ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1414/2016

Decizia nr. 1414/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 3111 din 18 iunie 2015, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis, în parte, acțiunea precizată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. SA București și B. SA București - Sucursala Porțile de Fier, a dispus obligarea pârâtelor să plătească reclamantului suma netă de 10.050 lei, reprezentând diferențe adaos Crăciun aferent anului 2012, diferențe adaos Crăciun și diferențe adaos Sfântul Ilie (Ziua Energeticianului) aferente anului 2013, diferențe adaos Paște, diferențe adaos Sfântul Ilie (Ziua Energeticianului), diferențe adaos Crăciun aferente anului 2014, diferențe prima de vacanță pe anul 2013 și prima de vacanță pe anul 2014, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente.

Prin Decizia civilă nr. 4861 din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâtele B. SA București și B. SA București - Sucursala Porțile de Fier împotriva Sentinței civile nr. 3111 din 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; a schimbat sentința civilă apelată, în sensul că a respins petitul privind prima de vacanță 2013 - 2014; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, iar instanța, prin încheierea de ședință din 16 martie 2016, i-a pus în vedere contestatorului să precizeze temeiul de drept al cererii.

La data de 25 martie 2016 a fost înregistrată cererea prin care contestatorul A. și-a recalificat cererea ca fiind revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ., precizare pe care a făcut-o și în ședința publică din data de 30 martie 2016. Prin cererea precizată, revizuentul a invocat contrarietatea Deciziei nr. 4681 din 19 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2015, cu alte decizii pronunțate de Curtea de Apel Craiova, prin care, în cauze similare, au fost admise acțiunile formulate de alți salariați împotriva aceleiași pârâte, având același obiect, respectiv plata primelor de vacanță.

Au fost menționate în acest sens: Decizia nr. 4564 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x1/101/2015; Decizia nr. 1337 din 12 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/101/2014 al Curții de Apel Craiova; Decizia nr. 1641 din 15 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/101/2016 al Curții de Apel Craiova; Decizia nr. 6410 din 14 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x2/101/2015 al Curții de Apel Craiova. Întrucât cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 Cod de procedură, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 2205 din 30 martie 2016, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și a trimis dosarul acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 mai 2016, iar, prin rezoluția din data de 20 mai 2016, instanța a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2016, completul C12 NCPC, cu citarea părților, în vederea soluționării cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4681 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Prin aceeași rezoluție, instanța a constatat că cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, a fost comunicată intimaților de Curtea de Apel Craiova, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul acestei instanțe. La termenul din data de 17 iunie 2016, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, excepție invocată de pârâte prin întâmpinarea formulată.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit textului legal mai sus menționat, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile citate să fie admisibilă, se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text de lege, care include și existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță. Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea respectării acestor condiții de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează necesității de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice.

În speță, revizuentul pretinde că Decizia nr. 4681 din 19 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în Dosarul nr. x/101/2015, a cărei revizuire o solicită, este potrivnică altor hotărâri pronunțate de aceeași instanță, în alte dosare, cu obiect identic celei de față, în privința altor persoane, fiind indicate astfel: Decizia nr. 4564 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x1/101/2015; Decizia nr. 1337 din 12 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/101/2014 al Curții de Apel Craiova; Decizia nr. 1641 din 15 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/101/2016 al Curții de Apel Craiova; Decizia nr. 6410 din 14 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x2/101/2015 al Curții de Apel Craiova.

Înalta Curte constată că în speță nu se verifică întrunirea cumulativă a condițiilor menționate anterior, cu referire expresă la identitatea de părți. Or, câtă vreme în ipoteza susținută de revizuent se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce sunt salariați ai aceleiași intimate, nu se poate obține anularea deciziei instanței de apel, întrucât practica neunitară a unei instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Pentru situația descrisă nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză față de cel anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un "apel deghizat", de natură a permite rejudecarea cauzei, pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.) în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009. Astfel cum s-a arătat mai sus, aspectul referitor la rezolvarea în mod diferit a unei situații juridice similare (iar nu identice), de către instanțele de același grad reprezintă o problemă de practică neunitară a acestora, care nu poate fi soluționata pe calea procedurală reglementată de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., întrucât prevederile legale în materie nu reglementează un motiv de revizuire în acest sens. O asemenea chestiune ar putea fi soluționată numai prin pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, chiar și în această situație, hotărârea astfel dată nu ar avea nicio înrâurire asupra celei a cărei revizuire se solicită, întrucât soluțiile pronunțate în condițiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. nu au efecte asupra celor deja examinate și nici în privința situației părților din acele procese. În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, în consecință, va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4681 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2015. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2016. Procesat de GGC - GV