ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare
în judecată înregistrată la data de 27 iunie 2011 pe rolul Tribunalului București,
secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.Ș. a chemat în judecată
Academia de Poliție A.I.C. – Facultatea de Poliție, solicitând instanței ca, prin
hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea adresei din 15 martie 2011 de retragere
de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a dosarului său
de candidat pentru obținerea titlului de profesor universitar și reînaintarea de
urgență a acestui dosar în vederea atestării la Direcția Generală pentru Coordonarea
Învățământului Superior din cadrul ministerului, precum și obligarea pârâtei la
plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința
nr. 3599 din 1 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ
și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând,
în esență, următoarele:
În raport cu normele de
competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit.
d) C. proc. civ., față de obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul are
ca obiect un act administrativ emis de o instituție publică centrală.
2.2. Învestită cu soluționarea
cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1249 din 22 februarie 2012 a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a
IX-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de
competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea
regulatorului de competență, reținând, în esență, următoarele:
Potrivit H.G. nr. 416/2007
privind structura organizatorică și efectivele M.A.I., pârâta Academia de Poliție
A.I.C. este menționată în Anexa I, pct. II, lit. a) nr. 19, ca fiind o instituție
aflată în subordinea/coordonarea M.A.I.
Academia de Poliție A.I.C.
este o structură teritorială a învățământului public național, care nu acționează
ca o autoritate centrală cu alte structuri teritoriale pe care să le coordoneze
și nici nu este ordonator principal de credite în raport de alte autorități teritoriale
pe care să le finanțeze ca ordonatori secundari ori terțiari de credite.
Împrejurarea că M.A.I.
este o autoritate publică centrală, iar pârâta Academia de Poliție A.I.C. este coordonată
de această autoritate, nu conferă pârâtei statut de autoritate centrală, aceasta
fiind o instituție de interes local și de asemenea o persoană juridică distinctă
de minister.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și
de drept relevante
Înalta Curte
constatând îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.
civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conform celor expuse anterior,
reclamantul
a chemat în judecată Academia de Poliție A.I.C. solicitând instanței să dispună
anularea adresei din 15 martie 2011 de retragere de la Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului a dosarului său de candidat pentru obținerea titlului de
profesor universitar și reînaintarea de urgență a acestui dosar în vederea atestării
la Direcția Generală pentru Coordonarea Învățământului Superior din cadrul ministerului,
precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În interpretarea și aplicarea
normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în
jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții
instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond,
după cum urmează:
criteriul poziționării
în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)
a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric, stabilit
pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face
obiectul actului administrativ contestat.
În cauză, întrucât litigiul
nu are caracter fiscal, instanța competentă se determină în funcție de rangul central
sau local al autorității publice emitente a actului administrativ ce formează obiectul
litigiului, respectiv căreia i se solicită îndeplinirea unei anumite operațiuni
administrative, în speță pârâta Academia de Poliție A.I.C.
Conform art. 1 alin. (1)
și (2) din H.G. nr. 294/2007:
„Art.
1. - (1) Academia de Poliție A.I.C., înființată în baza H.G.
nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a M.A.I., cu modificările
și completările ulterioare, denumită în continuare Academia, cu sediul în municipiul
București, este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua
de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului
național al studiilor universitare.
(2)
Academia funcționează în subordinea M.A.I., denumit în continuare M.A.I.
”
În jurisprudența sa recentă,
Înalta Curte a reținut că universitățile, categorie din care face parte și pârâta
Academia de Poliție A.I.C., sunt autorități publice în sensul dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004, care nu îndeplinesc
cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificate drept organe ale autorității
publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea
dispoziție, fiind astfel asimilate unei autorități publice de nivel local. Înalta
Curte are în vedere jurisprudența reprezentată, cu titlu de exemplu, de
deciziile din 23 februarie
2012, din 24 februarie 2012, din 2 martie 2012 și din 30 martie 2012.
În același sens, Înalta
Curte constată că în mod corect a avut în vedere Curtea de Apel faptul că, potrivit
prevederilor H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M.A.I.,
pârâta Academia de Poliție A.I.C. funcționează în subordinea/coordonarea M.A.I.,
astfel că nu îi poate fi recunoscut un rang central în sistemul organelor administrației
publice centrale, în sensul dispozițiilor art. 116 din Constituție, întrucât o asemenea
ipoteză ar fi de natură să o plaseze pe poziție de egalitate cu autoritatea publică
supraordonată.
În consecință, apreciind
că pârâta Academia de Poliție A.I.C. face parte din categoria autorităților publice
de nivel local, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine
secției de contencios administrativ a Tribunalului.
Temeiul legal al regulatorului
de competență
Având în vedere considerentele
expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a
IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliție A.I.C.
– Facultatea de Poliție în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iulie
2012.