ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 217/2015

Decizia nr. 217/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 decembrie 2013, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat, obligarea pârâtului H. să le recunoască titlul de licențiați obținut în urma susținerii examenului de licență la diferitele specializări din cadrul Universității I.

Prin sentința civilă nr. 907 din 19 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și soluția de principiu pentru unificarea practicii, adoptată la 20 februarie 2012, în ședința Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect obligarea universității să emită un act administrativ sau să efectueze o operațiune administrativă, întrucât universitatea este asimilată unei autorități publice locale.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6594 din 16 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cauzei constă în obligarea H. să recunoască reclamanților titlul de licențiat obținut în urma susținerii examenului de licență.

Prin urmare, cauza nu privește obligarea Universității I. să emită diplome de licență reclamanților, ci emiterea de către H., care este o autoritate publică de nivel central, a unui act administrativ de recunoaștere a unor diplome deja emise.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Înalta Curte reține că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat obligarea pârâtului H. să le recunoască diplomele obținute în urma susținerii examenului de licență.

Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii, și anume criteriul rangului autorității care a emis ori încheiat actul și criteriul valoric în cazul litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 81/2010 prevăd că H. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Având în vedere obiectul principal al cauzei de față, care privește obligarea unei autorități publice centrale, respectiv H., de recunoaștere a unei diplome de licență, competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de această autoritate publică pârâtă în sistemul administrației publice, revenind, astfel, curții de apel.

Prin urmare, în mod eronat, s-a raportat Curtea de Apel București la decizia de unificare a practicii adoptată în data de 20 februarie 2012 de Plenul secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care obiectul cauzei nu îl constituie obligarea Universității I. la emiterea unui act administrativ, anume diploma de licență a reclamanților, situație premisă a deciziei sus-menționate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, învestită inițial de către reclamanți, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

temeiul legal al acesteia;

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâtul H., în favoarea Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.