ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2139/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul O.M. a chemat în judecată S.G.G. și A.V.A.S., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ să dispună revocarea Ordinului nr. 362/2010 emis de Președintele A.V.A.S. La data de 2 septembrie 2010, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat să se constate nulitatea Ordinelor nr. 362/2010 și nr. 967/2010, întrucât acestea au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare. Prin întâmpinarea formulată, S.G.G. a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cererii. Prin sentința civilă nr. 2443 din 24 septembrie 2010, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției invocate, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că pârâta este o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice, iar litigiile privind actele emise de aceasta sunt de competența curții de apel. La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 697 din 1 februarie 2011, a admis excepția necompetenței materiale a curții de apel și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar ordinul atacat este un act supus dreptului muncii, fiind emis în derularea unor raporturi de muncă, referindu-se la reîncadrarea unui salariat. Verificând cauza, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Obiectul acțiunii formulate de reclamant, astfel cum a fost precizată, îl constituie constatarea nulității Ordinelor nr. 362/2010 și nr. 967/2010 emise de pârâta A.V.A.S.

cu încălcarea Contractului Colectiv de Muncă 2009 - 2010, pe care reclamantul îl consideră prelungit tacit până în anul 2011. Rezultă așadar că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ordinele atacate fiind supuse jurisdicției muncii, respectiv dispozițiilor referitoare la conflictele de muncă (Legea nr. 168/1999). Raporturile juridice dintre reclamant și A.V.A.S. sunt raporturi care derivă din contractul de muncă, așa încât, cele două ordine a căror nulitate se cere a se constata nu au dat naștere la raporturi de drept administrativ, nefiind emise în regim de putere publică.

De altfel, potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, noțiunea de funcționar public vizează acele persoane care ocupă o funcție publică în baza unui act de autoritate or, reclamantul avea calitatea de personal contractual fiind încadrat în baza unui contract individual de muncă, pe un post de natură contractuală care nu a fost avizat ca funcție în sensul cerut de Legea nr. 189/1999.

Așa fiind, în mod corect Curtea de Apel București a reținut că nu are nici o relevanță faptul că măsurile dispuse de pârâtă sunt cuprinse într-un ordin emis de conducătorul unei instituții publice (Președintele A.V.A.S.), atâta vreme cât Legea nr. 168/1999 stabilește competența în favoarea instanțelor de dreptul muncii, indiferent de forma pe care o ia actul prin care se modifică raportul de muncă, iar legea contenciosului administrativ prevede în mod expres în art. 5 alin. (2) că nu se pot ataca pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfășurarea cărora este prevăzută prin lege organică o altă procedură judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe O.M., S.G.G. și A.V.A.S. în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.