ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3403/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3403/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare
în judecată înregistrată la data de 27 iunie 2011 pe rolul Tribunalului București,
secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.Ș. a chemat în judecată
Academia de Poliție A.I.C. – Facultatea de Poliție, solicitând instanței ca, prin
hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea adresei din 15 martie 2011 de retragere
de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a dosarului său
de candidat pentru obținerea titlului de profesor universitar și reînaintarea de
urgență a acestui dosar în vederea atestării la Direcția Generală pentru Coordonarea
Învățământului Superior din cadrul ministerului, precum și obligarea pârâtei la
plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința
nr. 3204 din 4 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ
și fiscal, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând,
în esență, următoarele:
Față de prevederile
art. 114, art. 116 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale și de reglementarea
specială dată de art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, art. 1 din H.G. nr. 416/2007,
art. 1 din H.G. nr. 294/2007, pârâta este parte componentă a sistemului național
de învățământ superior și funcționează în subordinea M.A.I., fără vreo limitare
de ordin teritorial în realizarea scopului său și exercitarea competențelor prevăzute
de lege, care să justifice calificarea sa drept autoritate publică locală.
Reglementările legale
în baza cărora pârâta este organizată și funcționează conferă acesteia calitatea
de instituție publică centrală, astfel că acțiunile prin care se solicită anularea
actelor sale sunt de competența Curții de Apel, în temeiul art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004.
Sub aspect teritorial,
reclamantul a înțeles să se adreseze unei instanțe bucureștene, astfel că, potrivit
competenței alternative reglementate în materia litigiilor de contencios administrativ
[art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004], sunt îndeplinite condițiile pentru ca
litigiul să fie dedus spre soluționare Curții de Apel București.
2.2. Învestită cu soluționarea
cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1835 din 14 martie 2012 a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a
înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului
de competență, reținând, în esență, următoarele:
În raport cu dispozițiile
art. 1 alin. (1) și 2 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007, conform cărora Academia de
Poliție A.I.C. este instituție publică de învățământ superior acreditată, din rețeaua
de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului
național al studiilor universitare, această instituție, parte a sistemului național
de învățământ, nu poate fi asimilată unei autorități centrale, având în vedere,
prin analogie, și jurisprudența Înaltei Curți în materie.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și
de drept relevante
Înalta Curte
constatând îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.
civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Conform celor expuse anterior,
reclamantul
a chemat în judecată Academia de Poliție A.I.C. solicitând instanței să dispună
anularea adresei din 15 martie 2011 de retragere de la Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului a dosarului său de candidat pentru obținerea titlului de
profesor universitar și reînaintarea de urgență a acestui dosar în vederea atestării
la Direcția Generală pentru Coordonarea Învățământului Superior din cadrul ministerului,
precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În interpretarea și aplicarea
normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în
jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții
instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond,
după cum urmează:
criteriul poziționării
în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale)
a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric, stabilit
pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face
obiectul actului administrativ contestat.
În cauză, întrucât litigiul
nu are caracter fiscal, instanța competentă se determină în funcție de rangul central
sau local al autorității publice emitente a actului administrativ ce formează obiectul
litigiului, respectiv căreia i se solicită îndeplinirea unei anumite operațiuni
administrative, în speță pârâta Academia de Poliție A.I.C.
Conform art. 1 alin. (1)
și (2) din H.G. nr. 294/2007:
„Art.
1. - (1) Academia de Poliție A.I.C., înființată în baza H.G.
nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne,
cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Academia, cu
sediul în municipiul București, este instituție publică de învățământ superior acreditată,
din rețeaua de învățământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a
sistemului național al studiilor universitare.
(2)
Academia funcționează în subordinea M.A.I., denumit în continuare M.A.I.
”
În jurisprudența sa recentă,
Înalta Curte a reținut că universitățile, categorie din care face parte și pârâta
Academia de Poliție A.I.C., sunt autorități publice în sensul dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004, care nu îndeplinesc
cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificate drept organe ale autorității
publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea
dispoziție, fiind astfel asimilate unei autorități publice de nivel local. Înalta
Curte are în vedere jurisprudența reprezentată, cu titlu de exemplu, de
deciziile din 23 februarie
2012, din 24 februarie 2012, din 2 martie 2012 și din 30 martie 2012.
Totodată, având în vedere
faptul că pârâta Academia de Poliție A.I.C. funcționează în subordinea M.A.I., instanța
apreciază că nu îi poate fi recunoscut un rang central în sistemul organelor administrației
publice centrale, în sensul dispozițiilor art. 116 din Constituție, întrucât o asemenea
ipoteză ar fi de natură să o plaseze pe poziție de egalitate cu autoritatea publică
supraordonată.
În consecință, având în
vedere faptul că pârâta Academia de Poliție A.I.C., în calitate de emitent al actului
administrativ ce formează obiectul litigiului, face parte din categoria autorităților
publice de nivel local, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența
revine secției de contencios administrativ a Tribunalului.
Temeiul legal al regulatorului
de competență
Având în vedere considerentele
expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a
IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamantul P.Ș. în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliție A.I.C.
– Facultatea de Poliție în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iulie
2012.