ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 702/2017

Decizia nr. 702/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul secției I civilă a Tribunalului Bistrița-Năsăud, sub nr. x/112/2013, disjunsă din dosarul nr. x/112/2013, Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ Bistrița-Năsăud, în numele și pentru membrul de sindicat A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale obligarea pârâtului la acordarea distincțiilor Diploma Gheorghe Lazăr și Diploma de excelență, precum și a premiilor în bani aferente acestora, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin Sentința civilă nr. 3063/F/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținându-se, în esență, că prezenta acțiune are natura juridică a unei acțiuni în contencios administrativ, că actul se solicită a fi emis de o autoritate publică centrală, astfel încât competența de soluționare a litigiului aparține curții de apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 317/2016 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrului de sindicat A. în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale. A fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei ordinul de acordare a distincției Gheorghe Lazăr clasa a II-a și a diplomei de excelență pentru anul școlar 2008 - 2009, fiind respinse celelalte capete de acțiune.

Prin cererea de recurs formulată, Ministerul Educației Naționale a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că aceasta a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât instanța de fond a obligat recurentul să emită un ordin de completare a Ordinului nr. 5.399/2009.

S-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar aprobată prin Legea nr. 283/2011, susținându-se astfel că instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea legii.

Se arată că dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 prevăd faptul că "în anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță", iar dispozițiile art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 menționează că "prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și art. 24 nu se aplică în anul 2010".

Recurentul a susținut că emiterea în prezent a ordinului de acordare a distincțiilor pentru anul 2008 - 2009 impune verificarea din nou a tuturor condițiilor necesare pentru emiterea sa, implicit a existenței fondurilor bugetare, arătându-se că, în prezent, alocarea de fonduri bugetare pentru acordarea de premii este interzisă de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 și, ca atare, nu este posibilă alocarea de fonduri bugetare în acest sens, astfel că, în lipsa lor, nu este posibilă emiterea ordinului.

Având în vedere că emiterea ordinului de acordare a distincțiilor este condiționată de acordarea premiului care ar trebui să însoțească diploma respectivă, recurentul apreciază că refuzul de emitere a ordinului este justificat, iar instanța de fond în mod greșit a apreciat că este un refuz nejustificat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul pârâtului Ministerul Educației Naționale, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține că deși recurentul invocă motivele de casare prevăzute de dispozițiile noului cod de procedură civilă, în cauza dedusă judecății, având în vedere data introducerii acțiunii, 31 ianuarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile din vechiul cod de procedură civilă, astfel încât instanța de control judiciar va avea în vedere motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar nu poate primi criticile formulate de recurent, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că instanța de fond a exercitat atribuțiile puterii judecătorești prin interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale la cauza dedusă judecății, nefiind depășite limitele acesteia.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere faptul că potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate obliga autoritatea publică să emită un act administrativ. Or, aceste dispoziții au fost aplicate de instanța de fond prin obligarea pârâtului la emiterea în favoarea reclamantei a ordinului de acordare a distincției Gheorghe Lazăr clasa a II-a și a diplomei de excelență pentru anul școlar 2008 - 2009.

Cât privește criticile referitoare la greșita aplicare a legii se constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Ordinul nr. 5435/2006, diploma de excelență se acordă, pentru merite în dezvoltarea curriculumului și/sau managementului educațional, cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I, pensionari sau pensionabili, cu activitate efectivă în învățământ și care au obținut calificativul "foarte bine" cel puțin 25 de ani, pentru merite deosebite în activitatea didactică, care au dat dovadă de profesionalism, deontologie profesională și conduită morală incontestabile și care îndeplinesc cel puțin două dintre criteriile menționate la pct. b), c) și d) de la art. 5.

Potrivit art. 12 și 13 din același ordin, diploma de excelență este însoțită de un premiu a cărui valoare este de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate, iar pentru atribuirea distincțiilor "diplomei de excelență", solicitantul întocmește și depune la conducerea unității de învățământ cererea și raportul de autoevaluare însoțite de documentele doveditoare, conform criteriilor menționate anterior, până la data de 31 martie, consiliul de administrație al unității de învățământ analizează dosarul și formulează aprecieri sintetice, asupra activității fiecărui solicitant, până la data de 10 aprilie, iar directorul unității de învățământ înaintează la inspectoratul școlar cererea, raportul de autoevaluare cu anexele doveditoare și aprecierea consiliului de administrație, până la data de 15 aprilie.

Conform art. 13 pct. 6, 7, 8 și 9 din Ordinul nr. 5.435/2006, astfel cum a fost modificate, consiliul de administrație al inspectoratului școlar, pe baza rezultatelor definitive, stabilește numărul cadrelor didactice care urmează a primi distincții, în limita a 6% din numărul total de cadre didactice cu gradul didactic I din județ/Municipiul București, cu excepția adresei de mulțumire publică și cu încadrarea în fondurile bugetare alocate/comunicate de fiecare primărie; listele cuprinzând datele solicitanților validați, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7, vor fi înaintate la Ministerul Educației și Cercetării până la data de 5 mai, iar Ministerul Educației și Cercetării verifică listele înaintate de inspectoratele școlare și elaborează ordinul de acordare a distincțiilor, până la data de 30 octombrie, urmând ca plata premiilor să se va facă de către unitatea de învățământ la care sunt (au fost) angajate cadrele didactice beneficiare, din bugetul consiliilor locale/consiliilor județene, cu încadrarea în bugetul aprobat și alocat cu această destinație.

Din analiza actelor din dosar rezultă că reclamanta a urmat întreaga procedură prevăzută de lege până la momentul elaborării ordinului de acordare a distincțiilor de către pârât.

Dreptul reclamantei cu privire la acordarea distincției amintite s-a născut în mod valabil la momentul la care toate condițiile impuse de Ordinul nr. 5.435/2006 au fost îndeplinite, iar refuzul Ministerul Educației Naționale, nejustificat, în mod corect a fost înlăturat de instanța de fond prin obligarea acestuia la îndeplinirea obligației care îi revine, respectiv de emitere a ordinului.

Nu pot fi primite susținerile recurentului potrivit cărora nu ar fi posibilă emiterea ordinului de acordare a distincției, în contextul în care există dispoziții legale (art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012) prin care se interzice acordarea premiilor în sectorul bugetar. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceste dispoziții nu afectează în nici un fel îndeplinirea de către intimată a condițiilor pentru acordarea distincției, neexistând prevederi legale din care să se poată deduce că lipsa fondurilor bugetare ar constitui un impediment. În opinia Înaltei Curți, premiul în bani este un accesoriu al distincției și nu o condiție a acordării acesteia; efectele distincției nu se limitează la drepturile patrimoniale, distincția are și rolul de recunoaștere a meritelor deosebite în activitatea didactică desfășurată. Plata premiului în bani poate fi făcută și ulterior acordării distincției, respectiv la data disponibilității fondurilor bugetare cu această destinație.

Mai mult, Înalta Curte apreciază că nu poate fi considerat justificat refuzul de acordare a distincției menționate pentru perioada 2008 - 2009, în raport cu dispozițiile legale intrate în vigoare începând cu anul 2010, întrucât se opune principiul neretroactivității legii (art. 15 alin. (2) din Constituție).

Înalta Curte constată și că scopul legiuitorului a fost să recompenseze munca desfășurată de cadrele didactice pentru întreaga activitate, iar refuzul de recunoaștere a meritelor pentru activitatea desfășurată, din cauza lipsei fondurilor, creiază o discriminare a acestor persoane, în raport cu cele care au obținut deja distincțiile, în considerarea existenței fondurilor disponibile pentru plata premiilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 304 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței civile nr. 317 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III- a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL