ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3390/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a solicitat obligarea pârâtului la recunoașterea diplomei de licență emisă de Universitatea S.H. pe numele său, cu cheltuieli de judecată. În motivarea în drept a cererii, reclamanta a invocat prevederile Constituției României și ale Legii învățământului nr. 1/2011. La termenul din data de 29 noiembrie 2013, instanța a invocat și a pus în discuția părților excepția necompetentei materiale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 5903 din 29 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că pârâtul este o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice, iar litigiile privind actele administrative (tipice sau asimilate) emise de acesta sunt de competența curții de apel, ca instanță de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 ianuarie 2014. 2.2.

Prin sentința nr. 1622 din 23 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei formulată de reclamanta M.M.M., în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H., Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut incidența art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind litigiile cu autoritățile locale, dar și jurisprudența Îmaltei Curți de Casație și Justiție (exemplu decizia nr. 2945/2012 pronunțată în Dosarul nr. 211/42/2011) în care s-a arătat că „or, în speța de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată Universitatea „S.H." din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Așadar, Universitatea „S.H." nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție. În cauza de față, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale”. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a solicitat obligarea pârâtului la recunoașterea diplomei de licență, emisă de Universitatea S.H.

Legea contenciosului administrativ a stabilit prin dispozițiile art. 10 competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii, și anume al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul principal al cauzei de față, care privește cererea adresată unei autorități publice centrale, respectiv Ministerul Educației Naționale, de recunoaștere a unei diplome de licență, competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de această autoritate publică pârâtă, competența revenind, astfel, curții de apel.

În mod eronat s-a raportat Curtea de Apel București la decizia nr. 2945/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în condițiile în care obiectul cauzei nu îl constituie obligarea Universității S.H. la emiterea unui act administrativ, anume diploma de licență a reclamantei, situație premisă a deciziei sus-menționate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe M.M.M.D., Ministerul Educației Naționale și Universitatea S.H. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2014.