ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2015

HOTĂRÂRE
10.02.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 423/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 423/2015

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 13 octombrie 2014, creditoarea SC A. SRL a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei SC B. SRL, prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 107.369,99 lei reprezentând debit provenit din facturile emise de creditoare pentru marfa ridicată și expediată creditoarei, precum și a dobânzilor legale calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2896 din 3 noiembrie 2014, Judecătoria Caracal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

În argumentarea soluției pronunțate, Judecătoria Caracal a reținut că la data de 06 martie 2013, a fost încheiat între părți contractul din 06 martie 2013, durata fiind de un an de la data încheierii, având ca obiect vânzarea de produse alimentare în sortimentele, cantitatea, calitatea, specificațiile și caracteristicile solicitate de cumpărător, pârâtei SC B. SRL, i-a livrat acesteia marfa în valoare de 107. 369,99 lei emițând următoarele facturi acceptate la plată: factura din 06 martie 2013 (în valoare de 22.425,00 lei), factura din 11 martie 2013 (în valoare de 27.975,00 lei), factura din 11 martie 2013 (în valoare de 17.680,00 lei), factura din 14 martie 2013 (în valoare de 24.670,00 lei), factura din 14 martie 2013 (în valoare de 14.610,00 lei).

Potrivit art. 10 pct. 2 din contractul încheiat de părți, s-a stabilit ca în caz de neînțelegeri, părțile să se adreseze instanțelor judecătorești competente de pe raza municipiului Brașov.

În temeiul dispozițiilor art. 1015 C. proc. civ., s-a stabilit că în speță, competența de soluționare a cauzei revine instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În aplicarea normelor de competență teritorială citate anterior, s-a constatat că sediul debitoarei se află în localitatea Măieruș, jud. Brașov, localitate care este arondată competenței jurisdicționale a Judecătoriei Brașov, conform H.G. nr. 337/1993, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 13845 din 12 decembrie 2014, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal și constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Brașov a reținut incidența dispozițiilor art. 1015 C. proc. civ. și art. 107 alin. (1) același cod, care stabilește regula generală de determinare a competenței teritoriale, respectiv cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel.

S-a mai reținut că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe iar art. 130 alin. 4 același cod arată că dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței.

În speță s-a apreciat că debitoarea nu a înțeles să conteste competența teritorială a Judecătoriei Caracal potrivit dispozițiilor art. 1015 C. proc. civ. raportat la art. 130 alin. (3) același cod, iar manifestarea de voință în acest sens a creditorului a atras competența teritorială exclusivă a Judecătoriei Caracal, operând o prorogare a competenței acestei instanțe.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 alin. (1) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru următoarele considerente.

Prin cererea de chemare în judecată, creditoarea SC A. SRL a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei SC B. SRL, prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 107.369,99 lei reprezentând debit provenit din facturile emise de creditoare pentru marfa ridicată și expediată debitoarei, precum și a dobânzilor legale calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 1015 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii având ca obiect ordonanță de plată revine instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță iar prevederile art. 107 alin. (1) din același cod, stabilesc regula generală de determinare a competenței teritoriale, în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Totodată, conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să judece.

În speță, se constată că prin art. 10.2 din contract, părțile au convenit ca pentru litigiile ce nu pot fi soluționate pe cale amiabilă, să se adreseze instanțelor judecătorești de pe raza municipiului Brașov, astfel încât, în raport cu dispozițiile legale și contractuale evocate, văzând și că sediul debitoarei se află în loc. Măieruș, Jud.Brașov, aflată în raza de competență a Judecătoriei Brașov, se constată că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-02
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3030/2013
Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 5 noiembrie 2010, reclamanta SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.
ÎCCJ 2015-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 154/2015
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1578/C/2011 din data de 19 octombrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fo
ÎCCJ 2016-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1867/2016
a comenzilor ulterioare, reclamanta avea obligația de a face dovada livrării produselor către pârâtă și de a emite facturi fiscale pentru suma de 253.693,33 lei, obligații contractuale a căror îndeplinire nu a fost probată în cauză. În mod
ÎCCJ 2013-04-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1744/2013
a acestor raporturi fiind contractul în formă simplificată, respectiv factura comercială, în condițiile prevăzute de art. 46 C. com., că deși pârâta a negat existența debitului și realitatea facturilor, aceasta a recunoscut indubitabil că a
ÎCCJ 2014-03-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 878/2014
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 15 aprilie 2013, Dosar nr. 7121/271/2013, reclama
Sursă