ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 152/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Giurgiu, secția civilă, reclamantul Sindicatul Învățământului Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, obligarea acestuia să recunoască diploma de licență eliberată de Universitatea A. pe numele B.

2.1. Tribunalul Giurgiu, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 325 din 3 septembrie 2015, a declinat competența materială a soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Învățământului Giurgiu în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a disjuns soluționarea cererii reclamantului în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar Giurgiu.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Giurgiu a avut în vedere calitatea Ministerului Educației Naționale de autoritate publică centrală, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

2.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2.943 din 10 noiembrie 2015, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că dispoziția Tribunalului de declinare a competenței soluționării cauzei este consecința admiterii excepției necompetenței materiale invocate din oficiu, ulterior închiderii dezbaterilor, repunerea cauzei pe rol fiind motivată de necesitatea discutării competenței materiale a instanței.

Or, efectul omisiunii de a invoca necompetența materială a tribunalului până la primul termen de judecată, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., la care părțile erau legal citate în fața primei instanțe, este competența instanței inițial învestite de a soluționa cererea menționată.

De lege lata, declinarea competenței ulterior închiderii dezbaterilor și repunerii cauzei pe rol nu mai este cu putință, o dată depășit termenul procedural de invocare a necompetenței instanța rămânând competentă să judece, chiar dacă virtual dispoziția legală incidentă ar fi menționat competența acestei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează cererea reclamantului privind obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să recunoască diploma de licență eliberată de Universitatea A. pe numele B.

Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume criteriul rangului autorității care a emis ori încheiat actul și criteriul valoric în cazul litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 81/2010 prevăd că Ministerul Educației Naționale este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

În raport cu obiectul prezentei cauze, care privește obligarea unei autorități publice centrale, respectiv Ministerul Educației Naționale, de recunoaștere a unei diplome de licență, competența de soluționare a cauzei urmează să fie stabilită exclusiv în raport cu criteriul locului ocupat de această autoritate publică pârâtă în sistemul administrației publice, revenind, astfel, curții de apel.

În fine, în raport cu motivele reținute de Curtea de apel în sentința pronunțată, Înalta Curte constată că instanța învestită prin declinare nu poate exercita un control judiciar asupra hotărârii de declinare, aceasta neaflându-se într-o cale de atac nu se poate comporta ca o atare instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Învățământului Giurgiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2016.

Procesat de ED