ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3405/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 15 iulie 2011 pe rolul Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.A.I. a chemat în

judecată Academia de Poliție A.I.C. și M.A.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la respectarea angajamentului înregistrat

din 02 octombrie 2007, respectiv încadrarea reclamantului în unitățile M.A.I., la

plata de despăgubiri morale și materiale cauzate de lipsa practicării profesiei

pentru care a fost pregătit în sumă de 20.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința

nr. 4145 din 6 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând,

în esență, următoarele:

Întrucât, conform O.U.G.

nr. 30/2007, pârâtul M.A.I. este organ de specialitate al administrației publice

centrale, potrivit art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, acțiunile

privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale revin spre

competentă soluționare în fond Curților de Apel, dacă prin lege organică nu se prevede

altfel.

Totodată, pârâta Academia

de Poliție A.I.C. este o instituție de învățământ superior acreditată ce face parte

din rețeaua națională de învățământ și desfășoară un serviciu public organizat la

nivel național, fapt ce atrage de asemenea competența Curții de Apel.

2.2. Învestită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2001 din 23 martie 2012 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență, reținând, în esență, următoarele:

În raport cu dispozițiile

art. 1 și 2 din H.G. nr. 294/2007, conform cărora Academia de Poliție A.I.C. este

instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua de învățământ

de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului național al studiilor

universitare, această instituție, parte a sistemului național de învățământ, nu

poate fi asimilată unei autorități centrale, având în vedere, prin analogie, și

jurisprudența Înaltei Curți în materie.

În ce privește capătul

de cerere formulat împotriva M.A.I., pretențiile sunt îndreptate împotriva ambilor

pârâți (repartizarea directă de către Academia de Poliție în baza convenției încheiate,

pe un post din structura M.A.I.), fiind incidente dispozițiile art. 9 teza I C.

proc. civ., conform cărora „cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate

fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei”.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conform celor expuse anterior,

reclamantul

a chemat în judecată Academia de Poliție A.I.C. și M.A.I., solicitând obligarea

pârâților la respectarea angajamentului înregistrat din 02 octombrie 2007, respectiv

încadrarea reclamantului în unitățile M.A.I., la plata de despăgubiri morale și

materiale cauzate de lipsa practicării profesiei pentru care a fost pregătit în

sumă de 20.000 RON.

În interpretarea și aplicarea

normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond,

după cum urmează:

criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat;

criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

În cauză, întrucât litigiul

nu are caracter fiscal, instanța competentă se determină în funcție de rangul central

sau local al autorității publice emitente a actului administrativ ce formează obiectul

litigiului.

Întrucât capetele de cerere

formulate de reclamant vizează executarea obligațiilor ce decurg din

angajamentului încheiat

între reclamant și Academia de Poliție A.I.C., conform susținerilor din cererea

de chemare în judecată, instanța de contencios administrativ competentă se stabilește

în funcție de criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice

a acestei instituții publice.

Conform art. 1 alin. (1)

și (2) din H.G. nr. 294/2007:

„Art.

1. - (1) Academia de Poliție A.I.C., înființată în baza H.G.

nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne,

cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Academia, cu

sediul în municipiul București, este instituție publică de învățământ superior acreditată,

din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a

sistemului național al studiilor universitare.

(2)

Academia funcționează în subordinea M.A.I., denumit în continuare M.A.I.

”

În jurisprudența sa recentă,

Înalta Curte a reținut că universitățile, categorie din care face parte și pârâta

Academia de Poliție A.I.C., sunt autorități publice în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004, care nu îndeplinesc

cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificate drept organe ale autorității

publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea

dispoziție, fiind astfel asimilate unei autorități publice de nivel local. Înalta

Curte are în vedere jurisprudența reprezentată, cu titlu de exemplu, de

deciziile nr. 989 din

23 februarie 2012, nr. 1034 din 24 februarie 2012, nr. 1146 din 2 martie 2012 și

nr. 1770 din 30 martie 2012).

Împrejurarea că reclamantul

a chemat în judecată și pe pârâtul M.A.I., organ de specialitate al administrației

publice centrale, nu este de natură a atrage în mod automat competența Curții de

Apel, atâta timp cât obligația a cărei executare este cerută de petent decurge din

angajamentul încheiat cu Academia de Poliție A.I.C., în privința căreia s-a reținut

că are rangul unei autorități publice de nivel local.

În consecință, având în

vedere faptul că pârâta Academia de Poliție A.I.C., în calitate de emitent al actului

administrativ a cărui executare este solicitată de reclamant, face parte din categoria

autorităților publice de nivel local, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

competența revine secției de contencios administrativ a Tribunalului.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul I.A.I. în contradictoriu cu pârâții Academia de Poliție A.I.C.

și M.A.I. în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iulie

2012.