțe/reexaminări ar fi cele organizate în zilele de 4 și 5 septembrie 2011. Așstfel cum rezultă din prevederile Regulamentului (fiind de asemenea și de notorietate), „ziua” este unitatea temporală ce începe la ora 00:00 și se sfârșește la ora 24:00, iar dispozițiile art. 42 alin. (1) și alin. (3) din același Regulament prevăd sancțiunea exmatriculării pentru două sau mai multe examene nepromovate după sesiunea de restanțe, reexaminarea fiind posibilă numai pentru cei care nu au promovat examenul la o singură disciplină. Or, reclamantul-recurent a susținut două examene în sesiunea de restanțe, după cum el însuși recunoaște, astfel că instanța de fond a apreciat și aplicat corect textele din Regulament la situația sa concretă. Concluzionând pe acest aspect, Înalta Curte reține așadar că nu au fost încălcate prevederile regulamentare în planificarea examenelor la care s-a făcut referire și cum reclamantul-recurent nu a promovat anul de studiu, s-a aplicat corect sancțiunea prevăzută de art. 57 lit. b) din Regulament, aceea a exmatriculării. Înalta Curte arată totodată că actul atacat a respectat și prevederea cuprinsă în art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007, privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție „A.I.C.”, potrivit cu care „studenții Academiei nu pot repeta anii de studii în situația nepromovării acestora din motive imputabile lor”. 4.4. Nefondate sunt și aprecierea Înaltei Curți și criticile referitoare la pretinsa încălcare de către autoritatea pârâtă a prevederilor legale în materie de credite transferabile, în sensul neaplicării sistemului european de credite de studii transferabile, statuând în mod greșit că pentru promovarea anului de studiu era necesar ca reclamantul să acumuleze numărul maxim de credite. Astfel cum a reținut și instanța de fond, Senatul Universității a stabilit numărul minim de credite necesare promovării anului la 60. Faptul că acest număr reprezintă numărul maxim de credite la care face referire Sistemul european de credite de studii transferabile, nu înseamnă că nu s-ar fi respectat art. 15 din Legea nr. 288/2004 potrivit cu care: „aplicarea de către toate universitățile a Sistemului European de Credite Transferabile este obligatorie”. Totodată, art. 148 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale prevede că: „numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabilește de Senatul universității”. Regulamentul privind activitatea profesională a studenților la Academia de Poliție, a stabilit la art. 41 că promovarea unui an de studiu este condiționată de realizarea unui număr de 60 de puncte-credit. Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute și de prima instanță, că pârâta-intimată a evaluat situația recurentului-reclamant în raport de propriul Regulament adoptat în baza autonomiei universitare [art. 35 alin. (5) din Constituția României] pe care reclamantul l-a cunoscut și în baza căruia și-a dat toate examenele, inclusiv pe cele la care acesta nu a promovat. Instanța de fond, în mod corect a ținut cont de prevederile cuprinse în Regulamentul propriu al intimatului-pârât, câtă vreme nu s-a solicitat înlăturarea lor pe calea excepției de nelegalitate, sau printr-o cerere distinctă în anulare. În concluzie, în condițiile în care aplicabilitatea Regulamentului Academiei, nu a fost în mod legal înlăturată, nu există motive pentru a nu recunoaște incidența acestuia la întreaga activitate profesională. Acest Regulament are în mod prioritar reglementări derivând din rațiuni legate de bugetul asigurat pentru cheltuielile cu școlarizarea studenților care trebuie în mod necesar raportate la o rigoare și o calitate a învățământului foarte ridicate, cunoscute de către studenții care semnează un angajament în acest sens, fiind reflectat și în art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007. De altfel, în acest sens, Înalta Curte a statuat deja în alte câteva cauze similare. 4.

În fine, Înalta Curte constată că nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 nu poate fi primit. Susținerea recurentului-reclamant în sensul că hotărârea atacată nu este motivată în fapt și în drept este în mod evident nefondată și infirmată de chiar conținutul considerentelor expuse de judecătorul fondului în argumentarea soluției adoptate. Concluzionând și pe acest aspect, Înalta Curte arată că prima instanță, în redactarea sentinței recurate, a respectat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., răspunzând motivat și temeinic argumentat cererilor și susținerilor cuprinse în acțiunea de chemare în judecată. Prin urmare, față de toate considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față, nefiind identificate motive de nelegalitate de natură a atrage reformarea sentinței recurate.