ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2139/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul O.M. a

chemat în judecată S.G.G. și A.V.A.S., solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului administrativ să dispună

revocarea Ordinului nr. 362/2010 emis de Președintele A.V.A.S.

La data de 2

septembrie 2010, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat

să se constate nulitatea Ordinelor nr. 362/2010 și nr. 967/2010, întrucât

acestea au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.

Prin întâmpinarea

formulată, S.G.G. a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului  în

soluționarea cererii.

Prin sentința civilă nr.

2443 din 24 septembrie 2010, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției

invocate, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a decide

astfel, tribunalul a reținut că pârâta este o autoritate de rang central în

sistemul autorităților publice, iar litigiile privind actele emise de aceasta

sunt de competența curții de apel.

La rândul său, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 697 din 1 februarie 2011, a admis excepția necompetenței materiale a curții de apel și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a pentru litigii de muncă și

asigurări sociale.

Totodată, a constatat

ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea de apel a reținut că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, iar ordinul atacat este un act supus dreptului muncii, fiind emis în

derularea unor raporturi de muncă, referindu-se la reîncadrarea unui salariat.

Verificând cauza,

Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului

aparține Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Obiectul acțiunii

formulate de reclamant, astfel cum a fost precizată, îl constituie constatarea

nulității Ordinelor nr. 362/2010 și nr. 967/2010 emise de pârâta A.V.A.S. cu

încălcarea Contractului Colectiv de Muncă 2009 - 2010, pe care reclamantul îl

consideră prelungit tacit până în anul 2011.

Rezultă așadar că, în

cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind

statutul funcționarilor publici, ordinele atacate fiind supuse jurisdicției

muncii, respectiv dispozițiilor referitoare la conflictele de muncă (Legea nr. 168/1999).

Raporturile juridice

dintre reclamant și A.V.A.S. sunt raporturi care derivă din contractul de

muncă, așa încât, cele două ordine a căror nulitate se cere a se constata nu au

dat naștere la raporturi de drept administrativ, nefiind emise în regim de

putere publică.

De altfel, potrivit

Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, noțiunea de

funcționar public vizează acele persoane care ocupă o funcție publică în baza

unui act de autoritate or, reclamantul avea calitatea de personal contractual

fiind încadrat în baza unui contract individual de muncă, pe un post de natură

contractuală care nu a fost avizat ca funcție în sensul cerut de Legea nr. 189/1999.

Așa fiind, în mod

corect Curtea de Apel București a reținut că nu are nici o relevanță faptul că

măsurile dispuse de pârâtă sunt cuprinse într-un ordin emis de conducătorul

unei instituții publice (Președintele A.V.A.S.), atâta vreme cât Legea nr. 168/1999

stabilește competența în favoarea instanțelor de dreptul muncii, indiferent de

forma pe care o ia actul prin care se modifică raportul de muncă, iar legea

contenciosului administrativ prevede în mod expres în art. 5 alin. (2) că nu se

pot ataca pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru

modificarea sau desfășurarea cărora este prevăzută prin lege organică o altă

procedură judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe O.M., S.G.G. și A.V.A.S. în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2011.