ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Reclamanta S.I. a chemat în judecată
Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă,
solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea
Deciziei nr. 674 din 7 octombrie 2011 emisă de Comisia Superioară din cadrul
Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de
Muncă și obligarea acesteia să emită o nouă decizie cu încadrare în gradul II
de invaliditate începând cu data de 1 iulie 2011.
Totodată, a solicitat
și obligarea pârâtului la plata prejudiciului suferit, de 2.000 RON și a
cheltuielilor de judecată.
Hotărârea
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
La termenul din 18
iunie 2012, tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale.
Prin Sentința civilă
nr. 2760 din 18 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această hotărâre, tribunalul a reținut că reglementările legale în baza cărora
pârâtul este organizat și funcționează îi conferă acestuia calitatea de
instituție publică centrală, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, acțiunea prin care se solicită anularea actelor emise de pârât
este de competența Curții de Apel București.
Hotărârea Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
La rândul său, Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin
Sentința civilă nr. 5690 din 10 octombrie 2012, admițând excepția necompetenței
sale materiale, invocată prin întâmpinare de către Institutul Național de
Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, a dispus declinarea
competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Totodată, constatând
ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea
soluționării acestuia.
Pronunțând această
sentință, curtea de apel a reținut că prezentul litigiu este un conflict de
asigurări sociale, și nu unul de contencios administrativ.
Așa fiind, instanța
reține că potrivit art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010, tribunalele sunt
competente material să soluționeze în primă instanță litigiile privind
deciziile comisiilor medicale de contestații date în soluționarea
contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă.
Regulatorul de
competență
Verificând
regularitatea învestirii sale, Înalta Curte constată că este competentă să
soluționeze conflictul de competență ivit potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ.
între Tribunalul București și Curtea de Apel București, în calitate de instanță
judecătorească ierarhic superioară acestora.
Pentru identificarea
instanței competente după materie este esențial obiectul cererii de chemare în
judecată. După cum rezultă din prezentarea acestuia de la pct. 1 al acestei
decizii, reclamanta S.I. a învestit instanța de judecată cu o cerere de anulare
a Deciziei nr. 674 din 7 octombrie 2011, emisă de Comisia Superioară din cadrul
Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de
Muncă prin care s-a stabilit că "nu se încadrează în grad de
invaliditate".
Corelativ, a mai
solicitat emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată în gradul II de
invaliditate, începând cu data de 1 iulie 2011, precum și despăgubiri
materiale.
Potrivit
dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: "nu pot fi atacate
pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea
sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură
judiciară".
Or, după cum bine a
observat judecătorul de la curtea de apel, sunt incidente dispozițiile art. 70
alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice care
stabilesc competențele pârâtului Institutul Național de Expertiză Medicală și
Recuperare a Capacității de Muncă în activitatea de expertiză medicală și
recuperare a capacității de muncă, precum și cele cuprinse în art. 71 și 78 din
același act normativ, care identifică procedura (condițiile și termenele) de
contestare a deciziei medicale asupra capacității de muncă la organul emitent
și, ulterior, la instanțele judecătorești.
Cauza de față, având
natura unui litigiu de asigurări sociale, intră în competența de primă instanță
a tribunalului, potrivit normei cuprinse în art. 153 lit. e) din Legea nr.
263/2010.
Ca urmare, având în
vedere că, din punct de vedere teritorial, sunt incidente prevederile art. 154
alin. (2) din același act normativ, reclamanta învestind instanța de la sediul
pârâtului, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de
muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.I. în contradictoriu cu pârâtul
Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 martie 2013.
Procesat
de GGC - AZ