ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1247/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.P. a solicitat în contradictoriu cu I.N.E.M.R.C.M. anularea raportului de expertiză medicală din 23 noiembrie 2009 și a Deciziilor nr. 193/2010 și 642/2010 precum și a răspunsului comunicat de pârât sub nr. 357/2010. Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2399/2010, verificându-și din oficiu competența materială, a constatat că aceasta nu îi aparține, deoarece art. 5 din H.G.

1229/2005 prevede că "Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă este instituție publică cu personalitate juridică și autonomie științifică, aflată în subordinea Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale," Prevederile legale menționate anterior stabilesc caracterul de autoritate publică centrală a I.N.E.M.R.C.M. Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 7606 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație de Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că Legea nr. 19/2000 prevede la art. 56 alin. (5) posibilitatea de contestare a deciziei casei teritoriale de pensii, dată în soluționarea contestației la instanța judecătorească competentă.

Acțiunea în justiție a fost introdusă la data de 23 iunie 2010 sub imperiul Legii nr. 19/2000 care a fost în vigoare până la data de 1 ianuarie 2011, fiind abrogată de Legea nr. 263/2010. În prezent, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii prevede aceeași competență a tribunalelor pentru jurisdicția asigurărilor sociale la art. 153 lit. e), f) și j) ca și Legea nr. 19/2000. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Înalta Curte constată că, în cauză, în stabilirea competenței nu au relevanță dispozițiile Legii nr. 554/2004, în raport cu prevederile Legii nr. 19/2000. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a contestat Decizia nr. 193 din 22 februarie 2010, Decizia nr. 642 din 2 iunie 2010, emise de pârâta C.P.M.B. precum și raportul de expertiză medicală din 23 noiembrie 2009 emis de pârâtul I.N.E.M.R.C.M. și răspunsul din 24 martie 2010 dat de institut la contestația pârâtei împotriva raportului de expertiză medicală.

Conform art. 155 lit. e), f) și i) din Legea nr. 19/2000: tribunalele specializate în asigurări sociale judecă în primă instanță modul de stabilire și plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale și alte drepturi și obligații de asigurări sociale în temeiul acestei legi și refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.

Potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale: "încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoțită de documentația necesară." Alin. (2) și (3) ale art. 56 prevăd că "împotriva deciziei emise în condițiile alin. (1) se poate face contestație la casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare", iar "la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă I.N.E.M.R.C.M.

Avizul I.N.E.M.R.C.M. este obligatoriu și rămâne definitiv". Legea nr. 19/2000 prevede la art. 56 alin. (5) posibilitatea de contestare a deciziei casei teritoriale de pensii, dată în soluționarea contestației la instanța judecătorească competentă. Acțiunea a fost introdusă la data de 23 iunie 2010 sub imperiul Legii nr. 19/2000 care a fost în vigoare până la data de 1 ianuarie 2011, fiind abrogată de Legea nr. 263/2010. Conform art. 56 alin. (5) din lege coroborat cu art. 155 lit. e), f) și i) din Legea nr. 19/2000 menționat anterior rezultă că decizia asupra capacității de muncă din 2 iunie 2010 se contestă la tribunalul de asigurări sociale de la sediul emitentului actului și anume Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Conform art. 17 C. proc. civ. cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. În cauză, cererea principală este anularea Deciziei 642 din 2 iunie 2010 emisă de C.P.M.B., iar cererile accesorii sunt de anulare a celorlalte acte care au stat la baza emiterii acesteia și anume Decizia nr. 193/2010, răspunsul nr. X/RP/2010 și raportul de expertiză I.N.E.M.R.C.M. nr. Y/2009. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe I.P., I.N.E.M.C.M. și Casa de Pensii a Municipiului București este de competența Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe I.P., I.N.E.M.C.M. și Casa de Pensii a Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2012. Procesat de GGC - AA