ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2205/2016

DECIZIA nr. 2205/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a II-a în data de 04 februarie 2015, sub nr. de dosar x/2/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. București și pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, a solicitat:

2.1. Prin Sentința civilă nr. 5870 din 22 septembrie 2015, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a, apreciind, în esență, că principalul capăt de cerere îl constituie cel privind obligarea pârâtului Ministerul Educației și Cercetării Științifice la emiterea avizului pentru tipărirea formularului tipizat al diplomei de licență, reținând în continuare că pârâtul reprezintă o autoritate publică centrală, ceea ce atrage competența curților de apel.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 580 din data de 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale.

S-a declinat competența de judecare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. București și pârâtul-chemat în garanție Ministerul Educației și Cercetării Științifice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că prin neinvocarea necompetenței de soluționare a cauzei la primul termen de judecată, tribunalul a devenit instanța competentă material de a soluționa dosarul.

De asemenea, s-a reținut că raportul de accesorialitate între cele două capete de cerere este invers față de cel reținut de tribunal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență:

Înalta Curte urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Așa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal, obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diploma de licență și suplimentul la diplomă.

În speță, B. nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident, B. este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, este aplicabil primul criteriu al art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte - B. - competența de soluționare a litigiului revine tribunalului.

În ceea ce privește obligarea Ministerului Educației Naționale să procedeze la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diplomele de licență, se cuvine a observa dispozițiile art. 123 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii adiționale și incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Or, în litigiul de față, este evident faptul că această cerere reprezintă o cerere accesorie potrivit art. 30 alin (4) C. proc. civ. Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a II a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. București și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV