ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3390/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3390/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
1.
Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul
București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M.D.,
în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, a solicitat obligarea pârâtului la recunoașterea diplomei de licență
emisă de Universitatea S.H. pe numele său, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în drept a cererii, reclamanta a
invocat prevederile Constituției României și ale Legii învățământului nr.
1/2011.
La termenul din data de 29 noiembrie 2013,
instanța a invocat și a pus în discuția părților excepția necompetentei
materiale.
Hotărârile care au generat conflictul
negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 5903 din 29 noiembrie
2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că
pârâtul este o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice,
iar litigiile privind actele administrative (tipice sau asimilate) emise de
acesta sunt de competența curții de apel, ca instanță de contencios
administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28
ianuarie 2014.
2.2. Prin sentința nr. 1622 din 23 mai 2014, Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția
necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei
formulată de reclamanta M.M.M., în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H.,
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în favoarea Tribunalului
București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel
București a reținut incidența art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind litigiile cu
autoritățile locale, dar și jurisprudența Îmaltei Curți de Casație și Justiție (exemplu
decizia nr. 2945/2012 pronunțată în Dosarul nr. 211/42/2011) în care s-a arătat
că „or, în speța de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea
„S.H." din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică
de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale,
cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare
în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului,
cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Așadar,
Universitatea „S.H." nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a
fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act
normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție. În
cauza de față, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei
autorități publice locale”.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului
negativ de competență Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta
M.M.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului, a solicitat obligarea pârâtului la recunoașterea diplomei de licență,
emisă de Universitatea S.H.
Legea contenciosului administrativ a stabilit
prin dispozițiile art. 10 competența materială de soluționare a cauzelor în raport
de două criterii, și anume al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat
actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul principal al cauzei de
față, care privește cererea adresată unei autorități publice centrale, respectiv
Ministerul Educației Naționale, de recunoaștere a unei diplome de licență, competența
de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită exclusiv în raport de criteriul locului
ocupat de această autoritate publică pârâtă, competența revenind, astfel, curții
de apel.
În mod eronat s-a raportat Curtea de Apel București
la decizia nr. 2945/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, în condițiile în care obiectul cauzei nu îl constituie
obligarea Universității S.H. la emiterea unui act administrativ, anume diploma de
licență a reclamantei, situație premisă a deciziei sus-menționate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează
că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei
revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe M.M.M.D., Ministerul Educației Naționale și Universitatea S.H. în favoarea
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie
2014.