ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3242/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința civilă

nr. 597 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere

referitor la validarea angajamentelor semnate de pârâți și a respins ca inadmisibil

acest capăt de cerere și ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Academia

de Poliție A.I.C. în contradictoriu cu pârâții P.P.M. și T.G.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Astfel, instanța de fond

a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la validitatea

angajamentelor semnate de pârâți cât și a cheltuielilor de școlarizare, apreciat

că nu se poate pronunța asupra validității angajamentelor semnate de către pârâți

în baza dispoziției contestate deoarece acestea nu au caracterul unor acte administrative

în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ.

De asemenea, a considerat

că este inadmisibil și capătul de cerere referitor la cheltuielile de școlarizare

deoarece ulterior emiterii deciziei rectorului Academiei de Poliție nu s-a emis

nici un act în ce privește cheltuielile de școlarizare ale pârâților, astfel încât

instanța nu se poate pronunța asupra acestora.

În ce privește cererea

în anulare a dispoziției din 16 septembrie 2009 emisă de reclamantă, instanța de

fond a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada motivelor de nelegalitate pe care

se sprijină acțiunea în anulare.

Astfel, reține instanța

de fond că celor doi pârâți la care face referire dispoziția emisă de rectorul Academiei

de Poliție li s-a permis accesul la examen ca urmare a unor analize efectuate și

în urma cărora s-a constatat că aceștia îndeplineau condițiile pentru a candida

la examenul de admitere în Academie.

Apreciază judecătorul

fondului că în mod greșit, reclamanta susține că pârâții nu se încadrează în limitele

dispozițiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 360 /2002 și art. 20 lit. g) din ordinul

M.A.I. nr. 665/2008, deoarece aceasta cunoștea situația pârâtului P.P.M. care a

fost înmatriculat în anul I, la dosarul acestuia fiind depusă Ordonanța nr. 2349/P/2005

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin care a fost sancționat

cu amendă administrativă, astfel încât nu se poate susține că pârâtul are antecedente

penale, așa cum greșit reține reclamanta.

Totodată, consideră instanța

de fond că în speță, pârâtul îndeplinește și condițiile prevăzute de statutul polițistului,

în art. 10 lit. b) deoarece acestuia i s-a aplicat doar o sancțiune cu caracter

administrativ.

În ceea ce îl privește

pe cel de-al doilea pârât T.G., reține instanța de fond că acesta a fost, de asemenea,

înmatriculat în anul I în cadrul Academiei de Poliție prin aceeași dispoziție a

rectorului a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, iar rezoluția organului

de cercetare penală, respectiv I.P.J. Arad din 14 ianuarie 2009 de care face vorbire

nota raport din 6 octombrie 2009 a Serviciului Resurse Umane al Academiei nu este

relevantă deoarece nu s-a făcut dovada soluției adoptate de organele de cercetare

penală față de acest pârât.

Nu se poate susține, în

opinia instanței de fond, apărarea reclamantei că acesta nu îndeplinește cerințele

prev. de lege pentru a putea fi înmatriculat ca student în cadrul reclamantei deoarece

prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad s-ar putea dispune scoaterea

de sub urmărire penală a acestuia, situație în care nu se poate susține neîndeplinirea

dispozițiilor prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului

cu modific. și complet. ulterioare și O.M.A.I., art. 20, lit. h).

2.Recursul declarat în

cauză

Împotriva sentinței

nr. 597 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios

administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Academia de Poliție A.I.C.,

în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în dezvoltarea

căruia a susținut, în esență, următoarele:

Printr-o primă critică

formulată susține recurenta că sentința recurată este nelegală pentru că instanța

de fond nu a respectat art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și s-a pronunțat

pe excepția inadmisibilității capătului secundar de cerere cu prioritate deși cererea

viza în principal anularea în parte a unui act administrativ și în mod subsecvent

analiza validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ supus

cercetării instanței, cercetare condiționată oricum de admiterea capătului de cerere

principal

Prin criticile formulate

pe fondul cauzei susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins cererea

principală ca neîntemeiată, în ceea ce-l privește pe intimatul P.P.M., în condițiile

în care acesta nu îndeplinește condiția prevăzută de Legea nr. 360/2002 și Ordinul

M.A.I. nr. 665/2008, candidaților la admiterea în instituțiile de învățământ ale

Ministerului Administrației și Internelor; în acest sens se arată că pârâtul a fost

înmatriculat deși avea antecedente penale și nu avea un comportament corespunzător

cerințelor de conduită admise și practicate în societate în condițiile în care în

ambele dosare în care a fost implicat pârâtul, procurorii au dispus prin ordonanță

scoaterea de sub urmărire penală a acestuia întrucât faptele prevăzute de legea

penală și săvârșite cu vinovăție nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

sens în care pârâtul a fost obligat doar la plata unei amenzi administrative. În

plus, mai arată recurenta că hotărârea de exmatriculare a pârâtului s-a întemeiat

pe un text din regulament care se referă exact la săvârșirea de către acesta a unei

fapte prevăzute de legea penală.

În ceea ce-l privește

pe pârâtul T.G., recurenta susține că în mod greșit a reținut instanța că nu s-a

făcut dovada soluției adoptate de organele de urmărire penală față de pârât și că

lipsa soluției adoptate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad atrage după sine

îndeplinirea, în situația pârâtului a dispozițiilor art. 10 lit. b) din Legea

nr. 360/2002 și ale art. 20 lit. h) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 în condițiile

în care din înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv adresa din 13

octombrie 2009 al Inspectoratului de Poliție a Județului Arad și adresa Parchetului

de pe lângă Judecătoria Arad emisă în Dosarul nr. 4721/P/2008 la 20 octombrie 2009,

rezultă fără dubiu că pârâtul se afla în curs de urmărire penală pe parcursul înscrierii

și susținerii examenului de admitere la Academia de Poliție cât și la momentul înmatriculării

sale.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele dosarului,

motivele de nelegalitate a hotărârii atacate invocate de recurent și examinând cauza

sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Astfel, în raport cu dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanța de fond

a apreciat că nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța

de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. (1) din L.C.A., angajamentele

semnate de cei doi studenți, intimați în prezenta cauză în baza Dispoziției Rectorului

Academiei de Poliție din 16 septembrie 2009, întrucât aceste acte nu dau naștere,

nu modifică și nu sting raporturi juridice, fiind simple acte materiale corespunzătoare

procedurilor operaționale specifice etapei înmatriculării studenților în cadrul

respectivei unității de învățământ din cadrul Ministerului Administrației și Internelor,

așa încât vor fi înlăturate criticile formulate prin cererea de recurs cu privire

la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (6) din L.C.A.

Pe fondul cauzei, Înalta

Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta

procedează, la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora

li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care

nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci se va limita, doar, la

analiza criticilor care se circumscriu unor motive de recurs, în sensul art. 304

C. proc. civ., având în vedere și înscrisurile noi depuse în recurs, în condițiile

art. 305 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată,

în acord cu instanța de fond, că în mod greșit recurenta susține că intimatul P.P.M.,

față de care s-a luat măsura scoaterii de sub urmărire penală în două dosare penale,

nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 20 lit. h) și lit. g) din Ordinul M.A.I.

nr. 665/2008 și art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002, iar intimatul T.C.G.G.,

fiind în curs de cercetare penală, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.

10 lit. b) din Legea nr. 360/2002 și art. 20 lit. h) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008,

pentru a putea rămâne studenți în cadrul Academiei de Poliție, în urma promovării

examenului de admitere din sesiunea iulie-august 2009.

În acest context, Înalta

Curte, consideră că se impune a sublinia faptul că nu se poate reține existența

antecedentelor penale în sarcina unei persoane în absența unei hotărâri judecătorești

definitive de condamnare pentru săvârșirea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de

legea penală iar aplicarea într-un proces penal a unei amenzi administrative în

temeiul art. 18

1

C. pen. nu atrage asupra persoanei sancționate ansamblul

decăderilor, incapacităților și interdicțiilor specifice unei sancțiuni penale.

Prin urmare, sfera de

aplicare a condiției speciale pentru admiterea în instituțiile de învățământ din

cadrul Ministerului de Interne prevăzută în art. 10 lit. b) din Legea nr. 360/2002

și în art. 20 lit. h) din ordinul M.I.R.A. nr. 665/2008, nu poate fi extinsă la

alte situații, cum în mod greșit a procedat recurenta în cazul intimaților, față

de care s-a dispus prin ordonanță, respectiv rechizitoriu scoaterea de sub urmărire

penală în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b

1

) C.

proc. pen.

Totodată, câtă vreme,

din înscrisurile depuse în recurs, rezultă că s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea

de sub urmărirea penală și a intimatului T.G., nu se poate reține că acesta se mai

află în curs de cercetare penală, pentru a fi în contradicție cu dispozițiile

art. 10 lit. b) și art. 20 lit. h) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, cum în mod greșit

susține recurenta.

De asemenea, în condițiile

în care nici Legea nr. 360/2002 și nici Ordinul nr. 665/2008, nu definesc și nici

măcar nu stabilesc standardele minime ale noțiunii de comportament corespunzător

cerințelor de conduită admise și practicate în societate, deși impun verificarea

și constatarea unei astfel de condiție în persoana candidaților la Academia de Poliție,

prin dispozițiile art. 10 lit. c) și respectiv, art. 20 lit. g), este excesiv și

lipsit de temei legal a accepta susținerile recurentei în sensul că o persoană față

de care a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală, nu îndeplinește o asemenea

condiție.

În contextul prezentat,

Înalta Curte constată că, hotărârea atacată este dată cu interpretarea și aplicarea

corectă a tuturor prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar,neexistând

motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate și văzând dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Academia de Poliție A.I.C., împotriva sentinței civile nr. 597 din 31 ianuarie

2011 a Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012.