ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1354/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1354/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 904

din 2 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S.A.M., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, Academia de Poliție „A.I.C.”,

prin care solicita anularea dispoziției zilnice a rectorului Academiei de Poliție

„A.I.C.” din 19 septembrie 2011, precum și suspendarea efectelor acesteia.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul a fost student

la Facultatea de Poliție specializarea „Ordine și Siguranță publică” din cadrul

Academiei de Poliție „A.I.C.” din București, iar prin comunicarea efectuată de pârâtă

la data de 25 septembrie 2011 i s-a adus la cunoștință că a fost exmatriculat. În

cuprinsul comunicării se menționează că măsura a fost luată în temeiul art. 15

alin. (1), art. 17 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 294/2007,

art. 42, art. 57 lit. b), art. 58 alin. (1) și alin. (2), art. 59 alin. (1) și

art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia

de Poliție „A.I.C.” din 15 iunie 2011 și având în vedere dispoziția zilnică a rectorului

din 19 septembrie 2011, pentru nepromovarea din motive imputabile a anului universitar

2010-2011, cu obligația restituirii cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.

Reclamantul contestă dispoziția

zilnică a rectorului Academiei de Poliție „A.I.C.” din 19 septembrie 2011 susținând

în esență că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare

la aplicarea Sistemului european de credite transferabile, care este obligatorie

începând cu anul universitar 2005-2006 în toate universitățile. După părerea reclamantului,

potrivit situației sale școlare, a obținut pe parcursul anului I de studii un număr

suficient de credite pentru promovarea în anul II și prin urmare dispoziția prin

care s-a dispus exmatricularea sa este nelegală.

Se reține că reclamantul

a parcurs procedura prealabilă formulând contestație împotriva dispoziției din

19 septembrie 2011, formulând contestația înregistrată din 22 septembrie 2011.

La cererea instanței de

judecată, s-a comunicat în extras dispoziția privind exmatricularea reclamantului

la data de 19 septembrie 2011 și Regulamentul privind activitatea profesională a

studenților din Academia de Poliție „A.I.C.” din 15 iunie 2011

În cuprinsul dispoziției

se menționează ca temei legal dispozițiile art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1),

alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 294/2007, art. 42, art. 57 lit. b), art. 58

alin. (1) și alin. (2), art. 59 alin. (1) și art. 60 din Regulamentul privind activitatea

profesională a studenților din Academia de Poliție „A.I.C.” din 15 iunie 2011 și

hotărârea Comisiei de disciplină din 15 septembrie 2011.

Se reține că actul administrativ

contestat a fost întocmit în conformitate cu actele administrative și normative

cu forță juridică superioară, respectiv Regulamentul de ordine interioară (Regulamentul

privind activitatea profesională a studenților din Academia de Poliție), H.G. nr.

294/2007 și Legea nr. 288/2004.

Astfel, Sistemul

european de credite transferabile, elaborat de The European Commision DG XXII „Education,

Training and Youth” în mai 1995, are următoarele principii de bază: transparența

informațiilor privind programele de studii; acordul mutual între universitățile

partenere; recunoașterea integrală a perioadelor de studii efectuate în străinătate;

flexibilitatea programelor de studii; recunoașterea diversității; recunoașterea

dreptului de opțiune; încrederea reciprocă; stabilirea coordonatelor sistemului;

alocarea creditelor pe discipline; elaborarea documentației, realizarea acordurilor

de cooperare în vederea asigurării mobilității studenților.

Pentru a crea premisele

dezvoltării unui învățământ superior centrat pe student și a promova mobilitatea

studenților în spiritul procesului Bologna de creare a Spațiului Învățământului

Superior European, odată cu reorganizarea studiilor universitare pe trei cicluri

succesive (licența, masterat, doctorat), Ordinul Ministrului Educației și Cercetării

nr. 3617/2005 a stabilit generalizarea aplicării Sistemului European de Credite

Transferabile (European Credit Transfer System, E.C.T.S.) în toate instituțiile

de învățământ superior din România.

Începând cu anul universitar

2005-2006, Sistemului European de Credite Transferabile este utilizat în toate universitățile

românești, atât în evidența rezultatelor profesionale ale propriilor studenți, cât

și în operarea transferului de rezultate profesionale obținute de studenți ca urmare

a frecventării și promovării unor discipline cuprinse în planurile de învățământ

ale altor universități din țară și străinătate sau ale altor programe de studii

din propria universitate.

Scopul introducerii sistemului

de credite constă în evaluarea, în mod realist, a încărcării relative a planului

de învățământ de către fiecare disciplină. Raportul ore de frecvență, credite reflectă

mai exact politica instituției în domeniul calității instruirii și importanța pe

care o acordă muncii studentului.

Măsurarea activității

prin credite permite: mobilitatea studenților; recunoașterea perioadelor de studii;

recunoașterea diplomelor; diversificarea gamei de opțiuni a studentului și flexibilizarea

programului de studiu; integrarea în normele învățământului european; conceperea

flexibilă a programelor de studiu din cadrul planului de învățământ; includerea

unor discipline noi în programul de studiu; recunoașterea perioadelor compacte de

studiu efectuate în alte universități.

Alocarea de credite se

face în conformitate cu practica universitară internațională, urmând metodologia

Sistemului European de Credite Transferabile, potrivit căreia 60 de credite reprezintă

echivalentul numeric pentru cantitatea normală de muncă a studentului mediu pe parcursul

unui an universitar, iar 30 de credite corespund, de obicei, unui semestru de învățământ

superior.

Alocarea de credite se

refera la toate disciplinele (obligatorii, opționale și facultative) oferite în

cadrul planurilor de învățământ. În alocarea numărului de credite pentru fiecare

disciplină/activitate se are în vedere, în exclusivitate, cantitatea de munca (workload)

pe care o solicită studentului mediu disciplina/activitatea respectivă, raportată

la totalul cantității de muncă necesară pentru a promova un an întreg de studiu.

Cantitatea de muncă a studentului vizează orele de prezență fizică la activitățile

didactice organizate (cursuri, seminarii, lucrări practice, atelier etc.), dar și

orele de studiu individual, elaborare de lucrări, cercetare etc., necesare pentru

atingerea obiectivelor formative ale disciplinei, ca parte componentă a viitorului

profil profesional.

Creditele sunt transferabile

între structurile

aparținând unor specializări sau profiluri diferite în condițiile demonstrării relevanței

disciplinelor creditate pentru programul curent al studentului. Transferul creditelor

în această situație se bazează, de regulă, pe existența unui contract preliminar.

Convenția de transferabilitate

care face parte din sistemul

european Sistemului European de Credite Transferabile și care este adoptată ca atare

în sistemul național și neputând fi modificată la nivel instituțional, prevede că

„toate creditele obținute în instituții și în programe acreditate sunt recunoscute

și potențial transferabile în alte instituții și programe, în măsura în care conținutul

și finalitatea lor sunt relevante pentru programul curent. Dacă părțile au încheiat

un acord/contract de studiu după modelul Sistemului European de Credite Transferabile,

acesta are putere legală”.

Față de scopul și principiile

Sistemului European de Credite Transferabile, instanța de fond a constatat că aplicarea

acestui sistem nu exclude aplicabilitatea Regulamentului de ordine interioară unității

de învățământ universitar, în speță Academia de Poliție „A.I.C.”. Astfel, Regulamentul

privind aplicarea Sistemului European de Credite Transferabile și Regulamentul privind

activitatea profesională a studenților din cadrul Academiei de Poliție sunt documente

ce reglementează situații distincte, astfel că ambele își găsesc aplicabilitatea.

Având în vedere că reclamantul

a fost înmatriculat la forma de învățământ zi în Facultatea de Poliție, cursuri

cu frecvență, seria 2010-2013, instanța de fond a reținut că pentru anul universitar

2010-2011, când reclamantul a urmat cursurile anului I de studii, era în vigoare

Regulamentul din 26 noiembrie 2008, înlocuit ulterior prin Regulamentul din 15

iunie 2011.

Potrivit art. 9 din Regulamentul

din 26 noiembrie 2008 (art. 21 din regulamentul din 15 iunie 2011), „studenții Academiei

nu pot repeta anii de studii în situația nepromovării acestora din motive imputabile

lor, potrivit prevederilor prezentului regulament”.

Art. 21 din Regulamentul

din 26 noiembrie 2008 (art. 42 din Regulamentul din 15 iunie 2011), prevede că „studentul

care nu promovează examenele din sesiunea de restanțe, în mod excepțional, cu aprobarea

Consiliului Facultății poate susține reexaminarea, la o singură disciplină. În cazul

în care nu promovează după reexaminare, studentul va fi exmatriculat din Academie,

cu suportarea cheltuielilor de întreținere în timpul școlarizării”.

Astfel, așa cum s-a reținut,

la începutul anului universitar 2010-2011 și la momentul susținerii examenelor de

către reclamant. Potrivit art. 22 din acest regulament, numărul de restanțe este

dat de numărul examenelor și colocviilor nepromovate, conform planului de învățământ.

Cum potrivit situației

școlare, reclamantul avea două restanțe, neobținând nota de promovare la disciplinele

drept penal, partea generală și drept civil, teoria generală, se constată incidența

dispozițiilor din regulament care stabilesc sancțiunea exmatriculării ca urmare

a nepromovării anului de studiu din motive imputabile.

Prin urmare, reținând

că norma de drept ce stabilește obligativitatea aplicării Sistemului European

de Credite Transferabile, respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004, promovează posibilitatea

recunoașterii academice a studenților români în afara țării și transferabilitatea

creditelor de studii între facultățile aceleiași instituții de învățământ superior,

între instituțiile românești de învățământ superior, precum și între acestea și

universitățile din alte țări, în raport de scopul legii, instanța de fond apreciază

că, în speță, aplicarea necorespunzătoare sau chiar lipsa aplicării Sistemului

European de Credite Transferabile nu ar afecta legalitatea actelor administrative

atacate, în speță fiind incidente dispozițiile cuprinse în Regulamentul privind

activitatea profesională a studenților din cadrul Academiei de Poliție.

Ca atare, prim instanță

a concluzionat în sensul că actul contestat a fost emis în baza și în executarea

art. 57 alin. (3) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al Academiei de

Poliție, precum și a art. 17 din Legea nr. 288/2004. La întocmirea acestuia a fost

respectată forma și procedura prevăzută de lege, fiind emis cu respectarea limitelor

competenței pârâtei. Legalitatea acestuia nu poate fi afectată de aplicarea defectuoasă

a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 288/2004, argumentele invocate de reclamant

în susținerea cererii sale nefiind incidente scopului normei de drept invocate,

respectiv recunoașterea academică a studenților români, reclamantul neinvocând o

vătămare a acestui drept.

înfățișate de recurentul-reclamant

Împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,

structurat în două cereri distincte, una referitoare la fondul cauzei și cea de-a

doua cu privire la cererea de suspendare a executării aceleiași decizii contestate,

de asemenea soluționată prin sentința atacată.

2.1. Cu privire la fondul

cauzei

Recurentul-reclamant a

susținut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că hotărârea primei instanțe

este nelegală raportat și la dispozițiile Legii nr. 288/2004 și ale art. 34, art.

35 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din Academia

de Poliție „A.I.C.” („Regulamentul”).

Reiterând situația de

fapt generatoare a litigiului de față, recurentul a arătat că planificarea sesiunii

de restanță, în ceea ce îl privește, s-a făcut cu încălcarea art. 34 și art. 35

din Regulament, în sensul că examenele la disciplinele Drept penal și Drept civil

au fost planificate la data de 4 septembrie 2011, la ora 9.00-11.00, pentru prima

disciplină și pentru data de 5 septembrie 2011, pentru cea de a doua disciplină,

fără a se asigura un interval de cel puțin două zile între examene, astfel cum se

arată în art. 35 din Regulament, intervalul de timp în cazul său fiind chiar mai

mic de 24 h.

S-a mai arătat că pârâta-intimată

a încălcat și prevederile art. 15 alin. (1), respectiv art. 19 din Legea nr. 288/2004,

întrucât nu a aplicat Sistemul european de credite pentru studii transferabile statuând

în mod greșit că pentru promovarea anului de studiu era necesar să acumuleze numărul

maxim de credite, de 60, ceea ce echivalează cu denaturarea scopului instituirii

art. 148 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.

În fine, recurentul a

mai criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul motivării, susținând nelegalitatea

acesteia raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât nu au fost analizate

argumentele sale, fiind preluate doar susținerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării.

2.2. Cu privire la cererea

de suspendare a executării dispoziției zilnice a rectorului Academiei de Poliție

„A.I.C.” din19 septembrie 2011

Printr-o cerere distinctă

de recurs recurentul-reclamant a criticat soluția instanței de fond cuprinsă în

aceeași hotărâre ce vizează și fondul cauzei sale, referitoare la solicitarea de

suspendare a efectelor actului administrativ atacat.

În esență, s-a susținut

că prin argumentele de fapt invocate s-au oferit elementele pe baza cărora se impunea

ca instanța de fond să constate îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 14 și

art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată.

în recurs

3.1. Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata-pârâtă Academia de Poliție „A.I.C.” a solicitat respingerea

recursului promovat de recurent în ceea ce privește soluția de suspendare a executării

actului atacat, arătând pe de o parte că prin decizia nr. 3927 din 14 octombrie

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins deja o altă cerere de suspendare

formulată de același recurent cu privire la actul a cărui anulare se solicită în

cauză, iar pe de altă parte, că nu sunt întrunite în cauză cerințele cumulative

prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cum bine a apreciat și prima

instanță.

3.2. La data de 18 martie

2014, când a fost reținută în pronunțare cauza de față, în recurs, recurentul-reclamant

a depus la dosar concluzii scrise în cuprinsul cărora au fost inserate motive noi

de pretinsă nelegalitate a actului atacat, raportat la conținutul cererii de recurs.

Astfel, s-a susținut încălcarea, prin actul administrativ contestat a principiului

fundamental C.E.D.O., respectiv previzibilitatea legii, în sensul că deși autoritatea

pârâtă și-a exercitat dreptul de apreciere în limitele permise de regulament, acesta

din urmă nu era predictibil, față de regula puncte-credit.

S-au mai invocat o serie

de alte motive de nulitate a actului atacat, apreciate a fi de ordine publică, cum

ar fi, nesemnarea deciziei de persoana îndreptățită, nemenționarea termenului de

atac și nici a instanței competente și alte astfel de pretinse neregularități în

legătură cu procedura de emitere a actului.

În fine, a fost dezvoltată

și critica referitoare la impunerea unui număr minim de 60 de credite de studiu

transferabile pentru promovarea unui an de studiu, apreciată a fi contrară scopului

dispozițiilor Legii nr. 288/2004, Legii nr. 1/2011 și Sistemului European de

Credite Transferabile.

Autoritatea intimată,

luând act de conținutul notelor scrise a solicitat oral în fața instanței de recurs,

a nu fi luate în considerare noile critici înfățișate ce reprezintă motive noi de

recurs, tardiv formulate și nicidecum motive de nulitate sau excepții de ordine

publică.

instanței de recurs

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, față de cadrul normativ

aplicabil dar și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304

1

C. proc. civ. , Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate și ca atare nu pot fi

primite motivele de recurs înfățișate, în considerarea celor în continuare expuse.

4.1. Cu titlu prealabil,

Înalta Curte arată că examinarea motivelor de recurs se realizează numai cu privire

la cele cuprinse în cererea inițială de recurs, depusă cu respectarea termenului

legal de motivare a recursului care este un termen imperativ astfel încât sancțiunea

nerespectării lui, conform art. 103 C. proc. civ., este decăderea.

Criticile noi inserate

în notele scrise nu sunt motive de recurs de ordine publică și întrucât au fost

invocate în afara termenului imperativ prevăzut de art. 303 alin. (1) și alin. (2),

cu referire la art. 301 C. proc. civ., pentru motivarea recursului, nu pot fi primite

și analizate.

4.2. Totodată, față de

declarația expresă a recurentului-reclamant făcută cu ocazia dezbaterilor asupra

recursului, de care s-a luat act conform art. 246 C. proc. civ., urmează că Înalta

Curte să analizeze și să răspundă punctual doar motivelor de recurs înfățișate cu

referire la fondul cauzei.

Din această perspectivă

se reține că recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ

cu solicitarea de anulare a dispoziției zilnice a rectorului Academiei de Poliție

„A.I.C.” din 19 septembrie 2011, prin care a fost exmatriculat pentru nepromovarea

anului I de studiu (în anul universitar 2010/2011) la Facultatea de Poliție, specializarea

„Ordine și siguranță publică”, din motive imputabile, constând în nepromovarea examenelor

la 2 din cele 21 discipline.

Prezentarea rezumativă

de mai sus a conținutului hotărârii atacate relevă atât aspectele de fapt și de

drept analizate cu ocazia judecății în fond cât și considerentele judecătorului

fondului în susținerea soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului-recurent,

astfel că în contextul analizării motivelor de recurs nu se impune reiterarea acestora.

4.3. O primă critică a

recurentului-reclamant, circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează netemeinicia hotărârii primei instanțe, raportat

la prevederile art. 34 și art. 35 din Regulamentul privind activitatea profesională

a studenților din Academia de Poliție, în sensul că examenele au fost planificate

cu încălcarea acestor norme.

Reverificând textele din

Regulamentul evocat la care reclamantul-recurent face trimitere, Înalta Curte reține

că nu este fondată critica înfățișată.

Astfel, conform art. 35

din Regulament, „în perioada sesiunilor de examene, programarea examenelor se face

în așa fel încât să se asigure un interval de cel puțin două zile între examene”,

iar potrivit art. 36 din același act „în sesiunea destinată restanțelor și reexaminărilor,

studentul nu poate susține, în aceeași zi, două examene la discipline diferite”.

Art. 35 din Regulament

privește examenele organizate în timpul sesiunii obișnuite (între care trebuie „să

se asigure cel puțin două zile”), iar art. 36 privește sesiunile de restanțe și

reexaminări. Reclamantul-recurent a invocat încălcarea dispozițiilor regulamentare

numai în ce privește programarea sesiunii de restanțe, iar singurele examene ce

ar încălca normele din regulament referitoare la restanțe/reexaminări ar fi cele

organizate în zilele de 4 și 5 septembrie 2011.

Așstfel cum rezultă din

prevederile Regulamentului (fiind de asemenea și de notorietate), „ziua” este unitatea

temporală ce începe la ora 00:00 și se sfârșește la ora 24:00, iar dispozițiile

art. 42 alin. (1) și alin. (3) din același Regulament prevăd sancțiunea exmatriculării

pentru două sau mai multe examene nepromovate după sesiunea de restanțe, reexaminarea

fiind posibilă numai pentru cei care nu au promovat examenul la o singură disciplină.

Or, reclamantul-recurent a susținut două examene în sesiunea de restanțe, după cum

el însuși recunoaște, astfel că instanța de fond a apreciat și aplicat corect textele

din Regulament la situația sa concretă.

Concluzionând pe acest

aspect, Înalta Curte reține așadar că nu au fost încălcate prevederile regulamentare

în planificarea examenelor la care s-a făcut referire și cum reclamantul-recurent

nu a promovat anul de studiu, s-a aplicat corect sancțiunea prevăzută de art. 57

lit. b) din Regulament, aceea a exmatriculării.

Înalta Curte arată totodată

că actul atacat a respectat și prevederea cuprinsă în art. 15 alin. (1) din H.G.

nr. 294/2007, privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție „A.I.C.”,

potrivit cu care „studenții Academiei nu pot repeta anii de studii în situația nepromovării

acestora din motive imputabile lor”.

4.4. Nefondate sunt și

aprecierea Înaltei Curți și criticile referitoare la pretinsa încălcare de către

autoritatea pârâtă a prevederilor legale în materie de credite transferabile, în

sensul neaplicării sistemului european de credite de studii transferabile, statuând

în mod greșit că pentru promovarea anului de studiu era necesar ca reclamantul să

acumuleze numărul maxim de credite.

Astfel cum a reținut și

instanța de fond, Senatul Universității a stabilit numărul minim de credite necesare

promovării anului la 60. Faptul că acest număr reprezintă numărul maxim de credite

la care face referire Sistemul european de credite de studii transferabile, nu înseamnă

că nu s-ar fi respectat art. 15 din Legea nr. 288/2004 potrivit cu care: „aplicarea

de către toate universitățile a Sistemului European de Credite Transferabile este

obligatorie”.

Totodată, art. 148

alin. (3) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale prevede că: „numărul minim

de credite necesar promovării anului universitar se stabilește de Senatul universității”.

Regulamentul privind activitatea

profesională a studenților la Academia de Poliție, a stabilit la art. 41 că promovarea

unui an de studiu este condiționată de realizarea unui număr de 60 de puncte-credit.

Înalta Curte constată,

în acord cu cele reținute și de prima instanță, că pârâta-intimată a evaluat situația

recurentului-reclamant în raport de propriul Regulament adoptat în baza autonomiei

universitare [art. 35 alin. (5) din Constituția României] pe care reclamantul l-a

cunoscut și în baza căruia și-a dat toate examenele, inclusiv pe cele la care acesta

nu a promovat.

Instanța de fond, în mod

corect a ținut cont de prevederile cuprinse în Regulamentul propriu al intimatului-pârât,

câtă vreme nu s-a solicitat înlăturarea lor pe calea excepției de nelegalitate,

sau printr-o cerere distinctă în anulare.

În concluzie, în condițiile

în care aplicabilitatea Regulamentului Academiei, nu a fost în mod legal înlăturată,

nu există motive pentru a nu recunoaște incidența acestuia la întreaga activitate

profesională. Acest Regulament are în mod prioritar reglementări derivând din rațiuni

legate de bugetul asigurat pentru cheltuielile cu școlarizarea studenților care

trebuie în mod necesar raportate la o rigoare și o calitate a învățământului foarte

ridicate, cunoscute de către studenții care semnează un angajament în acest sens,

fiind reflectat și în art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007.

De altfel, în acest sens,

Înalta Curte a statuat deja în alte câteva cauze similare.

4.5. În fine, Înalta Curte

constată că nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 nu poate

fi primit.

Susținerea recurentului-reclamant

în sensul că hotărârea atacată nu este motivată în fapt și în drept este în mod

evident nefondată și infirmată de chiar conținutul considerentelor expuse de judecătorul

fondului în argumentarea soluției adoptate.

Concluzionând și pe acest

aspect, Înalta Curte arată că prima instanță, în redactarea sentinței recurate,

a respectat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., răspunzând motivat

și temeinic argumentat cererilor și susținerilor cuprinse în acțiunea de chemare

în judecată.

Prin urmare, față de toate

considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va

respinge ca nefondat recursul de față, nefiind identificate motive de nelegalitate

de natură a atrage reformarea sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul S.A.M. împotriva sentinței civile nr. 904 din 2 octombrie 2012 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 martie 2014.