ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1414/2016

Decizia

nr. 1414/2016

Deliberând

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Sentința nr. 3111 din 18 iunie 2015, Tribunalul Mehedinți,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis, în

parte, acțiunea precizată, formulată de reclamantul A. în

contradictoriu cu pârâtele B. SA București și B. SA București -

Sucursala Porțile de Fier, a dispus obligarea pârâtelor să

plătească reclamantului suma netă de 10.050 lei, reprezentând

diferențe adaos Crăciun aferent anului 2012, diferențe adaos

Crăciun și diferențe adaos Sfântul Ilie (Ziua Energeticianului)

aferente anului 2013, diferențe adaos Paște, diferențe adaos

Sfântul Ilie (Ziua Energeticianului), diferențe adaos Crăciun

aferente anului 2014, diferențe prima de vacanță pe anul 2013

și prima de vacanță pe anul 2014, sumă care va fi

actualizată cu indicele de inflație la data plății

efective, precum și la plata dobânzii legale aferente.

Prin

Decizia civilă nr. 4861 din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâtele B. SA

București și B. SA București - Sucursala Porțile de Fier

împotriva Sentinței civile nr. 3111 din 18 iunie 2015,

pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale; a schimbat sentința civilă

apelată, în sensul că a respins petitul privind prima de

vacanță 2013 - 2014; au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul A.,

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, iar instanța, prin încheierea de ședință din

16 martie 2016, i-a pus în vedere contestatorului să precizeze temeiul de

drept al cererii.

La

data de 25 martie 2016 a fost înregistrată cererea prin care contestatorul

A. și-a recalificat cererea ca fiind revizuire, întemeiată pe

prevederile art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ., precizare pe care a făcut-o

și în ședința publică din data de 30 martie 2016.

Prin

cererea precizată, revizuentul a invocat contrarietatea Deciziei nr. 4681

din 19 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2015, cu alte decizii

pronunțate de Curtea de Apel Craiova, prin care, în cauze similare, au

fost admise acțiunile formulate de alți salariați împotriva

aceleiași pârâte, având același obiect, respectiv plata primelor de

vacanță.

Au

fost menționate în acest sens: Decizia nr. 4564 din 13 octombrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x1/101/2015;

Decizia nr. 1337 din 12 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr.

x/101/2014 al Curții de Apel Craiova; Decizia nr. 1641 din 15 martie 2016

pronunțată în Dosarul nr. x/101/2016 al Curții de Apel Craiova;

Decizia nr. 6410 din 14 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr.

x2/101/2015 al Curții de Apel Craiova.

Întrucât

cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct.

8 Cod de procedură, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

prin Decizia nr. 2205 din 30 martie 2016, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție și a trimis dosarul acestei instanțe.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 16 mai 2016, iar, prin rezoluția din data de 20

mai 2016, instanța a fixat termen de judecată la data de 17 iunie

2016, completul C12 NCPC, cu citarea părților, în vederea

soluționării cererii de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva Deciziei nr. 4681 din 19 octombrie 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin

aceeași rezoluție, instanța a constatat că cererea de

revizuire, astfel cum a fost precizată, a fost comunicată

intimaților de Curtea de Apel Craiova, conform dovezilor de comunicare

aflate la dosarul acestei instanțe.

La

termenul din data de 17 iunie 2016, Înalta Curte a reținut cauza în

pronunțare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire,

excepție invocată de pârâte prin întâmpinarea formulată.

Examinând

cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport

de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit

textului legal mai sus menționat, revizuirea unei hotărâri

pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută

dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă

autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin

urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile

citate să fie admisibilă, se impune îndeplinirea cumulativă a

condițiilor impuse de acest text de lege, care include și

existența triplei identități cu privire la părțile,

obiectul și cauza litigiilor. Astfel, este necesar să fie vorba

despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii;

hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea

ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect

și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate

nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a

doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru

judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată

de cea dintâi instanță.

Motivul

pentru care a fost instituită obligativitatea respectării acestor

condiții de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează

necesității de a se înlătura încălcarea principiului

autorității de lucru judecat, situație care ar face

imposibilă

punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții

potrivnice.

În

speță, revizuentul pretinde că Decizia nr. 4681 din 19 octombrie

2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

în Dosarul nr. x/101/2015, a cărei revizuire o solicită, este

potrivnică altor hotărâri pronunțate de aceeași instanță,

în alte dosare, cu obiect identic celei de față, în privința

altor persoane, fiind indicate astfel: Decizia nr. 4564 din 13 octombrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x1/101/2015;

Decizia nr. 1337 din 12 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr.

x/101/2014 al Curții de Apel Craiova; Decizia nr. 1641 din 15 martie 2016

pronunțată în Dosarul nr. x/101/2016 al Curții de Apel Craiova;

Decizia nr. 6410 din 14 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr.

x2/101/2015 al Curții de Apel Craiova.

Înalta

Curte constată că în speță nu se verifică întrunirea

cumulativă a condițiilor menționate anterior, cu referire

expresă la identitatea de părți. Or, câtă vreme în ipoteza

susținută de revizuent se afirmă o pretinsă contrarietate

între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe pronunțate

în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce

sunt salariați ai aceleiași intimate, nu se poate obține

anularea deciziei instanței de apel, întrucât practica neunitară a

unei instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire

întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru

situația descrisă nu este întrunită cerința ca

hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu

privire la care să se verifice tripla identitate de părți,

obiect și cauză față de cel anterior și a cărui

autoritate de lucru judecat o încalcă.

Instituirea

normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui

imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al

asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce

înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată

într-un "apel deghizat", de natură a permite rejudecarea cauzei,

pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere

diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată

(de ex.) în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.

Astfel

cum s-a arătat mai sus, aspectul referitor la rezolvarea în mod diferit a

unei situații juridice similare (iar nu identice), de către instanțele

de același grad reprezintă o problemă de practică

neunitară a acestora, care nu poate fi soluționata pe calea

procedurală reglementată de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ., întrucât prevederile legale în materie nu reglementează

un motiv de revizuire în acest sens.

O

asemenea chestiune ar putea fi soluționată numai prin

pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, chiar și în

această situație, hotărârea astfel dată nu ar avea nicio

înrâurire asupra celei a cărei revizuire se solicită, întrucât

soluțiile pronunțate în condițiile art. 517 alin. (2) C. proc.

civ. nu au efecte asupra celor deja examinate și nici în privința

situației părților din acele procese.

În

concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în

cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate

prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

și, în consecință, va dispune respingerea acesteia, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva Deciziei nr. 4681 din 19 octombrie 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2015.

Cu

drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul

se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2016.

Procesat

de GGC - GV