ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1683/2016
Camera de Consiliu
Asupra conflictului de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, sub nr. x/112/2013, disjunsă din Dosarul nr. x/112/2013, Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ Bistrița-Năsăud, în numele și pentru membrul de sindicat A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale obligarea pârâtului la acordarea distincțiilor Diploma "Gheorghe Lazăr" și Diploma de excelență, precum și a premiilor în bani aferente acestora, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin Sentința civilă nr. 3063/F/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Cluj, reținându-se, în esență, că prezenta acțiune are natura juridică a unei acțiuni în contencios administrativ, că actul se solicită a fi emis de o autoritate centrală, astfel încât competența de soluționare a litigiului aparține curții de apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 55/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. de Dosar x/33/2015.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
Prin Sentința civilă nr. 57/2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, cu consecința desesizării și declinării competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal, reținându-se că reclamanta contestă refuzul autorităților locale: școala, inspectorat, consiliu local, în condițiile în care acestea au atribuții: de a propune, aproba/acorda premii în temeiul raportului de serviciu; de a aproba bugete; de a înainta documentația ministerului. Ori, refuzul autorității locale, fundamentat în condițiile raportului de serviciu, poate fi atacat, potrivit normelor mai sus-enunțate, la tribunal, secția contencios.
Prin Sentința nr. 162 din 25 martie 2016, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu, și în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A., prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Constatând ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a suspendat din oficiu orice altă procedură și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
La pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal, a reținut că această competență în primă instanță aparține curții de apel, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin raportare, în speță, la criteriul rangului autorității publice care are calitatea de parte în raportul de drept administrativ dedus judecății și în a cărei competență administrativă intră actul administrativ ce se solicită a fi emis prin capătul principal de cerere.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.
Potrivit prevederilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic titular cu rezultate excelente în activitatea didactică, educativă și științifică poate primi decorații, ordine, medalii, titluri, precum și premii, potrivit legii, în aliniatul al doilea fiind menționate ordinele și medaliile care pot fi conferite personalului didactic.
În art. 113 din același act normativ se arată că în afara distincțiilor prevăzute la art. 112, ministrul educației și cercetării este autorizat să acorde personalului didactic și de cercetare din învățământ alte distincții și premii menționate în textul actului normativ.
La lit. e), art. 113 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, se arată că diploma de excelență se acordă cadrelor didactice pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în învățământ, diploma fiind însoțită de un premiu de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni.
Distincțiile și premiile prevăzute la art. 113 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic se acordă în baza unui regulament aprobat de ministrul educației și cercetării.
În Ordinul nr. 5435 din 23 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, se prevede la art. 1: "ministrul educației, cercetării și tineretului este autorizat să acorde personalului didactic din învățământul de stat distincția Diploma de excelență".
În art. 12 al Ordinului nr. 5435/2006 se arată că Diploma de excelență este însoțită de un premiu a cărui valoare este de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.
În art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, ministrul emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii.
Înalta Curte constată că, ordinul de acordare a distincțiilor Diploma "Gheorghe Lazăr" și Diploma de excelență, fiind un act administrativ emis de o autoritate centrală, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere unor raporturi juridice, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 corelate cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența în primă instanță aparține curții de apel.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale în favoarea Curții de Apel Cluj, Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2016.
Procesat de GGC - MI