ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Reclamanta S.I. a chemat în judecată Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea Deciziei nr. 674 din 7 octombrie 2011 emisă de Comisia Superioară din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și obligarea acesteia să emită o nouă decizie cu încadrare în gradul II de invaliditate începând cu data de 1 iulie 2011. Totodată, a solicitat și obligarea pârâtului la plata prejudiciului suferit, de 2.000 RON și a cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal La termenul din 18 iunie 2012, tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale. Prin Sentința civilă nr. 2760 din 18 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reglementările legale în baza cărora pârâtul este organizat și funcționează îi conferă acestuia calitatea de instituție publică centrală, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea prin care se solicită anularea actelor emise de pârât este de competența Curții de Apel București.
3. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5690 din 10 octombrie 2012, admițând excepția necompetenței sale materiale, invocată prin întâmpinare de către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.
Pronunțând această sentință, curtea de apel a reținut că prezentul litigiu este un conflict de asigurări sociale, și nu unul de contencios administrativ. Așa fiind, instanța reține că potrivit art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010, tribunalele sunt competente material să soluționeze în primă instanță litigiile privind deciziile comisiilor medicale de contestații date în soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă. 4. Regulatorul de competență Verificând regularitatea învestirii sale, Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze conflictul de competență ivit potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ. între Tribunalul București și Curtea de Apel București, în calitate de instanță judecătorească ierarhic superioară acestora.
Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial obiectul cererii de chemare în judecată. După cum rezultă din prezentarea acestuia de la pct. 1 al acestei decizii, reclamanta S.I. a învestit instanța de judecată cu o cerere de anulare a Deciziei nr. 674 din 7 octombrie 2011, emisă de Comisia Superioară din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă prin care s-a stabilit că "nu se încadrează în grad de invaliditate". Corelativ, a mai solicitat emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată în gradul II de invaliditate, începând cu data de 1 iulie 2011, precum și despăgubiri materiale.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară". Or, după cum bine a observat judecătorul de la curtea de apel, sunt incidente dispozițiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice care stabilesc competențele pârâtului Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă în activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, precum și cele cuprinse în art. 71 și 78 din același act normativ, care identifică procedura (condițiile și termenele) de contestare a deciziei medicale asupra capacității de muncă la organul emitent și, ulterior, la instanțele judecătorești.
Cauza de față, având natura unui litigiu de asigurări sociale, intră în competența de primă instanță a tribunalului, potrivit normei cuprinse în art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010. Ca urmare, având în vedere că, din punct de vedere teritorial, sunt incidente prevederile art. 154 alin. (2) din același act normativ, reclamanta învestind instanța de la sediul pârâtului, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.I. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2013. Procesat de GGC - AZ
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.