ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3403/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 27 iunie 2011 pe rolul Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.Ș. a chemat în judecată

Academia de Poliție A.I.C. – Facultatea de Poliție, solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea adresei din 15 martie 2011 de retragere

de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a dosarului său

de candidat pentru obținerea titlului de profesor universitar și reînaintarea de

urgență a acestui dosar în vederea atestării la Direcția Generală pentru Coordonarea

Învățământului Superior din cadrul ministerului, precum și obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința

nr. 3204 din 4 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând,

în esență, următoarele:

Față de prevederile

art. 114, art. 116 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale și de reglementarea

specială dată de art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, art. 1 din H.G. nr. 416/2007,

art. 1 din H.G. nr. 294/2007, pârâta este parte componentă a sistemului național

de învățământ superior și funcționează în subordinea M.A.I., fără vreo limitare

de ordin teritorial în realizarea scopului său și exercitarea competențelor prevăzute

de lege, care să justifice calificarea sa drept autoritate publică locală.

Reglementările legale

în baza cărora pârâta este organizată și funcționează conferă acesteia calitatea

de instituție publică centrală, astfel că acțiunile prin care se solicită anularea

actelor sale sunt de competența Curții de Apel, în temeiul art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Sub aspect teritorial,

reclamantul a înțeles să se adreseze unei instanțe bucureștene, astfel că, potrivit

competenței alternative reglementate în materia litigiilor de contencios administrativ

[art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004], sunt îndeplinite condițiile pentru ca

litigiul să fie dedus spre soluționare Curții de Apel București.

2.2. Învestită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1835 din 14 martie 2012 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență, reținând, în esență, următoarele:

În raport cu dispozițiile

art. 1 alin. (1) și 2 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007, conform cărora Academia de

Poliție A.I.C. este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua

de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului

național al studiilor universitare, această instituție, parte a sistemului național

de învățământ, nu poate fi asimilată unei autorități centrale, având în vedere,

prin analogie, și jurisprudența Înaltei Curți în materie.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conform celor expuse anterior,

reclamantul

a chemat în judecată Academia de Poliție A.I.C. solicitând instanței să dispună

anularea adresei din 15 martie 2011 de retragere de la Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului a dosarului său de candidat pentru obținerea titlului de

profesor universitar și reînaintarea de urgență a acestui dosar în vederea atestării

la Direcția Generală pentru Coordonarea Învățământului Superior din cadrul ministerului,

precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În interpretarea și aplicarea

normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond,

după cum urmează:

criteriul poziționării

în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)

a autorității publice emitente a actului atacat;

criteriul valoric, stabilit

pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face

obiectul actului administrativ contestat.

În cauză, întrucât litigiul

nu are caracter fiscal, instanța competentă se determină în funcție de rangul central

sau local al autorității publice emitente a actului administrativ ce formează obiectul

litigiului, respectiv căreia i se solicită îndeplinirea unei anumite operațiuni

administrative, în speță pârâta Academia de Poliție A.I.C.

Conform art. 1 alin. (1)

și (2) din H.G. nr. 294/2007:

„Art.

1. - (1) Academia de Poliție A.I.C., înființată în baza H.G.

nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne,

cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Academia, cu

sediul în municipiul București, este instituție publică de învățământ superior acreditată,

din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a

sistemului național al studiilor universitare.

(2)

Academia funcționează în subordinea M.A.I., denumit în continuare M.A.I.

”

În jurisprudența sa recentă,

Înalta Curte a reținut că universitățile, categorie din care face parte și pârâta

Academia de Poliție A.I.C., sunt autorități publice în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004, care nu îndeplinesc

cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificate drept organe ale autorității

publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea

dispoziție, fiind astfel asimilate unei autorități publice de nivel local. Înalta

Curte are în vedere jurisprudența reprezentată, cu titlu de exemplu, de

deciziile din 23 februarie

2012, din 24 februarie 2012, din 2 martie 2012 și din 30 martie 2012.

Totodată, având în vedere

faptul că pârâta Academia de Poliție A.I.C. funcționează în subordinea M.A.I., instanța

apreciază că nu îi poate fi recunoscut un rang central în sistemul organelor administrației

publice centrale, în sensul dispozițiilor art. 116 din Constituție, întrucât o asemenea

ipoteză ar fi de natură să o plaseze pe poziție de egalitate cu autoritatea publică

supraordonată.

În consecință, având în

vedere faptul că pârâta Academia de Poliție A.I.C., în calitate de emitent al actului

administrativ ce formează obiectul litigiului, face parte din categoria autorităților

publice de nivel local, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența

revine secției de contencios administrativ a Tribunalului.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul P.Ș. în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliție A.I.C.

– Facultatea de Poliție în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iulie

2012.