ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3098/2015

Decizia nr. 3098/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.06.2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Universitatea B., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale, prin ministru la recunoașterea următoarelor documente de studii: diploma de licență seria C nr. 0055867 și diploma de master seria A nr. 055677;

- obligarea pârâților la legalizarea și apostilarea diplomelor de licență și master mai sus menționate;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 2702 din 13 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și soluția de principiu pentru unificarea practicii, adoptată la 20 februarie 2012, în ședința Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect obligarea universității să emită un act administrativ sau să efectueze o operațiune administrativă, întrucât universitatea este asimilată unei autorități publice locale.

2.2. Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3968 din 27 mai 2015, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, această din urmă instanță a reținut că reclamanta a invocat, în principal, un pretins refuz nejustificat de recunoaștere a diplomelor de licență și master de către Ministerul Educației Naționale (care reprezintă un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004) și constituie un litigiu de competența curții de apel, ținând seama de calitatea pârâtului, de autoritate publica centrală, legalizarea și apostilarea diplomelor de licență și master fiind operațiuni subsecvente recunoașterii respectivelor documente.

În opinia acestei instanțe, obiectul acțiunii deduse judecății nu îl reprezintă obligarea Universitatea B. la emiterea unui act, întrucât reclamanta nu a contestat vreun act emis de această pârâtă, pentru a analiza calitatea universității de autoritate publică locală, cum a reținut Curtea de apel, așa încât, chemarea acestei pârâte în judecată nu prezinta relevanță pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul principal al prezentului litigiu, identificat corect de Tribunalul București, vizează refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Educației Naționale de recunoaștere a actelor de studii ale reclamantei, indicate în petitul acțiunii.

Raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, este vorba de un litigiu ce privește un act administrativ asimilat (refuz nejustificat), așa cum este definit în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce emană de la o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Educației Naționale.

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere material, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este reprezentată de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, aplicabil în cauză fiind criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice.

Prin urmare, în mod eronat Curtea de Apel București s-a raportat la decizia de unificare a practicii adoptată în data de 20 februarie 2012 de Plenul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care obiectul cauzei nu îl constituie obligarea Universității B. la emiterea unui act administrativ, anume diploma de licență a reclamatei, situație premisă a deciziei sus-menționate.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, instanța corect învestită de către reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Universitatea B., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios adminstrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2015.