ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4980/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 3 octombrie 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești,

reclamantul N.A. a chemat în judecată Academia de Poliție A.I.C. București,

solicitând să se dispună suspendarea executării dispoziției zilnice din 19

septembrie 2011 emisă de aceasta, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii

în anulare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, în sensul că noul regulament de ordine interioară al pârâtei i-a fost

comunicat după începerea sesiunii de examene, iar executarea dispoziției ar fi de

natură să-l prejudicieze grav.

Tribunalul Argeș, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 1015 din 18 octombrie 2011 a admis cererea reclamatului

N.G. în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliție A.I.C. și a suspendat executarea

dispoziției zilnice din 19 septembrie 2011 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii

în anulare.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâta Academia de Poliție A.I.C., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitând casarea sentinței și reținerea spre competentă soluționare

a cauzei pentru următoarele motive:

S-a arătat că Tribunalul

Argeș a pronunțat o încheiere cu încălcarea normelor de competență materială, în

cauză competența în prima instanță revine Curții de Apel Pitești, secția contencios

administrativ și fiscal, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 809/R-Cont din 4 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost admis

recursul formulat de pârâtă, s-a casat sentința și s-a reținut cauza spre competentă

soluționare a Curții de Apel Pitești, în primă instanță.

Pentru a hotărî astfel,

s-a reținut că recursul este fondat sub aspectul încălcării competenței materiale.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 RON, se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale

și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică

specială nu se prevede astfel”.

În cauză, actul administrativ

a cărui suspendare se solicită, respectiv dispoziția din 19 septembrie 2011, este

emis de către rectorul Academiei de Poliție A.I.C., iar potrivit art. 1 din H.G.

nr. 94/2007, academia funcționează în subordinea Ministerului Administrației și

Internelor.

De asemenea, potrivit

art. 10 alin. (1) din același act normativ, structura organizatorică a academiei

și numărul de posturi aferente acesteia se aprobă prin ordin al ministrului administrației

și internelor.

S-a reținut că din interpretarea

textelor de lege menționate, rezultă intenția legiuitorului de a crea o autoritate

publică unică la nivel central pentru formarea inițială și continuă a personalului

din subordinea M.A.I., încadrată în structura centrală a acestuia.

Faptul că Academia de

Poliție A.I.C. este o autoritate publică centrală rezultă și din anexa nr. 1 la

H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M.A.I. care plasează

recurenta în organigrama ministerului pe aceeași poziție cu Inspectoratul General

al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul

General al Jandarmeriei Române, toate acestea făcând parte din administrația publică

centrală, iar nu la nivelul inspectoratelor județene care sunt autorități publice

locale.

Având în vedere caracterul

de autoritate publică centrală al Academiei de Poliție A.I.C., competența în prezenta

cauză s-a stabilit în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea

nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 202/F-Cont

din 9 mai 2012, Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de reclamant, a

dispus suspendarea executării dispoziției zilnice din 19 septembrie 2011 până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

Curtea a apreciat că cererea

formulată de reclamant este fondată deoarece modificarea regulamentului în data

de 15 iunie 2011, pentru o faptă săvârșită anterior acestui moment poate fi apreciată

ca îndeplinind condiția de caz bine justificat.

Aplicarea retroactivă

a textului de lege și lipsa transparenței acestuia pot să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

De asemenea, s-a reținut

că este îndeplinită și condiția producerii unui prejudiciu material, câtă vreme

s-ar impune ca reclamantul să suporte cheltuielile de școlarizare și celelalte consecințe

ce rezultă din măsura adoptată prin actul administrativ.

În opinia Curții de apel,

prin probatoriul administrat, pârâta nu a dovedit că la momentul susținerii examenelor

existau aceste reglementări legale și că acestea se aflau în concordanță cu reglementările

cuprinse în lege.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs Academia de Poliție A.I.C.

În motivele de recurs

s-a susținut că Regulamentul privind activitatea profesională a studenților din

Academie a fost adoptat la data de 15 iunie 2011, iar examenele s-au susținut în

septembrie 2011, la sfârșitul anului universitar, astfel că nu se poate pune în

discuție nelegalitatea dispoziției prin retroactivitatea Regulamentului.

S-a mai explicat că numărul

de examene nepromovate după sesiunea de examene și de restanțe justifică măsura

exmatriculării reclamantului.

Reclamantul a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu precizarea că a promovat

examenele restante.

Înalta Curte, din examinarea

motivelor de recurs, a acțiunii și prevederilor legale aplicabile, constată că recursul

este fondat, potrivit explicațiilor de mai jos.

Suspendarea reprezintă

o operațiune de întrerupere temporară a efectelor juridice a unui act administrativ,

fiind o garanție a legalității, care intervine în cazuri de excepție, între alte

motive și pentru atunci când se contestă legalitatea actului.

Potrivit art. 14 din Legea

nr. 554/2004, instanța competentă poate dispune suspendarea actului administrativ

dacă sunt îndeplinite mai multe condiții, respectiv cazul bine justificat, prevenirea

unei pagube iminente și formularea plângerii prealabilă.

Așadar, suspendarea prin

hotărâre judecătorească a executării actului administrativ, reprezintă o excepție

de la regula executării din oficiu a actului administrativ și se dispune în condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, care trebuie întrunite cumulativ.

Legiuitorul a definit

atât cazul bine justificat cât și paguba iminentă.

Astfel, potrivit art.

2 alin. (1) lit. t) prin caz bine justificat se înțelege împrejurările legate de

starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ.

În speță, s-a invocat

și reținut de instanța de fond ca fiind caz bine justificat nelegalitatea dispoziției

de exmatriculare, ca urmare a aplicării unui regulament care n-ar fi fost în vigoare

la data emiterii actului.

Acest aspect nu poate

fi reținut însă că îndeplinește condițiile cazului bine justificat, deoarece Regulamentul

s-a adoptat și a intrat în vigoare la 15 iunie 2011, iar dispoziția s-a emis la

19 septembrie 2011 ca urmare a nepromovării examenelor.

În aceste condiții, nu

se poate reține aparența de nelegalitate evidentă a actului, urmând ca instanța

investită cu judecarea fondului să se pronunțe asupra nelegalității decurgând din

eventuala aplicare retroactivă a Regulamentului.

În ceea ce privește paguba

iminentă, existența acesteia nu va mai fi analizată deoarece cele două condiții

trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa uneia dintre ele face inutilă cercetarea celeilalte.

În raport de considerentele

de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a se admite, cu modificarea

sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Academia de Poliție A.I.C. împotriva sentinței nr. 202/F-Cont din 9 mai 2012

a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul N.G., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2012.